Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Nici regină şi nici femeie!

Scris de Marți, 04 Aprilie 2017
Draga mea încă Rătăcitoare prin poghiazurile Deşertăciunii, nu ştiu dacă-ţi mai aduci aminte când şi cum ţi-am spus că toate reginele sunt femei, însă nu toate femeile sunt regine, dar pot să-ţi mărturisesc (fără nici o rezervă de sinceritate) că tu nu eşti nici Regină şi nici Femeie! Cred că…

Aproape...din uitare în Uitare

Scris de Luni, 03 Aprilie 2017
Din urmă, cam de la cincizeci de ani distanţă/depărtare, zmeul îmi face semne disperate să-l aştept, mă strigă să merg mai încet, vrea să mă ajungă şi să meargă şi el în lumea în care mă duc fiindcă trebuie să încep Aşteptarea din ziarul de ieri. Cred că n-am văzut…

O mie şi una de amintiri pe secundă

Scris de Sâmbătă, 01 Aprilie 2017
Iată, sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i…

„Vai de capul creierului meu!”

Scris de Vineri, 31 Martie 2017
Sigur că da! Opt Zeci şi Patru de ani de la Naşterea lui Nichita Stănescu... plus-minus o Moarte! Poate cineva să creadă că a murit Poetul din Ploieşti? Şi poate cineva să creadă că nu mai trăieşte Uzina de Metafore Nichita Stănescu? Sigur că „trăieşte”! Şi asta fiindcă a ştiut…

Trecutul ultimului Viitor (XXX)

Scris de Joi, 30 Martie 2017
Începe să se audă şi să se vadă că răsare Soarele! Lângă alunul din primitoarea ogradă a lui Emil, vinul domnesc şi liniştea eminesciană se comportă ca şi cum cercul nostru ezoteric nu dă semne de osteneală, nu vrea să se desfăşoare după una dintre cele mai devastatoare metafore din…

Trecutul ultimului Viitor (XXIX)

Scris de Miercuri, 29 Martie 2017
Da, sigur că da...numai Mihai Eminescu şi Ştefan cel Mare beau astfel de vin! Vin sfinţit cu Sapa şi cu Lacrima şi cu Sufletul răzeşilor din partea de Nord a Moldovei de Sud, mai cu samă! Vin pe care l-au visat şi l-au râvnit atâtea lifte mizerabile! Vin pe care…

Trecutul ultimului Viitor (XXVIII)

Scris de Marți, 28 Martie 2017
Într-un singur glas, bucuroşi că mai trecem o dată pe lângă hatmanul Mazeppa şi că ne vom umbla pe Libertăţii, una dintre cele mai liniştite şi arhaice stradele din Galaţi, aprobăm pozitiv propunerea prietenului Emil, mai ales că eu am mai fost în perimetrul casei şi ogrăzii şi grădinii sale…

Trecutul ultimului Viitor (XXVII)

Scris de Luni, 27 Martie 2017
Da, sigur că da! E chiar maica ofiţerului, Sofia! E chiar maica mea, Ruxandra! Oare să credem într-adevăr? Ori să credem că ni se pare? Chiar atâta de adâncă răvăşire să fi stârnit ceastă DUHOVNICEASCĂ argheziană rostită-n şoaptă de maior, încât să avem vedenii? Da, negreşit, poema lui Tudor de…

Trecutul ultimului Viitor (XXVI)

Scris de Sâmbătă, 25 Martie 2017
Parol, ca şi cum toţi am fi într-altă Dimensiune, aşteptăm, vrem să se întâmple ceva, să se facă posibilă Revelaţia! „Ce-ai uitat?” - îl chestionez pe Maiorul artilerist. „N-am uitat nimic!” - zice surprinzându-ne pe tustrei şi... pe Mariţa. „Am fost până la Cimitir!” - parcă se scuză straşnicul Ofiţer.…

Trecutul ultimului Viitor (XXV)

Scris de Vineri, 24 Martie 2017
Ne aşezăm la masa noastră pregătită şi gătită ca pentru o întâlnire astrală! Şi ne uităm spre uşă! Şi nu ştim ce să începem, de ce să începem, cum să începem şi pentru cine să începem, chiar dacă ştim că pentru noi nu mai contează timpul şi vremea şi coordonatele…

Trecutul ultimului Viitor (XXIV)

Scris de Joi, 23 Martie 2017
Din uşa crâşmei, Mariţa ne face semn să ne grăbim! Nu ne grăbim! Mai ales că suntem marcaţi de bocetul pe care tocmai l-am ascultat! Şi mai ales că toţi avem pe cineva drag în cest Subsol primitor, dar şi în alte şi alte Subsoluri răspândite pe toată rotunjimea istui…

Trecutul ultimului Viitor (XXIII)

Scris de Miercuri, 22 Martie 2017
Deosebit de celelalte şi oleacă mai tare-n vocală, un bocet ne atrage atenţia! Ne oprim şi ascultăm cu toată evlavia de care mai suntem în stare, cu tot respectul pe care eu şi prietenii mei l-am învăţat de la maicile noastre când le boceau pe maicile lor! Se aude ca…

Trecutul ultimului Viitor (XXII)

Scris de Marți, 21 Martie 2017
Aşadar... eu, Grigore Papugiu şi Emil Ioiţescu ne îndreptăm lent spre „Cireşica”, pe strada paralelă cu gardul dinspre sud al cimitirului „Eternitatea”! Pe stradela „Tecuci”, fostă „1 Mai”, adicătelea! De ce nu i se mai spune „1 Mai”? Păi, când au venit capitaliştii/puturoşii la Putere, cheful de Muncă a dispărut…

Trecutul ultimului Viitor (XXI)

Scris de Luni, 20 Martie 2017
Emil Ioiţescu (prietenul şi colegul meu de la Primăria gălăţeană, omul care era-n stare să sară-n Infern pentru o mână de ajutor) şi Grigore Papugiu (bibicul şi colegul meu din Şcoala Generală a Copilăriei, ori din Copilăria Şcolii Generale) îşi strâng mâinile drepte, bucuroşi de cunoştinţă, bucuroşi de dimineaţa aceasta,…

Trecutul ultimului Viitor (XX)

Scris de Sâmbătă, 18 Martie 2017
Care va să zică...şi dumneata, bădie Emil, eşti contaminat cu Trecutul ultimului Viitor, da? Şi dumneata faci parte din Pleiada celor care şi-au azvârlit orologiile la Gunoaiele Omenirii, da? Şi dumneata mă-ntâmpini cu tirul Metaforelor grele, de parcă ai ştiut că-l scot pe Papugiu la plimbare în Parcul care atinge…

Trecutul ultimului Viitor (XIX)

Scris de Vineri, 17 Martie 2017
Din strada Movilei, cotim la dreapta, pe strada Libertăţii! Agale şi-n Tăcere, ne apropiem de partea răsăriteană a Parcului omonim! Grigore Papugiu, celebrul şi parasimpaticul meu bibic, se comportă: „Ai mai fost vro dată, cu noaptea-n cap, în cest loc misterios? Oare de ce edilii gălăţeni l-au pus pe hatman…

Trecutul ultimului Viitor (XVIII)

Scris de Joi, 16 Martie 2017
Negreşit, amicul Grigore vrea să mă sfărâme cu metaforele sale...şi, mai ales, cu sfintele lui Metafore despre Soldaţi, despre Limba Română! Vorba lui Nichita Stănescu...(fiindcă suntem în Luna lui Aniversară, la câteva zile distanţă de capătul celui de-al optzeci şi patrulea an al Naşterii Sale, nu?)...”Poetul, ca şi soldatul,/ nu…

Trecutul ultimului Viitor (XVII)

Scris de Miercuri, 15 Martie 2017
Ciocănitul în uşă se repetă rar, însă nu nervos! Grigore Papugiu nu se grăbeşte să se ridice şi să se ducă să deschidă! Zice: „E Mariţa, nepoata de la cârciumă! Din când în când, ca să vadă ce mai fac, dacă mai respir şi dacă am nevoie de ceva, vine…

Trecutul ultimului Viitor (XVI)

Scris de Marți, 14 Martie 2017
Cu paşi corespunzători şi siguri, cu mâna dreaptă la spate, cu ochi spărgători de ziduri şi de timp, Grigore se plimbă agale prin odaie! Seamănă uluitor cu Chivu Stoica în zilele şi în nopţile când îşi măsura duşumeaua prin celula puşcăriei din Doftana! Se plimbă fără ostentaţie, fără să se…

Trecutul ultimului Viitor (XV)

Scris de Luni, 13 Martie 2017
Sigur că da! Cesta-i „cuvântul ce exprimă adevărul”, cum zice Mihai Eminescu: incredibilitate! Chiar aşa: ce instituţie Statală, Culturală, Instructivă mai are vro credibilitate-n Republici, în Regate, în Federaţii, în Dominioane... şi-n multe alte aşa-zise Ţări! Nu-i aşa că aproape Nimeni nu mai crede în aproape Nimic? Nu-i aşa că…

Trecutul ultimului Viitor (XIV)

Scris de Sâmbătă, 11 Martie 2017
Mă asculţi, Grigore? Mă mai asculţi? Sau nu-ţi convin exemplele pe care ţi le-am dat în legătură cu Cetirea Gândurilor? Uite, renunţ şi eu definitiv la puterea mea de cercetare a minţilor adversare, putere bazată pe o Intuiţie mult mai abitir decât sofisticatul/criminalul instrument sovietic... şi propun să ne batem/duelăm…

Trecutul ultimului Viitor (XIII)

Scris de Vineri, 10 Martie 2017
Va să zică... ”să se mire proştii”, Papugiule, da? Adică eu vreau să-ţi demonstrez inutilitatea demersurilor tale, iar tu taci ca marea înainte de furtună! Şi, başca, la urmă... (ca să fie toată lumea sătulă şi copiii cu burţile goale, vorba venerabilului meu învăţător, Ion Victor Răşcanu din Bursucani)... mă…

Trecutul ultimului Viitor (XII)

Scris de Joi, 09 Martie 2017
Auzi idee trăsnită-n tărtăcuţa genială a lui Grigore?! Să-i fac rost cât mai repede de-un doctor în medicină, pentru ca să-i pună mâna dreaptă în locul celei stângi, tăiate de utilajul trist al tractoristului vesel şi chior şi alimentat cu vin şi rachiu! Că, zice bibicul meu deştept fără prea…

Trecutul ultimului Viitor (XI)

Scris de Miercuri, 08 Martie 2017
Deşi-i pot ghici gândurile, adică pot anticipa ce vrea să-mi cetească, nu-l opresc! Nu vreau să-i stric pofta! Şi ştiu că-i îndrăgostit definitiv de Marea Literatură Rusă! Nu-n zadar i-a dat Dumnezeu noroc destul pentru ca să câştige excursul în URSS şi să găsească documentele Electroencefaloretroversorului în gunoaiele Moscovei! Şi…
Pagina 82 din 130