Remiză dreaptă în faţa unui public numeros: Oțelul - Rapid 1-1

Da, la şcoală, în clasa întâia! la şcoala primară, elementară, generală, cum i se zice în aceste vremuri frumoase! frumoase, dar din ce în ce mai des tulburate la cap de către capetele luminate ale "răsăritului" sovietic pus pe îndoctrinare, suprapus pe control totalitar, pus pe alfa şi omega, pus pe urecheat ţâncul pământului şi pe jumulit pupăza din tei!... sigur că da, nu am ce zice: învăţământ gratuit şi foarte bine prins în şuruburile bunului simţ, foarte bin ...

De mii de ani, la monastirea Parma, Maria suflă celor care cântă... nu ia nimic pe slujba ei, dar crede că osteneşte într-o viaţă sfântă! Au fost concerte multe, doar concerte de ajutor, de muzică divină... şi n-a lipsit Maria niciodată... doar spectatorii au uitat să vină! Din cuşca ei, Maria nici nu poate să vadă că e nimenea în sală... suflă mereu, din ce în ce mai tare, mereu între ciocan şi nicovală!... Tenorii zvârle ştima, pe soprane le-apucă dor de ducă ...

Sigur că da! cu toţi şi cu toate la GAC! dacă te pâra cineva, un spion al regimului care se anunţa foarte dur, că nu ai dus tot la "grămada" tuturor, a statului totalitar, adică, riscai să nu mai vezi soarele şi copiii, riscai "frăgezire şi îndreptare" în beciurile devenite camere de "educare"! dacă te puneai bine cu samsarii, te alegeai cu niscaiva privilegii, erai "văzut" bine, puteai să speri la un loc în "faţă"!... Sigur că da! în câţiva ani, n-a mai rămas nici un � ...

Iată, au trecut cinci ani de la naştere. Am ajuns la cincizeci şi cinci. Da, am cincizeci şi cinci...şi o soră, Elena, în primul an de viaţă. Este foarte cuminte. Nu plânge. Şi mi se pare suspectă, mai ales că eu am boncăluit un cincinal. Iată, încep să vină portăreii şi trimişii "speciali" pe la porţile oamenilor. Vin zâmbind mefistofelic, adică rânjind. Vin să convingă gospodarii să se treacă şi să-şi dea averea, indiferent că-i mare sau mică, la Gospodăria A ...

Deseară... torn "lacrima christi" în pahare şi te aştept să-mi baţi la poartă şi la geam... mi-a înflorit de tot lumina-n lumânare... gata, se coace, cade-aşa, nitam-nisam, dacă nu vii să-i pui în flacără iubire, sau chiar uitare, sau otravă, sau ce ai dat să nu-ţi dea în lacrimi rochia subţire, fără sfârşit, cât ţine drumul până-n rai! Deseară... pun să cern făină de plămadă, şi să mă rog, şi să mă-nchin, şi să frământ câteva turte, uite-aşa, să ...

Cu mâinile prin luturi de oale şi de casă, cu ochii dinspre zare tocmai luându-şi seama, cu glasul dinspre cântec, senină şi frumoasă... mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama! Desigur, nu e vreme de alt fel, nu e vreme de nu, de mai încolo, de ce, de nu se poate... nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme, chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate! Nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdare aşează-ntru iubire de păsări, oameni, plante... nu-i vreme unde ve ...

Mama, sfânta mea mamă, să nu-mi mai dea lapte?! Oare nu mai vrea? Oare nu mai are? Oare nu mai poate?... Desigur, nu-mi vine să cred, sunt uluit! sunt nedumirit şi nu mai plâng! uit să mai urlu! nici mamei nu-i vine să creadă că Ion, uricul cu atâtea naşe de botez, nu mai varsă lacrimi pe lutul din odaie, pe ţărna ogrăzii, pe cărare şi pe drum, pe arăturile de primăvară şi de toamnă, pe zăpezile mari cât copacii, pe ţinuturile cu verdeaţă autentică, nu acele invocate ...

ea râvneşte urmele pe care le-a lăsat lumina...eu nu las urme pe cenuşi întâmplătoare... gheaţa se înalţă pas cu pas   şi vreodată nu se ştie dacă domnul va mai da să ne-ntâlnim... căci e prea pustie lumea largă... vântul bate dinspre ţintirim   am de ispăşit nouă păcate... nesimţirea de a fi trăit râs de sfinx cu lacrimi îngheţate între plus şi minus infinit   are de trăit fără oprire drumul lung al omului curat... al miresei căutând un mire v ...

Hai, gata cu chiolhanurile, gata cu toate bunele şi relele post/ritualice! mai am de plâns, mai am de urlat! am de învăţat mersul pe jos! că, uite, biata mama s-a săturat să mă tot poarte în braţe şi să mai şi fie blândă cu nazurile mele! am de învăţat să vorbesc, fiindcă, uite, nu-i pot răspunde mamei la întrebări, nu-i pot da răspunsuri la întrebările sale despre mine, despre comportamentul meu ciudat pentru fragedul timp şi pentru frageda vreme a prunciei în care ...

erau femei din ce în ce mai rare şi toate încăpeau într-un cuvânt... poeţii sărutau statui de sare şi universul coborâse pe pământ   încet abia se contura în zare un strop de cer un strop de orizont... poeţii sărutau statui de sare şi le luau în raniţe pe front   şi-n fulgerarea gloanţelor trasoare citeau la corbi fotografii plângând... şi iarăşi sărutau statui de sare şi-apoi tăceau în cer şi pe pământ   acum sunt multe ane mone lise poeţii sunt ...