Galaţiul are doar „o găletuşă de bani pentru 2026. „Suntem la limită, susţine primarul Ionuţ Pucheanu

(gargară) sunt singur miroase a iarnăşi cred că-i mai bine afarădin centrul cu multă căldurăs-aude un fel de gargară mă uit la un mort la o nuntăce lume naivă şi chioarămiroase a moarte şi-a viaţăse vede un fel e gargară sunt reci şi răciţi senatoriizâmbesc pe afişe sărmaniipromit numai lapte şi miereşi vor să-i voteze golanii ce tare gândesc deputaţiiîi doare-n flaşnaidăr de ţarătuşesc şi beau ceai gionioacărşi fac fără milă gargarăhai vino şi tu şi t ...

(evaziune sentimentală) Te mai rog numai o dată,doamnă de spatie,şi apoi răstorn paharulcu otrăvărie! Nu ai vrut să bei, frumoaso,nici o picătură,ca să vezi cum se ridică inima la gură! Numai eu băui prosteşteşi crezui că poatevii să terminăm paharul cu singurătate! Te mai strig numai o dată, doamnă belalie,şi apoi ascut secureadinspre lăcomie!Şi îţi tai cărarea, timpul,pofta de plecareşi îţi dau să bei cucutăşi număuitare!Eu mai beau numai o datădin otrăvăr ...

(femeiada fără sfârşit) La masa mea din crâşmă vin iele să mă vadă,îmi fac din ochi, din coapse, îmi fac frumos din sâni;începe un cutremur – ce sfântă femeiadă! – dă sângele în clocot şi vinul în hapsâni. Ce dans din toate cele prin aer şi pe masă,prin fumul de ţigară…ce inimi stau pe jos!…Blonda din bar zâmbeşte şi plânge şi vegheazăsă nu leşine moartea cu crinolină roz. Desfrâu şi decadenţă! – aud dinspre intrareun hâtru dat în paişpe, lup ...

(încet şi sigur) din ce în ce mai mult nu-mi este fricăde viaţă şi de moarte de sânt şi de nu sântde umbră de lumină…m-apropii lent de sinesă urmăresc de-acolo eclipsa de pământ din ce în ce mai mult nu am păsarede păsări şi-animale de laic şi de sfântam plâns la sânul mamei am stat în ochii tateicum plânge şi cum şade un cerşetor de rând din ce în ce mai mult sunt o părere a lumii despre mine…părerea mea de earămâne o săgeată din ce în ce mai micăa g� ...

(despre linişte şi blândeţe) A venit Maria. Şi o văd.Este mai frumoasă decât ieri.Veche şi încet, ca o vioară,trece printre lacrimi şi tăceri. Stau la colţul străzii şi aştept.Vine de la vale, dinspre sud.Vine tocmai de la primăvară,unde a umblat după trecut. Ce să spun şi oare ce să fac?Parcă nu mai am nici un cuvânt.Rup o floare, caut o ţigară,chiar mă amăgesc din când în când. A venit Maria chiar acum,chiar aici. E plină de trecut.Tace, trece…Cum se poate, D ...

(sau invers) Cu ochii la cer,printre gâze şi vrăbii şi frunze,încerc să pricep de ce toate cele sfintesunt ascunse ori nu sunt eu în staresă ajung acolo/aici, în împărăţia lor,ori toate sunt nişte iluzii,chiar şi "trăiesc", chiar şi "mor". Cu ochii la pământ,printre frunze şi vrăbii şi gâze,încerc să ajung în braţele celor care suntplânse şi râse ori sfinte şi păgâne,aşa cum le-a dat Dumnezeu acolo/aici,adică frumoase şi trecătoare ca distanţadintre durere � ...

(prea repede) Aş fi mers încet, pân-la sfârşit,unde mi s-a spus că eşti frumoasă,dar am fost naiv şi m-am grăbitşi-am trecut de capăt şi de casă. Nici măcar un pic nu m-am uitatpeste umăr, pe cărarea caresuspina crezând că e păcatsă-mi atârne pietre de picioare. Alergam cu inima la gât,către stele gata să răsară,nu ştiam de trebuie să râdsau să plâng a mia una oară. Nici un capăt nu se mai vedea,numai marea murmurând ciudată…În adâncul ei m-aşteaptă ea,b ...

(un raid prin Paradis cu Vasile Muche, omul care nu are lemne, dar are drujbă) Depărtarea de tine mă face să credcă pierd câte o veşnicie în fiecare secundă;aşa am citit că trebuie să înţeleagăfiinţa mea măruntă. Am rărit cam des întâlnirile noastre;doar prin cărţi şi prin vis mai stăm împreună;simt depărtarea ca pe o primejdie,ca pe o noapte fără lună. Aşa este, prietene, aşa este:lipsesc deseori şi de la întâlnirea cu mine,veşniciile trec indiferente, ca pr ...

(către doamna K, str. Basarabiei, nr.4) Să nu plângi, doamnă K,să nu plângi cu lacrimi adevăratecând va fi să nu mai fie ce era să fi fostdimineaţa, la prânz şi pe înserate!Să nu plângi, doamnă K,nici o lacrimă de unică folosinţă, nici una,când va fi să nu mai fie ce era să fi fost totdeauna!Fiindcă va să-ţi trebuiască, doamnă K,să răcoreşti sufletul şi trupul florii de teirăsărit la capătul meu aşezatla capătul părinţilor mei!Să plângi, doamnă K,să pl ...

(întru memoria tatălui Cristea Jan din Cavadineşti) Nu pot să spun că a fost în Arcadia.El a fost numai toamnă, zăpadă, privighetoare şi grâu.Îmi zicea că trebuie să ştiu greierii pe de rost.M-a învăţat Limba Română pe viu.După aceea, eu băteam la porţi de castel.Încă mai aveam frică de Cloanţă şi Zmeu.Tata bătea şaua şi îndrepta obrazul pământuluisă nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu.Tata nu a avut fluier niciodată.Tata îşi azvârle toată în ...