Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Sigur că nu! nu vezi că nu mai merge?/ las-o acolo! pleacă! uite-aşa! du-te acum şi adu-l să încerce!.../ n-o să mai zică-n veci „sigur că da”! Sigur că da! vezi cât de bine-i şade?/ las-o aicea! şi rămâi şi tu! şi staţi cu minte! sunteţi cumsecade!/ nu vreau să…

După discursul răscolitor de la comemorarea distinsei sale răposate Maria, nea Costică Prăpăd n-a mai putut să se abţină şi ne-a „dat” câte două lacrimi pentru fiecare, aşa, să se „vadă” că omu-i chiar „legat” de „jumătatea” lui! Şi, mai ales, să se priceapă că nu există „dezlegare” decât la…

1. Prefaţă Te uită cum televizorul/ anunţă alegeri totale!.../ (Doamne, ce bine-o să fie/ cu patru, cu cinci... pijamale!)// Şi mână reşoul în priză,/ să nu ne ucidă geroaica.../ (hai-hai să-nvăţăm împreună/ iubirea-mbrăcaţi cu pufoaica!)// Nu-mi cere cafea, nici fasole,/ citeşte-mi „Procesul”, „Infernul”.../ de mult a sleit aragazul!/ (ce tare…

Sunt surori gemene! Seamănă leit! Greu le poţi deosebi! Când te uiţi la una sau pui mâna pe ea, niciodată n-ai destul curaj să spui: asta este, sigur nu-i cealaltă! Există concomitent, chiar dacă nu "se văd", chiar dacă nu pot fi "văzute/prinse" împreună! Tot timpul şi tot spaţiul, îşi…

Nu, bătrâne prieten al meu! Nu! Femeie mai frumoasă de atâta (şi decât ea) nu cred că se poate! Şi doar am fost şi am căutat peste tot... şi în această lume şi în lumea cealaltă! Şi nici că mi-a dat Raiul sau Iadul vro nădejde-ntr-acest sens şi într-acest vis…

Din Rapsodia Românească/ foarte puţin a mai rămas... (nişte slinoşi de peste hartă/ i-au azvârlit grohăituri pe lung, pe lat, pe frumuseţe,/ pe ochi, pe frunte, pe grumaz)... nu mai auzi nici nai, nici fluier.../ plăteşti cu viaţa şi înduri zoo-urlări ţicnito-forme/ prin schizoizi cu timbru dur, grave răcniri demo-tălâmbe/…

Ce mai tura-vura! nu-s în stare să salvez rochia din ziarul de ieri, din ziarul de alaltăieri, din toate ziarele din lume! mai bine mă grăbesc să văd trenul şi să renunţ la gândul că, odată şi odată, am să văd rochia umplută cu Ea! sigur că da! alerg! alergăm!…

Dumnezeule, oare ce fel de mireasă şi-o fi lăsat/zvârlit rochia de nuntă în pădurea asta de lângă drumul care duce la şi aduce de la gară? Şi mă mir!Şi mă uit la rochie şi nu-mi vine să cred: o aşa rochie frumoasă şi fără de sfârşit, dar aşa de goală?!…

Lângă drumul spre gară, pe partea stângă, locuieşte o pădure imensă. Unii cică această pădure stă toată ziua, nu face nimic, doarme şi sforăie de se aude tocmai din pădurea cealaltă, care locuieşte pe partea stângă, lângă drumul dinspre gară. Eu văd şi cred şi spun că nu-i adevărat. Pădurea…

Unii oameni...[aşa li se spune în mod convenţional, însă cine ştie ce-or fi fiind în realitatea încă nedefinită (sau definită tot convenţional)]...exact nouăzeci şi nouă dintr-o sută, cred că există fericire! Cum se vede sigur, numai un om...[tot la fel i se spune şi lui, dar el nu crede nici…

Demult...(cam pe vremea şi cam pe timpul când şcoala era şcoală, părinţii erau părinţi, munca era muncă, respectul era respect, candoarea era candoare, aurul era aur şi tinicheaua era tinichea...şi când nu se făcea nici o abatere de la toate acestea...şi când funcţiona ruşinea şi stâlpul mârşăviei...şi când nimeni nu…

Doamna ieşeancă Maria M. Mătrăgună locuieşte în Galaţi, pe strada lui Mihai Eminescu. Are vro douăzeci de ani de când s-a mutat definitiv în partea de Jos a Moldovei de Sus. S-a mutat singură...fiindcă n-are pe nimeni! Soţul său a murit de inimă rea când a văzut cu câtă cruzime…