Tovarăşul Nae Chiftea locuieşte în Ţiglina IV. Locuieşte într-o odaie cu două uşi: una la intrare şi una la ieşire. Nu (mai) are pe nimeni. Are doar şaizeci de ani şi o pensie mică. Aşa de mică, încât îi încape în buzunarul de ceas. Ceas nu are. Dacă vrea să ştie câte ore mai are până la moarte, se uită la ceasul vecinei. Că asta are o mamă de ceas, cam de şapte-opt şchioape bune în diametru, şi-l ţine bătut în peretele din balcon, să vadă lumea şi să cit ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) mă uit în urmă, şi îmi pare înainte,mai înainte de-a fi spus: am începutcălătoria înapoi, printre cuvinte,când Necuprinsul era punct şi surdomut (!)(!) mă uit în urmă, tocmai când prima luminămuşca din bezna unui alt fel de sfârşitşi Cunoscutul se grăbea încet să vinănecunoscut la umbra primului chibrit (!)(!) apoi, încet, foarte încet, încet ca Timpul,scâncind şi el în Spaţiul gol şi punct dum-dum,am ...
Habar n-am ce vrea să facă Iulia cu Marsilia, de ce a plecat nitam-nisam şi unde vrea s-o ducă pe frumoasă. Ştiu că barmaniţa-i mamă şi are suflet, dar să se ridice şi să plece brusc n-am crezut că (se) poate. Mă cuprinde un soi de frică in/explicabilă, un fel de tristeţe i/remediabilă, mai ales că sunt repetent la Răbdare... (de toate mi-a dat mama să-mi ajungă până la moarte, numai Răbdare nu mi-a dat)... Sigur că da! Mă copleşeşte gândul că Iulia poate da nas ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
E gata. Tot. Încep să plec. Nu se mai poate.Nu mai aştept. Sunt numai plâns. Fac primul pas.Mă uit în urmă. Doamna mea Singurătateîmi face semne şi mă roagă să n-o las!Era s-o uit. Mi-a fost alături, totdeauna.Mi-a fost de suflet, la uşor, dar şi la greu.M-a păcălit cu sanctitatea sa... întruna.Am păcălit-o cu iubirea mea... mereu!Gata. O strig. O iau pe toată. Fiecarecuvânt al ei îmi este, mâine, de folos.Singură ...
Sigur că da! Îi aud plânsul. Îi aud lacrimile cum cad pe ciment şi se sparg în zeci şi sute şi mii de lacrimi mai mici. Şi, în fiecare dintre acestea, văd câte o ţigăncuşă plângând după mamaia plecată să vândă "aur" la proşti. Iulia, barmaniţa, se uită şi ea, vede şi ea ce văd eu. Ne uităm şi între noi, şi nu ştim ce să facem, cum să ajutăm oacheşa cu splendoare şi ciocolată. Ţigăncuşa Marsilia îmi aminteşte de filmul lui Emil Loteanu, "Tabor uhaditi ...
Sunt în stare să-mi aduc aminte şi să vă scriu o poveste răscolitoare prin frumuseţe şi imprevizibil. O poveste din Galaţi. O poveste din gară. Nu chiar de unde se ia sau se pierde trenul, ci dintr-o cârciumă-n drum, foarte aproape de gară!... Sigur că da! stau la taclale cu Iulia, crâşmăreasa! fumez şi beau pe datorie !... (apucături de scriitor, na !)... (dar nu-i nicio problemă! la câte datorii am, cred că am să dau colţul foarte târziu!)E devreme. Cam pe la prânz f ...
PÂINE și SARE (pentru profesorul Nicolaie Chiscop - La Mulți Ani!)
Luni, 29 Ianuarie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) am să te caut şi am să sun şi am să te aşteptmai mult decât Prinţul din Levant,am să te caut şi am să sun şi am să te aşteptşi am să te strig cum numai pe Valea Zimbruluite striga Zmeul să ascultaţi un greier elegantşi să-i daţi drept răsplată şi mulţumiresă mănânce oleacă de rouă,cum numai viaţa ne dă moarteşi numai moartea ne dă viaţă cu mâinile amândouă (!)(!) am să te caut şi am să sun şi ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) plouă... ce vreme frumoasă!/ gata, ies singur din casă -ceilalţi clevetesc la căldură,/ se uită pe geam şi înjură!ies singur din casă şi caut/ rămase ecouri de flautşi zvon de tăceri catedrale/ rămase pe urmele tale!plouă... şi tare îmi place/ s-ascult cirlilai prin băltoace,cum pune pe rănile noastre/ lai!lai!... şi globule albastre!şi tare îmi place aiurea/ să-mi strig şi să-mi caut secureape care-ntr-o sea ...
"Nu mai spun că mulţi mureau pe drum. Aproape în fiecare sat se află cel puţin câte un flăcău de-al nostru îngropat mai creştineşte decât camarazii rămaşi în urmă şi în uitare. Mergeam numai primăvara, numai vara şi numai toamna… şi numai când ne lăsau bubele din tălpi, vătămăturile din şale, nădejdile şi deznădejdile de prin sufletele aprinse ori stinse în amăgire şi dezamăgire… (o dată, într-un sat cam pe la o mie de kilometri distanţă de Siberia, cum ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Motto: "Nu mai durează mult şi vom vedea cât de puţin a durat!" (Ion Avram) Cred că-i bine să vii. Sunt de mult. Şi mi-i frig. Şi mi-i foame. Şi n-am nici măcar un covrig. Nici măcar - de la mese înalte - un rest. Ori un semn solidar de la şeful celest. Cred că-i bine să vii şi să faci până când miliarde ...
