Cum ar putea Primăria Galați să preia Stadionul „Oțelul”

De ce mă urmăreşti, domnule? Ţi-am făcut vrun rău? Vrei să-mi faci vrun bine? Ce ai de gând? Sunt în stare să te înfrunt, dar spune-mi care-i scopul dumneata! Vrei să-ţi spun că eşti caraghios? Te ţii toată ziulica şi toată nopticica de coada mea, însă nu zici nimic! Cum ies din casă, hop şi tu după trena mea! Oare te-a pus cineva să te ţii scai de mine? Nu-mi este frică! Nu! Doar atâta rugăminte-ţi fac: eşti îndrăgostit de persoana/personalitatea mea? Dacă da, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Eu n-am avut răbdare niciodată...am căutat-o-ntruna...şi o cautîn pas alert (sălbatic) de pian,şi-n tânguiri (domestice) de flaut,şi-n tril (devastator) de liră spartă,şi-n fluierat de mierlă părăsită,şi-n glas îngânător de cuc stingher,şi-n braţe (lungi) de vis şi de iubită...dar toate (negreşit...şi fiecare)au spus şi spun: aşteaptă, ai răbdare!Sigur că da...mi-a dat de toate mama(din prima până-n ultima se ...

Sigur că da!...Încet şi-n tăcere, ceşti tuspatru (reuniţi printr-un joc devastator al întâmplării) dărâmă gardul împărţirilor şi al despărţirilor de atâta vreme bună şi rea, dar şi de atâta trecere a timpului indiferent şi in/util. Nuia cu nuia şi par cu par, „zidul” scade, dispare, se face una cu cerul şi alta cu pământul, lăsând loc luminii să inunde ogrăzile şi grădinile, sufletele crispate ale celor doi Departe şi ale celor doi Aproape. Nimeni nu a mai ...

Şi ea şi el se uită-nspre porţile-amândouă. Ion înlemneşte cu linguriţa-n chesea. Şi Maria înlemneşte la fel. Fiindcă la poarta lui bate Ioana, despre care credea  (toată lumea credea) că a murit. Fiindcă dinspre poarta ei bate Costică, despre care credea (toată lumea credea) că a murit pe front. Cei doi despărţiţi de gard aveau să afle că, de fapt, Ioana-şi luase lumea în cap, considerându-l dispărut la Ţiganca pe omul ei. Şi că, de fapt, lui Costică nu-i trecus ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Stau cuminte, mândru şi total/ ca un zero între paranteze, nu cerşesc, nu-mi pasă, nu râvnesc/ osanale, ode, vorbe dese despre timpul meu ne(pe)trecut,/ despre starea mea fundamentală - unic, fără minus, fără plus,/ lipsă plină şi tăcere goală! Nu întreb, fiindcă am răspuns,/ leac şi armonie pentru toate - sunt rotundul care pune punct/ la mulţime, la singurătate! Sunt aici, acolo, peste tot.../ sunt prezent în casă ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"hai să mergem ziua şi frumos/ prin tăcerea firelor de iarbăpână la sfârşit şi până când/ stă a câta oară să înceapă!!!mergem încotro nu ne oprim/ unde întunericul aşteaptăsă ne vadă paşii spre atunci/ totdeauna supra niciodată!!!uite am ajuns la orizont/ parcă se aude cum o poartăse deschide către nicăieri/ doamne câtă artă pentru artă!!!hai să mergem noaptea şi încet/ luna trece cu arcada spartăde atât ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"hai să-ţi dau o floare de salcâm/ tocmai din demult şi din uitare,tocmai din adâncul şi înaltul/ celei clipe tămăduitoare!hai să ne jucăm fără de timp,/ fără milă şi fără de vreme -prea-i târziu şi trist în cest acum.../ şi ceva necunoscut mă teme!hai să prindem fluturii rămaşi/ pe costişa cailor şi-a ploiişi să-i vindecăm de lipsa noastră/ - zborul lor a pururi pentru noi-i!hai să azvârlim tot ce-am primit ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"(!) e gata... începe pornirea aceea, aici şi acum:ce fast, ce sublim, câtă morgă, ce lux şi desene de fumşi multe sugestii de negru, şi multe nuanţe de gripun visuri la punct, şi himere, pun flori şi pun punctul pe i (!)(!) şi surle şi trâmbiţe cântă decent şi util pe fundal,anunţă smeriri şi ofrande, suiri şi căderi de pe cal (!)(!) şi câţi dumneavoastră, şi nimeni, şi nişte, şi alde, câţi tucu măşti, fără ...

Sigur că da! Cum să nu-mi aduc aminte? Parcă aşa era: vă ordon, treceţi Prutul! Drept pentru care zicem: vă rog foarte frumos, treceţi Dincolo! De ce? Păi, aici ce mama zmeilor să mai faceţi? Să nu cumva să nu spuneţi că nu v-aţi gândit niciodată la Dincolo! Ştiţi la care Dincolo mă refer, da? O, nu, nu vă ducă pârdalnicul de gând la acel Dincolo, pe care nu-l ştie nimeni, nici măcar cei care, cică, au fost Acolo! Nu! Vă rog foarte frumos, treceţi în acest Dincolo! ...

Maria Departe nu stă la mare distanţă de Ion Aproape. Între ei nu se află decât un gard din nuiele de carpen împletite orizontal printre pari de salcâm. Bărbatul femeii Departe, Costică, a murit pe frontul de est, la Ţiganca, în al doilea război mondial. Femeia bărbatului Aproape, Ioana, a murit de inimă rea, acasă, când Ion era la Ţiganca, soldat şi camarad de-al lui Costică, în acelaşi pluton, dar şi în aceeaşi grupă de infanterişti. Carne de tun săracă şi multă ...