Cuib de orori între Poliție și Tribunal. Prostituție și violență extremă în blocurile-simbol ale Țiglinei

Mi s-a făcut de ducă la Maria... îi scriu, o strig, dar nu primesc răspuns, nu-mi zice nici măcar că nu se poate, că e, că nu-i, că (nu) e de ajuns... mă săgetează-n vis şi-n pătimire, cu ochi extatici, verzi şi amărui de dor şi depărtare, de tăcere... şi nu ştiu ce să fac...şi nu ştiu cui să spun că (fără ea) umblu pe drumuri, nu mai am steauă, sunt al nimănui!   Mă pregătesc...plec mâine, dimineaţă... nu am decât o traistă şi un băţ... mă duc să-nvă� ...

După jumătate de oră de mers prin grâu, abia sunt la jumătatea distanţei dintre şosea şi pădure! Aşa-i de buclată cărăruia! Faptul că merg, merg şi iar merg...şi parcă nu mai ajung, îmi strecoară-n suflet un fel de stranie senzaţie a inutilităţii, chiar dacă-i frumoasă şi atrăgătoare această cotrobăială prin ne/mărginire! Cred că printr-un asemenea decor a trecut poetul Mircea Dinescu şi a scris una dintre cele mai tulburătoare poezii din literatura universală! ...

De la şosea până la marginea pădurii, cărarea trece prin lanul de grâu. Doamne, ce strâmbă-i cărarea asta! E cotită mult de tot! Oare de ce nu-i dreaptă? Oare ce-o fi fost în mintea celui care a croit-o primul, celor care au bătătorit-o apoi? De ce n-au făcut-o perpendiculară pe codru? Aşa, în loc să mergi doar zece minute în cinci sute de metri, mergi o oră! Dar ce interesantă-i şi ademenitoare-i ceastă şerpuire, ceastă nedreptate a cărării prin lanul de grâu! Pe ş ...

!zic de mine foaie verde/ cu opinci şi cu topor dar mi-s vorbele de sete/ şi tot mor şi mor şi mor! !mai spun alţii mai zic unii/ că-s poet fără cuvânt dar mă leagănă alunii/ şi tot râd şi râd şi râd! !şi mai cred că se mai poate/ cu iubita-n ochiul stâng să mă satur de păcate/ şi să plâng să plâng să plâng! !mi se spune într-o doară/ că-s tăcerii scump şi drag pun arcuşul pe vioară/ şi nu tac nu tac nu tac! !pun cerneală pe hârtie/ cu nădejde şi răsf� ...

Mâine-i sâmbătă! Şi-i nuntă-n sat! Şi am să trec şi eu pe-acolo! Doar am să trec! N-am timp să stau mai mult! Doar aşa, să văd vro câteva fete-n horă şi-n sârbă! Doar aşa, s-o văd pe Maria cum îi stă-n rochie de mireasă! Şi să-l văd şi pe mire cum se fasoleşte, cum se dă cu aramă pe faţă! Că mi-a suflat-o pe Maria de sub nas! Şi ce tare-am mai plâns când mi-a suflat-o! Şi n-am plâns pe jos! Am plâns în bidoane de plastic! Două am umplut! Să i le arăt M ...

Cuvintele mamei?!...ş-acuma s-aud în partea de nord a Moldovei de sud, cum spun despre leagăn...şi despre noroc... mă rog şi ascult, lăcrămez şi mă rog!   Dă-i, Doamne, odihnă în sus, dacă-i sus: păzeşte-o de greul pe care l-a dus!... fă-i ţărnă uşoară în jos, dacă-i jos: fă-i drumul curat şi fă-i visul frumos!...   Cuvintele mamei?!...ş-acuma le port în partea de sud a Moldovei de nord, le port pe coclauri, le-ndemn şi le-mpac... le rog să mă-nveţe de dor şi ...

A-nnebunit Maria de pe coastă! Stă pe coastă de când bărbatu-său a crăpat de rachiu, de când cele cinci odrasle au părăsit-o, de când casa i-a luat foc de la un chiştoc de ţigară! Stă pe coasta mioritică a cătunului Zimbru, exact în partea de nord a Moldovei de sud! Stă într-o casă abandonată, în care nici guzganii şi nici şerpii nu au curaj să poposească, darămite să locuiască! Stă printre bălării mari şi nalte cât casa! Casei...abia i se mai observă ruina un ...

Nu te juca, daimonule, cu mine... că te sfărâm şi te arunc la vechituri, te dau de sete şi de foame la Uitare, să vezi şi tu ce-nseamnă să înduri, să vezi şi tu ce face şi ce este, cum este, ce se spune despre Cine seduce ş-apoi pleacă-n depărtare… ş-ai să rămâi un foaie verde mărăcine!   Nu te juca, daimonule, cu mine... încă mai cred că nu poţi fi aşa de rău, încă te văd în toată firea de atuncea, când îmi citeai sonete la pârău... şi te-ntrebam cât f ...

Amantelor, v-aştept în Centrul cel Im/Posibil al Visării, să mergem spre Ne/Margini, singuri, toţi, fără lacrămi şi păreri de rău, de bine, de iubire, de mod, de loc, de timp, de vreme... toate acestea-s inutile în spaţiul doamnei Nicăieri!   În centrul cel din partea asta, în centrul cel din partea ceea, în centrul celălalt, în altul, în centrul cel de peste Tot, în centrul fără circumstanţe...în Punctul cel mai mic din locul deloc atins de împrejurul cu miază/sud, c ...

Eu...dintr-un fel de linişte-am venit să stau puţin sau mult, să-mi pară bine sau rău...şi să mă mir ce demiurg nenorocit mă face de ruşine!   El vrea să cred că-s jucăria lui, naiva/tâmpa lui marionetă... trage de sfori şi hohoteşte crud în sinea-i egoistă şi secretă...   în gaura-i de geniu-şobolan, de brută chioară, surdă, strâmbă, netă!   Eu...într-un fel de linişte cobor... aceeaşi, parcă...liniştea aceea întreagă, fără moarte, fără timp, din ca ...