Digul spre Brăila, blocat de un accident cu șase mașini

Maria cea singură, din căsuţa cea singură, de pe costişa cea singură, din sătucul cel singur...a murit cu zile! Tânără, adicătelea! Că n-avea nici o boală! N-avea nici un copil...s-o necăjească, să-i poarte de grijă, să-i ducă dorul, să-l ferească de ispite şi de primejdii! Avea câţiva fraţi şi câteva surori, dar n-o suportau şi nu-i călcau pragul! O socoteau oaia neagră a familiei...că se măritase fraudulos, fără să se laude, fără să-şi anunţe părinţii, ...

La masa mea din crâşmă vin iele să mă vadă, îmi fac frumos din coapse şi delicat din sâni... începe un cutremur – ce sfântă femeiadă! – dă sângele în clocot şi vinul în hapsâni!   Ce dans din toate cele prin aer şi pe masă, prin fumul de ţigară...ce inimi stau pe jos!... blonda din bar surâde şi plânge şi veghează să nu leşine moartea cu crinolină roz!   Desfrâu şi decadenţă! – aud dinspre intrare un hâtru dat în paişpe: lup sec şi moralist... ş ...

(Te)-ai răsărit dintr-un demult îndepărtat, blândă şi dreaptă, într-o margine de sat... şi-ai râs şi-ai plâns şi (te)-ai crescut pentr-un mărunt necunoscut, arătătoare de la nord până la sud!   Şi tot aşa, noapte de noapte, zi de zi, ai mers cu mine printre-a fi şi a nu fi... şi te-ai nălţat şi stai mereu deasupra sufletului meu şi-mi luminezi cărarea în/spre Dumnezeu!   A fost frumos, tulburător...şi ce frumos tu mergi pe sus, şi eu, şontâc-şontâc, pe jo ...

Pe vremea când la Şcoala primară/elementară/generală/gimnazială încercam să învăţ/pricep cum se extrag rădăcinile pătrate, nu se lipea de mine nici o vorbă, nici o demonstraţie din sfânta osteneală a învăţătorului/profesorului mai mult ori mai puţin pregătit să facă faţă umpluţilor cu iluzii şi reverie, cum eu! Oricâtă pedanterie ar fi pus la bătaie omul de la catedră, nu reuşea neam să mă facă a crede că-mi foloseşte la ceva să ştiu ce treabă mare/impo ...

Sub ochiul Resemnării, necruţător şi calm, văd Liniştea...şi-o caut în Taina unui Psalm al Lacrămii trimise spre-adâncul meu mărunt, din naltul Veşniciei pe care n-o ascund de-a lungul ori de-a latul vreunei vorbe goale, pe care-o duc în Crâşme şi o duc şi-n Catedrale, o duc şi în Ispită, şi-n braţe...şi-n Cuvânt îi caut Loc de Leagăn pe veci...din când în când!   Sub ochiul Resemnării, sever şi dinadins, văd şi aud Surpare continuă-n Cuprins, surpare înspre ...

Te rog foarte frumos, trezeşte-te la realitate, fă câteva exerciţii de înviorare, de respiraţie, de coborâre sau urcare, după caz...şi uită-te bine! Uită-te cu cea mai mare atenţie din toată viaţa ta de până acum! Fă ochii mari, mari, mari...şi nu clipi când te uiţi! Dacă mişti pleoapele, rişti să pierzi foarte multe amănunte, foarte multe detalii interesante din ceastă Panoramă! Pentru că aşa am făcut şi eu: am s/clipit când nu trebuie...şi am ratat Marea Înfă ...

De mâine, când voi fi cais, te rog să laşi geamul deschis, să vezi cum urc la cer, pe brânci, să văd cum stai şi râzi şi plângi!   De mâine, când voi fi gutui cu suflet verde-amărui, te rog să-mi zici gata la nai, să văd cum plângi şi râzi şi stai!   De mâine, când voi fi alun şi va să vreau ceva să-ţi spun, te rog s-arunci cuvinte-n crengi, poate aşa mă înţelegi!   De mâine, când voi fi măslin la care toţi sperjurii vin şi fură rod şi fură dor, te ...

Nici până astăzi nu s-a aflat exact în ce împrejurări a „dispărut” celebrul Edgar Allan Poe, unul dintre cei mai mari creatori de groază...în literatură, bineînţeles! Într-una din zilele trecute, aflându-mă cu smerenia şi reculegerea şi resemnarea în cimitirul „Eternitatea”, pe la mormintele mai sărăcăcioase şi mai aristocrate ale unor mai mici şi mai mari ne/cunoscuţi răposaţi, mă opresc să mă închin la un capăt de lespede şi la un picior de cruce pe care ...

Mă simt pustiu...şi te împiedici de pragul sufletului meu când vezi că n-are nici o noimă şi nici un pic de Dumnezeu!...   Mă simt pustiu...nu mă aşteaptă nici un plecat, nici un venit, nu mă mai strigă măcar nimeni să-mi dea oleacă de chibrit,   să-mi dea un seu de lumânare, poate mai văd pe unde merg... poate mă vezi şi tu, iubito, străpuns de raza unui cerc!   Ştii, cercul cel de altădată, care umbla prin visul meu lăsat pe drum când lăcomia l-a fugărit pe Dumn ...

Atunci, într-un demult aproape stins pe coridoarele clar/obscure ale Memoriei, cred că această fetişcană avea douăzeci de ani! În fiecare dimineaţă, absolut în fiecare dimineaţă, trecea spre Apus, prin dreptul porţii mele, fără să spună nici un cuvânt, deşi o provocam ieşindu-i cu miozotis în cale! Nu părea nici veselă, nici tristă! Trupu-i subţire ca suveica stătea şi umbla-ntr-o rochie albă, lungă de Aici până Acolo! (Nu) se uita la mine cu ochii întunecaţi ca ...