Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Fuga după Făt-frumos... şi retur
Scris de Ion Zimbru Marți, 06 Decembrie 2016
Ce mai tura-vura! nu-s în stare să salvez rochia din ziarul de ieri, din ziarul de alaltăieri, din toate ziarele din lume! mai bine mă grăbesc să văd trenul şi să renunţ la gândul că, odată şi odată, am să văd rochia umplută cu Ea! sigur că da! alerg! alergăm!…
Şi parcă zice că vrea s-o iau cu mine
Scris de Ion Zimbru Luni, 05 Decembrie 2016
Dumnezeule, oare ce fel de mireasă şi-o fi lăsat/zvârlit rochia de nuntă în pădurea asta de lângă drumul care duce la şi aduce de la gară? Şi mă mir!Şi mă uit la rochie şi nu-mi vine să cred: o aşa rochie frumoasă şi fără de sfârşit, dar aşa de goală?!…
Dacă n-ai văzut, stai să vezi!
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 03 Decembrie 2016
Lângă drumul spre gară, pe partea stângă, locuieşte o pădure imensă. Unii cică această pădure stă toată ziua, nu face nimic, doarme şi sforăie de se aude tocmai din pădurea cealaltă, care locuieşte pe partea stângă, lângă drumul dinspre gară. Eu văd şi cred şi spun că nu-i adevărat. Pădurea…
Şi uită-te cât de fericiţi sunt!
Scris de Ion Zimbru Vineri, 02 Decembrie 2016
Unii oameni...[aşa li se spune în mod convenţional, însă cine ştie ce-or fi fiind în realitatea încă nedefinită (sau definită tot convenţional)]...exact nouăzeci şi nouă dintr-o sută, cred că există fericire! Cum se vede sigur, numai un om...[tot la fel i se spune şi lui, dar el nu crede nici…
O soprană şi un peripatetic psalm prozodic pentru pomul primului păcat
Scris de Ion Zimbru Joi, 01 Decembrie 2016
Demult...(cam pe vremea şi cam pe timpul când şcoala era şcoală, părinţii erau părinţi, munca era muncă, respectul era respect, candoarea era candoare, aurul era aur şi tinicheaua era tinichea...şi când nu se făcea nici o abatere de la toate acestea...şi când funcţiona ruşinea şi stâlpul mârşăviei...şi când nimeni nu…
Nişte ţări mai străine decât România
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 30 Noiembrie 2016
Doamna ieşeancă Maria M. Mătrăgună locuieşte în Galaţi, pe strada lui Mihai Eminescu. Are vro douăzeci de ani de când s-a mutat definitiv în partea de Jos a Moldovei de Sus. S-a mutat singură...fiindcă n-are pe nimeni! Soţul său a murit de inimă rea când a văzut cu câtă cruzime…
Femeia cu inimă de piatră se întoarce
Scris de Ion Zimbru Marți, 29 Noiembrie 2016
Da...nu a fost nici o eroare de diagnoză, nici o păcăleală medicală, nici o glumă a vrunui mărunt la suflet şi gând: femeia din ultimele ziare, Clementina Bizara, avea inimă de piatră...din marmoră neagră, adică! Desigur, s-au crucit medicii şi criminaliştii, s-au crucit toţi locuitorii de pe stradela Plantelor, s-au…
Misterul de pe strada Stupefiantelor şi surpriza de la Morgă (V)
Scris de Ion Zimbru Luni, 28 Noiembrie 2016
Da... nu există scăpare dintr-această fiertură de plante stupefiante, parcă toate plantele adunate de pe stradela cu acelaşi nume şi a/mestecate în Ritual! Magia pusă la cale şi declanşată de Bizara Clementina începe să clarifice, să lumineze, să dumirească! La fel de misterioase efecte sonore şi vizuale se amplifică şi…
Misterul de pe strada Stupefiantelor şi surpriza de la Morgă (IV)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 26 Noiembrie 2016
La urma urmei şi la coada cozii şi la capătul capătului, oare ce caută Bizara mea Clementina la uşa odăii mele de chiriaş, acum, în toiul nopţii? Ce, e ceva atât de urgent încât nu poate să aştepte până dimineaţă? Şi nici nu articulează măcar o silabă! Nu-mi porunceşte măcar…
Misterul de pe strada Stupefiantelor şi surpriza de la Morgă (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 25 Noiembrie 2016
Miezul nopţii. Pendula bate corespunzător. Aud bătaie în uşă. Aflat între vis şi realitate, mi se pare că aud dangăt de clopot la biserica de pe strada Revoluţiei. Să deschid? Să nu deschid? La urma urmei, de ce să nu deschid? Doar nu poate fi altcineva decât gazda mea, distinsa/destinsa…
Misterul de pe strada Stupefiantelor şi surpriza de la Morgă (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 24 Noiembrie 2016
Sigur că da!... Aţi citit câţi bărbaţi ibovnici/soţi s-au subtilizat în preajma şi în graţiile doamnei Clementina Bizara, nu? Aţi citit cu câtă suspiciune şi temere-i haşurat duhul şi văzduhul de pe stradela Plantelor stupefiante, da? Aţi citit şi v-aţi lămurit despre incapacitatea autorităţii criminalistice în faţa unor dispariţii suspecte,…
Misterul de pe strada Stupefiantelor şi surpriza de la Morgă (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 23 Noiembrie 2016
De fapt, fac vorbire şi scriere despre strada Plantelor, unde sunt chiriaşul serios al doamnei Clementina Bizara, o tristă şi verticală văduvă a răposatului Robert, dispărut în împrejurări stranii, încă nebuloase după atâţia ani. Clementina nu-i o văduvă neagră, ci albă. Că numai îmbrăcată în alb umblă toată ziulica şi…
Porunca a Unsprezecea (nu se discută)
Scris de Ion Zimbru Marți, 22 Noiembrie 2016
Ai grijă să nu se repete,/ e falsă... şi n-o să-ţi mai placă: e-un fel de plimbare cu dricul,/ e-un fel de otravă dulceagă, e-o dare de samă pizmaşă,/ e-un timp care urlă şi pierde, e-o ştimă, e-o „care pe care”/ (plus)minus (de)loc foaie verde! Poţi crede că-i templul Uitării,/…
Mărturisirile lui Costică Prăpăd către ciracul său, Neculai Furtună (VI)
Scris de Ion Zimbru Luni, 21 Noiembrie 2016
Sigur că da! Aţi văzut ce poate scrie un Prăpăd, un amărât de Prăpăd, un bătrân şi calculat Prăpăd, nu? Aţi văzut cum poate Poezia unui Prăpăd autentic să mă facă slugă eternă la Candoare şi Respect? Şi cum încă se mai poate nădăjdui-n salvarea puţinului Frumos, cât se mai…
Mărturisirile lui Costică Prăpăd către ciracul său, Neculai Furtună (V)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 19 Noiembrie 2016
„Focul vânăt” a pogorât Pacea şi Iubirea printre cheflii! Nimenea nu mai dă cu barda-n Lună! Nimenea nu mai zvârle cu sudalma-spre Cer! Nimenea nu-şi mai arată duritatea de şmecher sau de sărit! Rusul Serghei, poetul pe a cărui cruce poţi citi că „şi-a iubit şi ţara şi pământul/ cum…
Mărturisirile lui Costică Prăpăd către ciracul său, Neculai Furtună (IV)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 18 Noiembrie 2016
Sigur că da! Neculai Furtună îşi drege glasul şi dă tonul la „Focul vânăt”! Încet şi murmurat, să nu deranjăm cutremurul manelelor din blocurile înconjurătoare, intrăm în cor, în ritmul tulburător, dumnezeiesc şi pământesc totodată, al unuia dintre cele mai frumoase poeme despre Toamnă şi Iubire! Şi iată ce se…
Mărturisirile lui Costică Prăpăd către ciracul său, Neculai Furtună (III)
Scris de Ion Zimbru Joi, 17 Noiembrie 2016
Da, cum am spus în ziarul de ieri, şi acuma se pot desluşi versurile lui Furtună, scrise pe scândura veche şi afumată din crâşma lui Vasile Valache! Versurile-s de dragoste, pogorâte din iubirea lui pentru Maria, nevastă-sa moartă într-un eveniment de cale ferată, petrecut pe ruta Galaţi-Bârlad, între halta Tălăşmani…
Mărturisirile lui Costică Prăpăd către ciracul său, Neculai Furtună (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 16 Noiembrie 2016
Cum ziceam ieri, îl rog pe Ion Emil Batog să bată clopotul în dungă, de trei ori câte trei dangăte, aşa, ca la un eveniment de samă, cum se-ntâmpla demult, când năvăleau romanii, turcii, tătarii, hunii, ruşii, nemţii...cum se-ntâmpla când se făcea o descălecare de ţară, o unire mică sau…
Mărturisirile lui Costică Prăpăd către ciracul său, Neculai Furtună (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 15 Noiembrie 2016
Ieri...[taman după terminarea slujbei prilejuite de prăznuirea lui bădia Ion Gură de Aur şi taman după fireasca (şi de la sine) împrăştiere a enoriaşilor conform zicerii latineşti „mens sana in corpore sano”...(adicătelea „mergeţi sănătoşi pe la casele voastre”)...şi exact sub sfântul acoperiş al clopotniţei care apără clopotul cel dăngănitor/servitor la…
Iubire nu mai este, mere nu mai sunt, veşnicia s-a terminat (III)
Scris de Ion Zimbru Luni, 14 Noiembrie 2016
Aşadar, Iubire nu mai este, Mere nu mai sunt şi nici Veşnicia nu mai ţine aşa de mult! De fapt, o minte mai ascuţită poate observa că şi Veşnicia s-a terminat! În locul Eternităţii, aceeaşi minte vede triumful bezmetic al Vremelniciei, izbânda şocantă a Efemerităţii! Şi nimeni nu vrea, nu…
Iubire nu mai este, mere nu mai sunt, veşnicia s-a terminat (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 12 Noiembrie 2016
Da, nu mai sunt mere! Nici măcar de leac! Ce să faci cu merele, dacă Iubire nu mai este? Mere nu mai sunt nu din cauză că Dumnezeu a-nchis Edenul, ori din cauză că le-au atacat bolile şi dăunătorii, ori din cauză că nişte creiere hulpave le-au furat şi le-au…
Iubire nu mai este, mere nu mai sunt, veşnicia s-a terminat (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 11 Noiembrie 2016
Da, nu mai este Iubire! Sigur nu mai este! Nici măcar de leac! Nici ca material didactic în laboratoarele de cercetare a nenorocirii omeneşti! Şi nu mai este nu fiindcă oamenii, beneficiarii cestui afect vital, au dovedit lăcomie-n căutarea şi-n consumarea/exploatarea lui! Nu mai există nu pentru că Dumnezeu a-ncuiat…
Viaţă de cuc
Scris de Ion Zimbru Joi, 10 Noiembrie 2016
Vine cucu! Are numai o aripă! Cealaltă i-a căzut deasupra Bagdadului, pălită de-un Scud rătăcit! Aşa, unu pe trei mort şi doi pe trei viu, pare stăpân pe sine! Vine mai încet decât agale şi intră victorios în spaţiul aerian al ţării din patria noastră! Zice „cu”... zboară un kilometru...…
Din ce în ce mai uşor şi mai stins
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 09 Noiembrie 2016
Din vârful dealului, se vede acoperişul casei lui Ion Mocanu, învelit cu tablă neagră. Dar şi învelitoarea căsuţei lui moş Gheorghe: un ţugui de paie aşezate cu atâta pricepere, că nici cel mai afurisit viscol, nici cea mai straşnică furtună nu le poate învrăjbi şi nu le poate zvârli de…
