Urmașii lui V.A. Urechia, oaspeți ai Ambasadei Albaniei în România

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"aştept secanta ca pe-o vindecare,/ s-au veştejit oglinzile şi mint - eu sunt tangentă la privighetoare,/ păianjen agăţat de infinit"                                                                         (Iolanda Cremene)(!) acolo şi-atunci - printre ierburi înalteşi linişti înalte şi păsări înalteşi plânsuri înalte - încep celelaltemai ver ...

Nu mi-a spus nimeni, nu m-a învăţat nimeni, însă aşa am citit şi înţeles din marile cărţi ale omenirii: "Nunta are două capete. La capătul celălalt al nunţii, mirele îi dă miresei o lacrimă pentru drum. Drumul acesta ţine până la capătul celălalt al nunţii, exact cât măsoară distanţa dintre Atunci şi Acum. Adică, altfel spus, acest drum e lung. O lungime fără capete, o lungime fără de sfârşit. O lacrimă pentru drum este foarte bună în fiecare moment al aces ...

Doamnelor şi Domnilor, în această seară răsare numai o bucată de Lună. V-aţi pus, vreodată, întrebarea de ce Luna răsare şi vine bucată cu bucată?Dacă nu, trebuie să vă uitaţi cu mare şi aleasă atenţie şi să vedeţi că Luna nu răsare niciodată întreagă, cum nici iubirea nu răsare şi nu vine întreagă niciodată. Sigur că da! Iată, chiar acum, eu stau cu Zmeul de vorbă în poarta Copilăriei. Şi stăm de vorbă încet, iar el o face pe prostul. Şi stăm de vorb ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) umblă ceva, umblă cineva,umblă prin SPATELE CUVINTELOR -chiar acum umblă ceva/cineva prin spatele cuvintelor,și caută poarta, și caută ușa, și caută fereastra,și bate, și bate, și bate,dar nimeni nu vede și nimeni nu aude,parcă toate sunt chioare și surdeși închise și încuiate în lumea astaplină cu iubiri și dușmănii ne/vertebrate (!)(!) umblă ceva/cineva prin FAȚA CUVINTELOR -chiar acum umblă,și tot la fe ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) poeziei mele nu-i lipseşte nici un nasture,poezia mea nu umblă cu fermoarul descheiat,poeziei mele nu-i lipsesc ipocriţii şi sperjurii,poezia mea se fereşte de lauri şi matostat (!)(!) poezia mea nu poartă cămaşă cu guler murdar,nici pantalon destrămat a la mocofanul mărunt,nu scuipă pe stradă, nu face nici o politică,nu se dă nici în stambă, nu se dă nici la fund (!)(!) poezia mea face lumină şi ordine chiar dacă ...

Moartea mea n-are cum să fie egală cu moartea lui Socrate. Nici a ta n-are cum să fie egală cu moartea mea, adică nici cu a lui SocrateMorţile noastre sunt deosebite. Morţile tuturor nu se aseamănă, nu sunt egale. Aparent, cred că oamenii caută consolare în ideea/gândul că moartea lui este echivalentă cu moartea ei, că toţi suntem o apă şi-un pământ în faţa cestei dimensiuni reprezentate în infinite ipostaze, tonuri, persoane şi personaje, culori şi sensuri. Sigur că d ...

Sigur că da! stau cu Vasile în crâşma "La Genovel" şi bem bere! bem bere şi-i povestesc întâmplarea cu apa şi cu ploaia din vale şi din deal, de lângă pădurea şi din pădurea cu salcâmi! şi Vasile mă crede pe cuvânt! că doar nu-i al nu ştiu câtelea Toma, nu? oricum, pot să-i demonstrez sigur, oricând, că doar fata aceea de atunci trăieşte şi acum şi cred că mă poate ajuta să umplem teica din nou, să ne scăldăm, să adăpăm vacile noastre galbene, mari şi drept ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) și dacă nimeni nu-şi mai poate-aduce-amintece am făcut când n-am făcut altă ceva,să înflorească dumitriţe pe morminteşi lumânări şi licurici din steaua mea (!)(!) din când în când, s-o iscodească şi pe mama -ea ştie bine ce-am făcut, ştie mai multdecât credeam când flutura pe deal năframaşi eu plecam cu trenul timpului pierdut (!)(!) din când în când, să-l iscodească şi pe tata -el ştie tot ce n-am făcut ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Moto: "fiecare om are un orizont;             când orizontul se reduce la un punct,             acesta se numeşte punct de vedere"                                                             (Iolanda Cremene) (!) şi uită-te cât de fericiţi sunt în punctul lor de vedere, şi cum stau exact pe marginea pământului, şi nu se ascund, şi nu le pasă de ...

Gata, nu mai stăm la poartă, că vine mama de la biserică şi nu mai putem pleca să facem nişte apă! că doar de asta te-am chemat, nu? e duminică, şi mama o să se culce la amiază, iar noi o să facem câtă apă vrem pe câmp, la deal, în pădurea aceea de salcâmi, ştii tu unde... unde m-ai găsit singură, demult, cu "Moromeţii", cu călimara şi caietul, în rochia aia de stambă înflorată şi tocită şi arsă de soare, cu gândul că n-am să te mai pot vedea niciodată... u ...