Da! cu cât te îndepărtezi mai mult de mine, cu atât mai mult crezi că-s viu, din ce în ce mai viu, viu de tot, viu fără nici o posibilitate de scăpare în moarte! cu cât te apropii mai mult de mine, cu atât mai mult crezi că nu-s viu, din ce în ce mai ne-viu, ne-viu de tot, fără nici o posibilitate de scăpare în viaţă! cine nu-i în stare să creadă, n-are decât să încerce! să se îndepărteze de Sine, spre exemplu, şi o să constate cât de viu poate fi, ori să se apro ...
Sigur că da! se revarsă zorii! i-auzim, însă nu-i vedem! ai dracului şi zorii ăştia! fac de capul lor! trebuie să ne ocupăm şi de ei, să vedem ce hram poartă! cum şi miliţianul din cartea prozatorului Ion Avram „Aşteaptă-ne, Lazăre!” promitea că se va ocupa cu praful drumurilor din Cudalbi! cum şi fiecare dintre oamenii alcătuitori ai acestei Lumi îşi propune să rezolve Ceva foarte sâcâitor, important şi înălţător pentru el, dar totul rămâne în faza de proiec ...
Bine aţi venit în ceastă sferă!/ sau în cest cub! sau în ce vreţi! vă rog,/ nu mai fiţi trişti! şi nu mai scoateţi lacrimi!/ şi nu mai credeţi că n-aveţi noroc!// Lăsaţi uitării tot ce vă ucide,/ tot ce vă doare, tot ce nu-i la fel!/ priviţi la cer, la steaua ce-i a voastră,/ luaţi lumină, treceţi prin inel,/ prin ce mai însemnează o iubire,/ pace, sfinţire, stimă şi respect,/ faceţi icoană din singurătate,/ faceţi abstract din orişice concret!// Puneţi în ...
Sigur că da! Suntem nişte amăgiţi! Amăgiţi de tot, putem spune! Motivele sunt cu duiumul! Dezamăgitorul Ion Mutelcă ne priveşte compătimitor şi părându-i rău, parcă, de starea noastră deplorabilă din cel puţin acest punct de vedere! Şi, ritualic, ne serveşte cu câte-un ceai împotriva păcălelii, adicătelea câte o ceşcuţă în care se observă licoare cu miros de nu-mă-uita! Sorbim încet, civilizat!
Încă nu ştim ce efect are asupra minciunii, însă, oricum, crede ...
Sunt amăgit. Cauză pentru care mă duc la consultant. Acesta nu prea are clienţi. Fiindcă toţi oamenii sunt fericiţi în jurul meu şi în jurul lui. Ajung foarte repede la cabinetul său, un fel de sferă înscrisă perfect într-un cub, astăzi, ori un fel de cub înscris perfect într-o sferă, mâine... şi tot aşa, într-o alternanţă căpietoare şi într-un mod demonstrativ al ideii că acest tip de specialist nu poate fi decât un prototip al domeniului, un estetician pur-sânge, ...
Nu mă număr printre habotnici. Vizitez biserica, dar nu ca un fanatic. Mă aplec în faţa dumnezeirei, dar nu ca un bigot. Pot intra-n binecuvântarea unei oficieri religioase de Duminică, să zicem, dar numai şi numai din Respect şi Mulţumire faţă de cei care, prin Biserică, au propovăduit dragostea pentru Pace, Umanism şi Învăţătură.
Nu am o relaţie specială cu biserica. Nu sunt nici adept înverşunat al doctrinei creştine, dar nici un duşman autentic al acesteia şi al ...
Sunt gata să-ţi ghicesc în vis şi-n dor,/ în poartă, în ogradă şi-n grădină,/ în viaţă şi în moarte, dacă vrei...!/
Dacă nu vrei, nu-ţi iau nici o Lumină/ din Zarea de Atunci şi de Acum,/ din Ochii care-au dat întotdeauna/ în mugure şi-n floare şi în fruct,/ cum dă de-atâta vreme toată Luna,/ cum dă de-atâta vreme orice Stea/ (şi-a mea, şi-a ta, şi-a lui, şi-a lui Oricare).../ şi tot nu ştim de când şi până când/ ne amăgeşte-o veşnică-ntrebare:/ e ...
Aici, la marginea acestei păduri, cea mai serioasă şi adâncă şi înaltă pădure din lume, am văzut-o pentru prima dată, atunci! Şi o mai văd şi acum!
Iat-o, stă cu genunchii sprijiniţi pe pământul sfinţit de păsări şi de animale, de sapa şi de coasa şi de ochii şi de doinele părinţilor mei şi ai tăi şi ai lui! Stă cu spatele spre afară! Spre nimeni, adică! Spre nimic, adică! Da, stă cu faţa spre pădure, spre inima pădurii, spre sufletul pădurii, spre creieru ...
Sunt gata de plecare. Îmi plac plecările. Deoarece mă angajează sufleteşte, fizic, emoţional. Fiindcă în partea cealaltă există o sosire şi o aşteptare. Există un scop şi o desăvârşire. Dar şi o cantitate suficientă de imprevizibil. Un fel de necesar. Un fel de „fără de care nu se poate”. Un fel necunoscut de „Cineva” sau „Ceva” care mă determină să-mi „rostesc” în gând mobilizatorul „abia aştept să ajung”. Şi care îmi aprinde imaginaţia, o tors ...
7.E Mai... mai trist ca altădată, e Mai forțat, e vai de Mai! e un Trecut ce-a vrut Prezentul cu-n strop măcar de Viitor!/ [sunt tânăr (zice o mireasă) călătorind pe şapte cai,/ şi am un tei cu şapte vrăbii învinuite de omor!]...Mă-ntorc, mă răsucesc pe Cruce, primesc un cui drept în Lumină,/ pe linia periferiei, sub cerul îmbâcsit de cocs!/ aştept să plece Scaraoschi, şi-aştept un Dumnezeu să vină,/ fără de care Turnul Babel se-nalţă din „Populi Vox”!...Fiindc ...
