Cine ne apără în mijloacele de transport în comun? Șoferii, cu un ochi la drum, cu celălalt în retrovizoare

Fenomen cu zece la singurătate, zece la citire, zece la candoare, zece la respectul faţă de tăcerea celei care cântă în amurg... şi moare! Fenomen cu fustă şi cu ochi albaştri, cu hap/sâni ca două portocale crude, arie din sfânta operă a pâinii care-n fiecare clipă se aude! Fenomen cu zece chiar şi la iubire, şi la ne/răbdare pentru toţi şi toate, şi la iertăciune, şi la-ngăduinţă... fenomen cu zero la greşeli/păcate! Fenomen cu braţe lungi până la mine, lung ...

Ultima mea Marie lucrează la Morgă! Are cincizeci şi cinci de ani, dar pot zice că nu-i trecută aproape deloc! Pot zice că de-o frumuseţe mortală! Nu ştiu exact ce face-n magazia aia cu cadavre, dar nici nu mă interesează! Dacă nu-mi spune de la sine, n-o întreb! Din câte am priceput de la un „mort” care a „înviat” după ce s-a „hodinit” o noapte pe cimentul tristei/spăimoasei hale, cică temerara mea Maria studiază retinele răposaţilor în timpul necropsiilor, fii ...

Ieri, după utrenia de Duminică... mă aflu ţanţoş şi viteaz pe strada Frunzei, după cumpărături de-ale gurii, în magazinul susţinut de domnul Gheorghe şi doamna Iulia, în care-şi desfăşoară activitatea/vânzarea două respectabile parasimpatice: nord/moldoveanca Lucia şi gălăţeanca Nicoleta! Am poruncă/ordin de la ultima nevastă să târguiesc scobitori şi pastă de dinţi! Mulţumesc frumos, dau bineţe de plecare... şi, când să ies, nu mai ies... pentru că intră do ...

Steaua mea bizară fumegă!... s-aprinde? sau se stinge?... spune, doamnă, ce mirare o (în)depărtează? steaua dumneavoastră, în singurătate, pentru ce răsare? Uite, astă-noapte, dinspre-apropierea răsăririi sale, (mi)-a scâncit o rază, ca şi cum ar zice: vreau să fac lumină asfinţirii tale!... vrei? asculţi? (nu)-ţi pasă? Ca şi cum ar zice: steaua ta e gata, doar o licărire (din ce-a fost) mai are... a făcut degeaba umbră-n adâncimea celui/cestui haos!... spune-mi: ce- ...

Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 (cum zice Nichita, antrenorul de îngeri) că n-am ce căuta pe planeta asta (vai de cucurigu ei!) dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în macabrul şi în goticul şi în horrorul şi în disperarea celui care mi-a marcat adolescenţa şi sufletul, mai ales cu "Annabel Lee", "Corbul" şi "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Abia după această marc ...

Fluturele-acesta a mai fost o datăpe distanţa scumpă dintre doi cuminţi, duce pe spinare suluri de zăpadă pentru crinolina sânilor fierbinţi! Duce întuneric sacru şi subţire pe-aripile-i grele de atâta zbor, pentru înălţimea hainelor de mire... pentru noapte-bună, pentru somn-uşor! Se zvoneşte nuntă într-un sat, aproape - mira-i fată mare, mirele-i sărac… fluturele ştie că mai sunt cinci ape, scutură zăpada, umblă în zigzag, lasă întuneric... mirele se-mbracă, ...

Sunt convins că toată lumea ştie ce a păţit vicleanul rege al Corintului, nenea Sisif, din cauză că nu şi-a ţinut gura! Barosanul barosanilor, tovarăşul Zeus, l-a pedepsit exemplar, atrăgând, astfel, atenţia asupra parabolei universale „nu te băga unde nu-ţi fierbe oala”! Tot la fel, fiecare dintre ne/muritorii vieţuitori ai cestei insignifiante planete de pământ este obligat, nolens-volens, să-şi suporte şi să-şi care şi să-şi împingă Existenţa echivalentă cu ...

Lacrimi şi tăcere în cazarmă... lumea-ngaimă vrute şi nevrute, nici un glonte nu tresare-n puşcă... doar fanfara-nceată se aude! Trece lumea, parcă nici nu-i pasă... şi-i cuminte, parcă n-are minte... nu mai este, nici n-o să mai fie (niciodată) ce-a fost înainte! Nasturi azvârliţi pe lângă ziduri... epoleţi, marmite - într-o doară... vrafuri de cuvinte-abandonate din ce-a fost suflare militară! Mucegaiul umblă prin vestoane, goarna nu mai sună-nviorare, garnizoana-i ...

Nu mai trăieşte de multă vreme! Dar asta nu însemnează că-i moartă! A jurat că nu moare Niciodată, deşi ştia şi spunea că nu poate trăi toată Veşnicia! Oriunde s-ar fi aflat...(pe deal, pe vale, la nuntă, la botez, la îngropare, la moară, la gară,  la biserică, în rai sau în iad)...nu-(mi) zicea decât că suportă cea mai mare şi înfricoşătoare „pedeapsă” divină, adică posibilitatea de „a nu muri”...dincolo de neputinţa de „a trăi câtu-i lumea şi Pă ...

Hai să batem ţurca, doamnă.../ colo, după dâmb, lângă salcia pletoasă,/ la salcâmul strâmb, unde-alături stă fântâna/ şi aşteaptă-ncet, să ne dea din apăraia/ marelui secret al (de)săvârşirii noastre.../ şi să bem frumos... [asta nu-i orice fântână,/ e cu gura-n jos... asta-i o fântână rară,/ naltă până când va ajunge-n toată slava/ celor din pământ, celor care-au fost odată/ (şi mai sunt) părinţi care au sfinţit cuprinsul,/ dar n-au vrut arginţi... c ...