Tunelul timpului mă obsedează! şi mai ştiu, domnule doctor, că viaţa fără abuzuri este searbădă, flască şi penetrabilă ca o mămăligă! şi mai ştiu că longevitatea nu mai ţine de Sofocle sau Euripide, nu mai ascultă de proverbul "ce ţi-i scris, pe frunte ţi-i pus!"...Dar nu mai ştiu, domnule doctor,…

Câteva cuvinte către doctorul cardiolog (II)

Scris de Miercuri, 05 Septembrie 2012

Tunelul timpului mă obsedează, domnule doctor!... Inima?... o mai aud şi acum, dar nu pot măsura tensiunea ghimpată, care se înghesuie în artere, ca muritorii şi nemuritorii în mijloacele de transport!... (mai târziu, a venit femeie/sepia... şi mi-a lăsat, drept suvenir, un ocean de cerneală şi o imagine în alb…

Câteva cuvinte către doctorul cardiolog (I)

Scris de Marți, 04 Septembrie 2012

Domnule doctor, tunelul timpului mă obsedează. Desigur, ştiţi că sunt "amendat" pentru încălcarea regulilor de circulaţie prin acest tunel infinit. Este o "contravenţie" neconvertibilă în bani. Drept urmare, cauţiunea nu figurează în Constituţia lui Asklepios. Execut "pedeapsa" în salonul-închisoare şi sunt tratat ca un "deţinut" politicos, într-un regim democrat cu…

O moartă şi două lacrimi de câine

Scris de Luni, 03 Septembrie 2012

Sunt pe coclauri, într-un sat din Vaslui, la o înmormântare. Trebuie să vină popa. Unii îl aşteaptă mai repede. Alţii îl aşteaptă mai încet. Unii dau telefoane în ceruri. Alţii dau telefoane în pământ. Unii se uită la ceas. Alţii nu se uită la ceas. Tristeţile circulă la deal şi…

Ai milă de cubul în care sunt captiv şi pe moarte!

Scris de Sâmbătă, 01 Septembrie 2012

Vacarmul greierilor lângă moara de vânt uitată de vânt seamănă cu deznădăjduirea fântânii fără apă. Însetaţii şi blestemaţii de muzică săvârşesc ritualul împăcării până la capăt, zvârcolindu-se prin poezie, ca prin iubire... Şi se uită de sete, si se uită de vioară, şi nu se mai uită nimeni!... Mai degrabă,…
Linia dreaptă este o curbă a cărei rază se naşte în lumânarea ochiului de lup şi aleargă toată viaţa spre marginea infinitului ascuns, răvăşit şi răsturnat la sânul iubitei, vreme în care un fel de foc singur, privit prin fereastră de catedrală jefuită, mângâie disperarea apei niciodată înotată de lebădă,…
A murit Chibrit. Despre Chibrit au scris mulţi ziarişti. Ziarişti şcoliţi în amfiteatrele Ochiului de Sfinx, nu scribi de apă dulce, aflători în treabă la ordinea zilei. Chibrit era (până mai ieri) un fel de rege al "trăgătorilor din pungă", un soi persuasiv de "om al străzii", un autentic "guru…

Nea Costică şi Fabrica Morţii (VI)

Scris de Miercuri, 29 August 2012

Când vreun cineva îl goleşte de linişte, nea Costică se refulează citind poezie universală. Când vreun alt cineva îl umple cu draci, se defulează citind poezie universală, dar şi scriind. Iată, de pildă, "Gardul de lângă drum" (o parodie sarcastică, după "Mărul de lângă drum"... al lui Beniuc, desigur)... "Sunt…
N-am mai vorbit de mult despre Lumină. Am zis întotdeauna că Lumina poate trece neobservată, mai ales că nu face rău nimănui. Şi au fost ani şi ani de Lumină. Şi au fost ani şi ani de zile şi nopţi în care Lumina ochilor Mamei a stat de veghe în…

Nea Costică şi Fabrica Morţii (V)

Scris de Luni, 27 August 2012

Nea Costică lucrează pe o cabină de comandă. Asta-i o coşmelie suspendată cam la jumătatea înălţimii dintre pardoseala şi acoperişul halei. Lucrează tare, mult şi vehement. Adică, mai bine zis, manipulează nişte măciuci (li se spune controlere), care măciuci induc o stare de excitaţie electrică şi creează forţă suficientă pentru…

Costică C. Costică şi Fabrica Morţii (IV)

Scris de Sâmbătă, 25 August 2012

Unii nu ştiu şi nici nu vor să afle. Alţii ştiu şi vor să spună şi celorlalţi. Unii vor să uite. Alţii nu vor să uite, pentru că este necesar să se cunoască unde stă chichirezul de care trebuie să ne ferim. Spre exemplu, nea Costică vrea să ştie toată…
Nea Costică are nevastă. Are şi un morman de copii. Garsoniera în care locuieşte această familie constituie un spaţiu de trai şi de manifestare prea mic pentru această "celulă de bază a societăţii", cum zice bătrâna filozofie marxist-leninistă. Aşadar, stând la rând la fasole, cu cartela (de raţie) în dinţi,…
Ieri, domnul Costică C. Costică (poreclit Gavrilă) îmi aduce o hârtie foarte veche, aproape ferfeniţă. O hârtie cu pătrăţele pe care citesc un titlu şi un text migălit cu creionul chimic, mărunt: "Siderurgistul" (parodie după "Sergentul" lui Alecsandri). Uite ce minune de text!..."Pe drumul de centură, ce duce-n combinat,/ venea…
Demult, domnul Costică C. Costică (poreclit Gavrilă G. Gavrilă) lucrează în Fabrica Morţii (în Combinatul Siderurgic "Gheorghe Gheorghiu-Dej", adică). Lucrează mult şi bine, scrâşneşte din dantură, dar nu face gât, fiindcă secretarul de partid (un semianalfabet îngâmfat şi puturos) taie şi spânzură, numai el are dreptate, doar el (bibicul declarat…

Femur de fazan şi borş cu fasole (II)

Scris de Marți, 21 August 2012

Nea Emil Batog bate toaca pentru utrenie la biserica Sfântul Gheorghe. Mulţi ştiu să bată toaca, dar epitropul ştie s-o bată mai frumos, mai răscolitor, mai elegant, mai persuasiv. Cum spuneam în rubrica de ieri, stau la etajul unu fără un sfert. Aud toaca şi mă grăbesc să plec la…

Femur de fazan şi borş cu fasole (I)

Scris de Luni, 20 August 2012

Sub vecinul de la etajul unu stă vecina de la etajul zero. Eu stau la etajul unu fără un sfert. El este un deştept foarte bine pregătit. Dar şi ea este o deşteaptă foarte bine instruită. Amândoi sunt nişte romantici incorigibili. Fiindcă stau între etajele lor (aproximativ) ei comunică prin…

Între timp, chiar şi timpul rămâne în urmă

Scris de Sâmbătă, 18 August 2012

Şi niciodată nu sunt mai singur ca acum, în pădurea asta supărată şi nebună! ciocârliile se înalţă şi cad ca nişte echere de lemn! macii aleargă cu grâul în spinare, spre încă necunoscuta gură de rai! luna îmi pare craniul unei bestii!...(o, Faust, ce sublimă rătăcire de-o clipă!)...Iată, ideile umblă…
Prima dată, îmi este dor până la şapte şi-un sfert! după care, alerg la mormântul lui Rimbaud să-i cer un cuvânt (pentru tine) împuşcat în genunchi! altfel, nu mi se supune! altfel, nu-mi răspunde la comenzi! apoi, adorm la umbra smochinului...şi visez o femeie născând vertical o piatră/ de/ colţ…
Întorc privirea şi văd o voce de floare de toamnă, crizantemătoare, diafană şi alergând: ea nu mai locuieşte cu mine! ea şi-a luat umbra pe care ai mângâiat-o cu lăcomie şi a plecat să şi-o piardă! ea m-a lăsat singură şi să te caut cu brutalitate, fiindcă îi mărturiseai (într-un…
Poşta română se osteneşte să-mi care (aproape zilnic) o sumedenie de plicuri cu tot felul de scrisori, care mai de care mai bizare, formidabile, agramate, delirante, stupide, pure şi simple, neverosimile, mincinoase, erotice, minunate, parfumate, hâţânate, dezacordate, persuasive, lungi, scurte, hilare, democratice, politice, cosmice, ditirambice, mizerabile, ademenitoare...Printre acestea, iată şi…

Sunt iarbă până unde a ostenit lumina

Scris de Marți, 14 August 2012

  Şi, cum povesteam în ziarul de alaltăieri, criminaliştii l-au desfăcut bucată cu bucată pe băiatul de douăzeci de ani. L-au desfăcut acolo, în lanul de păpuşoi, că nu exista nici o suspiciune în legătură cu motivele decesului: sinucidere...şi gata! ce mai tura-vura! ce mai atâta zarvă pentru un balaur…
  Tânărul găsit mort în păpuşoi (despre care am scris în ziarul precedent) avea un obicei foarte ciudat, cel puţin pentru consătenii săi, şi nu numai. Toţi oamenii se (cam) fereau de el, deşi îi răspundeau la bineţe. Tânărul trecea foarte respectuos pe drumul satului (sat scurt şi cuprinzător, cu…

La trei şchioape de mort

Scris de Sâmbătă, 11 August 2012

L-au găsit mort în păpuşoi, la vreo treisprezece azvârlituri de băţ distanţă de casă, pe tarlaua căreia localnicii îi spun Andruş. L-au descoperit nişte oameni de câmp, prăşitori din tată-n fiu, harnici şi liniştiţi, pâinea (dar şi mămăliga) lui Dumnezeu, cum se zice în spaţiul născător de veşnicie, de mioare…

Precizie şi randament la locul de muncă

Scris de Vineri, 10 August 2012

În ultima vreme (cam din decembrie '89, încoace) m-am specializat în omorât muşte. Adică, sunt un fel de ucigaş pe veresie, un fel de pierde-vară care practică mucucidul. Această activitate este foarte frumoasă, persuasivă pentru lumea înconjurătoare invadată de muşte, cere tact şi preciziune moleculară, randament optim, atenţie distributivă, apetit…
Pagina 82 din 87