Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Bucuria prostului care câştigă trei lei la loz în plic
Scris de Ion Zimbru Luni, 31 August 2015
Mă duc în piaţă să cumpăr seminţe pentru papagal. Nu mănâncă mult, dar nu-l pot trece cu vederea. Mai ales că, arareori, când stă şi meditează sub trandafirul japonez, îmi umple duhul şi văzduhul odăii cu triluri asiatice tămăduitoare din repertoriul său misterios. Sărmănelul tropical rătăcit prin temperat continentala şi…
Era frumoasă şi purta rochie fără sfârşit
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 29 August 2015
Moartea durează cât drumul până la Naştere. Stai pe genunchi în Altarul Poeziei... şi zici: Aici odihneşte Roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea!... Iar dumneavoastră, Doamnă, să trageţi linie dreaptă din capătul celălalt, nu din celălalt capăt... cum se spune că v-ar fi spus Iubirea cealaltă, nu cealaltă Iubire cu sânge albastru…
Ion Mutelcă îl contrazice pe Dimitrie Bolintineanu
Scris de Ion Zimbru Vineri, 28 August 2015
Sunt în staţia de autobuz, exact unde două străzi (Prelungirea Brăilei şi Oltului) „dau una-n alta, ca proastele”, cum adevărat şi original compară şi grongăneşte poetul Mircea Dinescu. Sunt... (aşa cred, încă)... şi aştept paralelipipedul pe roţi, numărul 9! Dinspre unde trebuie să apară, se vede nea Ion Mutelcă. Vine…
Din păcate, educaţia este o cauză pierdută
Scris de Ion Zimbru Joi, 27 August 2015
La douăsprezece fix, vine la poartă. La poartă, are o bancă. Are nouăzeci de ani. Se aşează cu grijă, să nu tulbure liniştea păsărilor din salcâm. Salcâmul cel de-o samă cu dumnealui. Salcâmul care străjuieşte casa-i c-o singură odaie, un singur pat, o singură icoană, o bibliotecă, o căldare cu…
Un strădalnic albastru şi o panaramă vernil
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 26 August 2015
„Pentru sănătatea dumneavoastră de fier forjat, consumaţi (ziua şi noaptea) trei virgulă paisprezece litri de lichid (apă?) şi mărşăluiţi (tot zilnic, pe lumină şi pe întuneric) tot atâţia kilometri (pătraţi?) prin oraş, prin păpuşoi, prin aer sau prin apă, pe unde aveţi ori nu aveţi treabă în Republica Voastră Nervoasă!”...…
Un orb a murit la 17 ani şi a fost îngropat pe faleza Dunării
Scris de Ion Zimbru Marți, 25 August 2015
Da, exact aşa! A murit cu cinci zile în urmă, joi, şi a fost îngropat lângă Dunăre, pe faleza superioară, la înălţime, printre greieri şi licurici! Fiindcă Înălţimea Sa era considerat un fel de Rege al cartierului Mazepa, un personaj delicat şi slăvit al zonei Ancora, al terenului de tenis…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (XV)
Scris de Ion Zimbru Luni, 24 August 2015
Da, toată poezia din lume şi de dincolo de lume se aude! Se aude toată poezia şi toată curăţenia din univers şi de dincolo de univers! Şi toate basmele se aud! Şi numai candoare! Nostalgia candorii, adică!... Aşa trece şi a doua noapte! Tonitza a fumat juma de hectar de…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (XIV)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 22 August 2015
Da... mă latră un câine! Şi pe Tonitza-l scheaună! Pe Maica n-o latră! Ne spune că-l cunoaşte! Ne spune că se numeşte căţelul pământului! Şi-i de dinaintea lui Dumnezeu în această împărăţie! Şi în alte împărăţii! Da... căţelul pământului se aude! Tăcem! Îl ascultăm! Parcă latră anume! Parcă lătratu-i cu…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (XIII)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 21 August 2015
Aşa, ca dintr-un somn frate cu moartea, mă şterg la ochi... şi nu-mi vine să cred ce nu mai... văd! În afară de Muma Pădurii şi de Tudor Tonitza nu zăresc nimic! Şi doar n-am dormit, ca să-mi justific ipoteza că a fost un vis! Atunci, unde sunt ceilalţi? Unde…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (XII)
Scris de Ion Zimbru Joi, 20 August 2015
Da, cum ar zice Caragiale, aprobăm pozitiv această întâmplare de lângă Poiana Vântului! Fiindcă, aşa trist şi adevărat, dinspre sudul Olteniei de nord, se aude Adrian Păunescu: „Se urcă Basarabia pe cruce/ şi cuie pentru ea se pregătesc/ şi primăvara jertfe ne aduce/ şi plânge iarăşi neamul românesc!// Noi n-avem…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (XI)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 19 August 2015
Sigur că da!... Noaptea stă cu capul pe genunchi, ca o eternă Aşteptare! Chiar şi Aşteptarea stă cu capul pe genunchi! Fiindcă trebuie să se întâmple ceva? Oare ce trebuie să se întâmple?... Dinspre miazănoaptea Moldovei de miazăzi, cam de la câteva mii de păsări-liră, ca distanţă, şi câteva mii…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (X)
Scris de Ion Zimbru Marți, 18 August 2015
Sigur că da!... Sunt toţi! Aproape toţi! Sunt aproape! Încă se mai apropie! Sunt mulţi şi deşi! Mai deşi decât copacii! Chiar şi Silvan îşi arată chipul fantomatic lângă sora lui geamănă, Maica Pădurii! Ea-mi face semn să încep! Şi el îmi face semn să încep! Ca-n arenele romane, în…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (IX)
Scris de Ion Zimbru Luni, 17 August 2015
Muma Pădurii nu fumează. Nici eu nu mai fumez. Că era să dau colţul în faţă la Episcopie. Eram înfundat cu nicotină şi şperlă mai ceva decât hornul sobei din odaia sărmanei bunica Elena, văduvă aproape toată viaţa. Nu ştiu dacă-i bine că nu mai fumez. Nu ştiu dacă-i bine…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (VIII)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 15 August 2015
Da... se aud vreascuri trosnind! Ca şi cum calcă cineva pe ele se aud! Din spatele lui Tudor Tonitza se aud!... se aud, se aud, se aud...!... Dumnezeule, pentru că tu le ştii pe toate, spune-mi ce se întâmplă cu Muma Pădurii! O văd mai tânără! Şi pe Tudor îl…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (VII)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 14 August 2015
Printre vârfurile copacilor se vede şi se aude cum Soarele, calm şi indiferent, se cărăbăneşte spre mereu acelaşi veşnic asfinţit. Muma Pădurii ne întreabă dacă (nu) plecăm acasă. Zice că ea n-are casă. Are casă peste tot, adică. Tonitza zice că mai stă, că satul său e la câteva sute…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (VI)
Scris de Ion Zimbru Joi, 13 August 2015
Încet, cu mişcări desăvârşite, ca şi cum ar fi pentru ultima oară, Tudor Tonitza sapă groapa toporului. Cu toporul o sapă. Lângă crucea lui Anghel. Sapă şi zice uitându-se spre pământ, cu vorbe egale, măsurate o viaţă întreagă, parcă: "Auzi, tanti Mumă a Pădurii?! Auzi, nea Ion de la Zimbru?!…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (V)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 12 August 2015
Sigur că da!... Frumoasă şi darnică Mumă a Pădurii mi-a scos Dumnezeu în cale şi-n timpul vieţii mele în/spre asfinţire! Iat-o, cu gesturi parcă legănătoare şi cu o blândeţe care a împăcat baba cu moşneagul şi fetele acestora, aşează pe şervet cele mai rare şi simple şi naturale mâncăruri din…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (IV)
Scris de Ion Zimbru Marți, 11 August 2015
Nici nu termin bine de rostit "sub greutatea lemnelor de cruci", ultimul vers al poeziei despre pădure, şi Muma deja e-n şuvoaie de lacrimi. Jumătate de oră, şi ea şi nea Tonitza s-au uitat la mine ca nişte trăsniţi de-un fulger nevăzut. Parcă Cineva/Ceva le luase minţile. Parcă şi Vasile…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (III)
Scris de Ion Zimbru Luni, 10 August 2015
E frumoasă Muma Pădurii! Toţi zic despre ea că-i femeie urâtă fiziceşte, dar şi sufleteşte...că-i urâtă de toţi cititorii, de toţi ascultătorii, de toţi surzii şi chiorii, de toţi ne/simţiţii, de toţi analfabeţii, de toţi cei care n-au habar că nu se poate o pădure Minunată fără o Mumă minunată!...Mă…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 08 August 2015
Sigur că da!...Muma Pădurii se aşează lângă mine, încet, pe marginea Carierei, rezemată de-o cruce. Pe cruce sunt cioplite cu briceagul patru litere: I.N.R.I. şi două cuvinte, adică un nume şi-un prenume: Anghel Vasile Şi două date: 12 de Aprilie 1952 - 13 de August 1968. Carevasăzică, 18 ani! De-o…
Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 07 August 2015
Şi nu numai două zile, ci şi două nopţi. Deoarece o umblare şi o cercetare atentă pe urmele paşilor pierduţi nu-i una oarecare. E un fel bizar de reconstituire. Dar şi un mod ademenitor. Aşa, ca o aventură. Aşa, ca o excurs în memorie, în locul sfânt al meleagurilor unde…
Cine a stat în această rochie fără sfârşit?!
Scris de Ion Zimbru Joi, 06 August 2015
Sigur că da! cum pupăza să prind şi să văd, pentru prima oară, trenul de zece fără un sfert, dacă hoinăresc şi mă dau uitării prin pădurea Sărata, cu zmeul de mână şi cu viorea la ureche?... (am uitat să spun, în ziarul de ieri, că zmeul de hârtie albastră…
Se aude cum începe să foşnească rochia de mai târziu
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 05 August 2015
Acelea sunt vremuri foarte frumoase, chiar dacă, de bună voie ori obligat, trebuie să pun mâna pe unelte şi să uneltesc, adică să le folosesc în scopul pentru care au fost inventate. Acelea sunt vremuri foarte frumoase, chiar dacă, mai de plăcere, mai de frica mamei şi a învăţătorilor, mai…
Şi unii, şi alţii... s-au îmbrăcat şi au murit
Scris de Ion Zimbru Marți, 04 August 2015
Eminescu trebuie văzut aşa cum este, nu cum credem noi că trebuia să fi fost. Unii şi-au făcut un idol din personalitatea sa. Alţii l-au blamat, l-au înjurat, l-au destrămat în public. Unii îi ocolesc poezia. Alţii nici n-au auzit de el. Unii deştepţi propun scoaterea operei sale din orice…
