O întreagă familie a fost arestată în urma unui scandal care a revoltat opinia publică

Stau de vorbă cu doamna Maria. Doamna Maria stă peste drum. Stă frumos. Şi aşteaptă. În aşteptare, să nu aibă impresia că pierde timpul şi sâcâie vremea, mă iscodeşte. Frumoasă iscoadă! Trăsături fine! Contur de amazoană! Şi ce ochi de sirenă! Veşminte elegante! Picioare lungi până la capătul celălalt al răbdării! Şi mâini lungi, lungi, lungi...până la mine! Şi ce sâni hapsâni şi căpietori, dacă nu vrei să nu fie vorba despre altceva în discuţia cu doam ...

Tu ai înflorit salcâmii şi mi-ai s/pus paşii pe cale, înspre unde mi-i trecutul fabulos...fost viitor, fost nădejde şi credinţă că voi prinde orizontul ş-oi atinge curcubeul îngâmfat, triumfător,   strâmb şi drept deopotrivă, după cum cade lumina şi arată cum se-nşeală ochiul meu ne/vinovat că nu poate să pătrundă-n prima taină...şi rămâne să se-nchidă într-un capăt de ispită şi păcat!   De ispita şi păcatul depărtării...care-mi ţine doru-n frâu şi-a ...

Aceasta-i scara cea mai tristă:/ e scara cu analfabeţi... analfabeţi cu poartă-n casă,/ cu diplomă de proşti, cu ştaif... cu mură-n gură, cu orgoliu,/ cu iz de mulţi şi mari şi tari... experţi în urlet şi-n dărmare/ şi-n (prea)greţosul „laif is laif!”   Nu au ce face...toată ziua/ se învârtesc prin dezacord, prin pleonasme, prin cartoafe/ şi prin mocirla lui facebook... fumează, cască pe tânjală,/ apreciază cu prost-gust, umbresc pământul într-aiurea,/ se-ntr ...

Ce simplă e înfrângerea în toate: văd şi aud că nu mai am nimic… şi nu mai socotesc una şi alta... nu scad, n-adun, nu pierd şi nu câştig!   Nu mai răsare nici o îndoială, totuna mi-i dacă trăiesc sau mor, totu-i frumos şi clar ca bună ziua, ca bună seara şi ca somn uşor!   Deşertăciunea-i floare la ureche şi nici un vis nu-(mi) poate fi urât, nimica toată-mi pare veşnicia şi limita fricosului „atât”!   Şi nu mă mai tentează nici o scară, nici o himer ...

Dincolo de pronaos şi de naos şi de catapeteasmă, abia-abia percepută de ochiul şi de urechea şi de mirosul şi de flerul şi de intuiţia unui Sfinx ronţăit de timp şi de vreme, tanti Moartea umblă pe vârfuri, foarte atentă şi foarte ageră, sigură şi stăpână pe sine, mult mai prudentă şi mai îngrijorată decât sora sa veşnică, tanti Viaţa! Umblă cu o lumânare înflăcărată într-o mână, iar în cealaltă mână poartă o cruce plică cu „Viu”!... Cotrobăieş ...

Ziceai că Moartea-i floare la ureche... atunci, într-un demult apropiat... când ne uitam la nouri, peste fluviu... şi auzeam „Hristos a Înviat”! Ziceai că nu se poate Niciodată nimic mai mult decât vrea Cel de Sus... şi El ploua... eu te-auzeam alături: ce multe, Doamne, mai avem de dus! Ziceai că nu există resemnare când totu-i sub Miracol, sub Frumos... şi te-ascultam ca dintr-o Catedrală: noi mergem înspre Naştere, pe Jos! Ziceai că „Totdeauna” e-o-ntâmplare a ...

Sigur că da!... Dangătul clopotului bătut de mine (şi de moarte) se loveşte de dealul Rădeştilor şi se sparge într-o tânguire şi într-un vaier fără cusur. Se sparge în mii şi mii de firimituri şi se întoarce pe deasupra satului, pe sub sat şi prin sat, parcă încetinindu-şi vocalele... (u! a! u!)... uite-aşa, să nu tulbure liniştea din sicriu, să se audă bocetul ţaţei Măndiţa, să se audă lacrimile sfârâind pe lutul prispei, să se audă indiferenţa Veşniciei a ...

Dacă nici nu eram, ce păcat am făcut, de m-ai dat la osândă?... Nu ai minte, nici suflet, eşti crud, nu di/stingi crucea mea fumegândă, mă opreşti şi din cânt şi din zbor şi din râs şi din plâns... şi din toate mă zvârli în afară şi-(mi) încui cerul cu o mie de lăcate! Eu te rog foarte frumos să-mi spui cu ce am greşit, nene demiurg? oare nu auzi clopotele? oare nu mai auzi cum mi se scurg secundele dincolo de tot ce-am crezut că-i alfa şi omega? spune, înalte do ...

Moto: "Omul este un animal marin, care merge pe pământ şi ar vrea să zboare!"                                                                                                       (Carl Sandburg) A fost o dată ca totdeauna încă din prima secundă a căderii în această Întâmplare... aşa îmi aduc aminte: parcă ieri-i când maică-sa i-a şoptit primul cântec de leagăn şi i-a spus ...

Sigur că da!... Nenea Gigi Avădanei vine la gard şi, printre lacrimi, mă roagă să bat clopotul de moarte. Se scociorăşte prin buzunare şi scoate o monetă de trei lei. Cică trebuie să-mi plătească această muncă. Cică-i un gest de smerenie să baţi clopotul când moare un om. Îmi dă rotundul de nichel şi-mi spune să nu iau clopotul în râs. Cică să-l bat frumos şi tare, cu ochii în sus şi cu gândul la viteza vieţii, la in/utilitatea acesteia... şi să fiu convins că ...