Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Ştii unde se ascund fluturii când plouă? (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 23 Septembrie 2015
Domnule, în ziarul de ieri nu am reuşit să smulg nici o glasnică din muţenia ta ne/fecundă! Hai, te rog, pronunţă-te măcar pentru azi, că nu se ştie dac-om mai fi-n cel de mâine! Tu poţi fi sigur că ajungi? Nici eu, cât sunt de veşnică, nu ştiu dacă mai…
Ştii unde se ascund fluturii când plouă? (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 22 Septembrie 2015
De ce mă urmăreşti, domnule? Ţi-am făcut vrun rău? Vrei să-mi faci vrun bine? Ce ai de gând? Sunt în stare să te înfrunt, dar spune-mi care-i scopul dumneata! Vrei să-ţi spun că eşti caraghios? Te ţii toată ziulica şi toată nopticica de coada mea, însă nu zici nimic! Cum…
De bucurie, biserica s-a întors acasă
Scris de Ion Zimbru Luni, 21 Septembrie 2015
Jupânul Emil Ion Batog îşi face bagajele puţine, spune o rugăciune mai mult în gând, îşi şterge oleacă de lacrimă...şi pleacă. Are treburi care nu suferă amânare şi nu pot fi lăsate în plata lui Dumnezeu, mai ales că-i coadă lungă la Casieria Celestă. Biserica rămâne tristă şi singură. Şi…
Şi mai trăiesc şi acum, dacă n-or fi murit
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 19 Septembrie 2015
Sigur că da!...Încet şi-n tăcere, ceşti tuspatru (reuniţi printr-un joc devastator al întâmplării) dărâmă gardul împărţirilor şi al despărţirilor de atâta vreme bună şi rea, dar şi de atâta trecere a timpului indiferent şi in/util. Nuia cu nuia şi par cu par, „zidul” scade, dispare, se face una cu cerul…
În care Ion şi Maria înlemnesc instantaneu şi corespunzător
Scris de Ion Zimbru Vineri, 18 Septembrie 2015
Şi ea şi el se uită-nspre porţile-amândouă. Ion înlemneşte cu linguriţa-n chesea. Şi Maria înlemneşte la fel. Fiindcă la poarta lui bate Ioana, despre care credea (toată lumea credea) că a murit. Fiindcă dinspre poarta ei bate Costică, despre care credea (toată lumea credea) că a murit pe front. Cei…
Cele mai curate vorbe despre aproape şi departe
Scris de Ion Zimbru Joi, 17 Septembrie 2015
Aproape are irisuri albastre. Departe are irisuri verzi. Ion se întreabă ce culoare se întâmplă dacă (se) amestecă verde cu albastru. Maria cu Ion, adică. Aproape cu Departe, adică. Adicătelea, aproape cu departe, nu? Sigur că da! Cum să nu (se) întrebe? Şi Departe îşi pune aceeaşi întrebare. Dar n-are…
Cele mai frumoase vorbe despre dragoste şi sete
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 16 Septembrie 2015
Maria Departe nu stă la mare distanţă de Ion Aproape. Între ei nu se află decât un gard din nuiele de carpen împletite orizontal printre pari de salcâm. Bărbatul femeii Departe, Costică, a murit pe frontul de est, la Ţiganca, în al doilea război mondial. Femeia bărbatului Aproape, Ioana, a…
Lacrima miresei este mai scumpă decât a mirelui
Scris de Ion Zimbru Marți, 15 Septembrie 2015
Nu mi-a spus nimeni, nu m-a învăţat nimeni, însă aşa am citit şi înţeles din marile cărţi ale omenirii: "Nunta are două capete. La capătul celălalt al nunţii, mirele îi dă miresei o lacrimă pentru drum. Drumul acesta ţine până la capătul celălalt al nunţii, exact cât măsoară distanţa dintre…
Şi se stinge cu mâna întinsă
Scris de Ion Zimbru Luni, 14 Septembrie 2015
Da...sunt oameni care cred în eternul Mâine, chiar de-s cerşetori, chiar de-s dezmoşteniţi ai sorţii, chiar de-s convinşi de zădărnicia cestei aşteptări, cum erau fenicienii aşteptându-şi corăbiile să vină la ţărmuri, deşi ştiau că sunt scufundate pentru totdeauna. Da...sunt oameni pe marginea drumului şi pe marginea lumii, a căror tenacitate-i…
Vă rog foarte frumos, treceţi Dincolo!
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 12 Septembrie 2015
Sigur că da! Cum să nu-mi aduc aminte? Parcă aşa era: vă ordon, treceţi Prutul! Sau, dacă am avea un alt Mareşal deştept, numai bun de asasinat, ar urma să-mi amintesc: vă ordon, treceţi Nistrul! Sau, dacă am avea...!...Dar nu avem! Asta-i: nu avem! Şi, dacă nu avem, ce facem?…
Realitatea românească şi sănătatea lui moş Mutelcă
Scris de Ion Zimbru Vineri, 11 Septembrie 2015
Am crezut că a dat colţul...şi nu m-a chemat şi pe mine la îngropare. Nu, nu a murit. Nu moare moş Ion Mutelcă, aşa, cu una, cu două, cu şapte, cu nouă, cu o mie şi una de boli pe trupul şi pe sufletul lui de consumator. Consumator serios de…
Ochii mirelui ascuns în sicriul de ieri
Scris de Ion Zimbru Joi, 10 Septembrie 2015
Şi nici în ruptul capului nu-mi amintesc de ce naiba n-am scris niciodată despre lacrămi. Adicătelea, ticălosul de mine, am manuscris aşa de mult despre Mamă şi despre Maria şi despre Deşertăciune, încât mi se pare o crimă să nu desenez măcar un cuvânt despre lacrămă, lăcrămare, lăcrămaţie, lacrimatoriu. Şi…
Teama...şi consecinţele unui experiment ratat
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 09 Septembrie 2015
Eu n-am nimic! Pentru că eu nu ştiu să fac ceva cu ceva, dacă aş avea ceva! Ce să fac eu cu un avion? Nu-mi trebuie, fiindcă am frică de înălţime! Ce să fac eu cu un vapor titanic? Nu-mi trebuie, fiindcă am rău de apă! Şi nu-mi trebuie nici…
Hodorogul de la Tirighina şi sconcsul din autobuz
Scris de Ion Zimbru Marți, 08 Septembrie 2015
Hodorogul de la Tirighina nu-i alt ceva (alt cineva) decât un fel de replică vie, ne/reuşită şi ne/autorizată a Gânditorului de la Hamangia. Acesta din urmă-i o ceramică despre care ştie tot gălăţeanul unde a fost descoperită şi cu se ocupă. Cel dintâi va să fie ceramică într-un viitor ne/sigur,…
Şi să nu crezi niciodată în fericire!
Scris de Ion Zimbru Luni, 07 Septembrie 2015
"Când te însori, dacă te însori, trebuie să ai mare grijă, trebuie să fii foarte atent. Drumul căsătoriei se află foarte lung şi foarte greu. Deşi ţi se pare scurt şi uşor, nu-i deloc aşa. Deşi tu crezi şi zici că, strâmb fiind, are mai mult farmec, te înşeli. Drumul…
Sunt iarbă până unde a ostenit Lumina
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 05 Septembrie 2015
În fiecare zi, cam la aceeaşi oră, îl văd trecând spre Cimitir, prin dreptul fostului Bandajatul. Trece cu pas vioi, puţin aplecat către faţă, cu haine sărăcăcioase şi cernite, c-o desagă pe umăr, cu părul lung până la omoplaţi. Şi scoate fum. Mult fum de tutun ieftin. Nici de-al naibii…
Un câine şi o ploaie de gloanţe în memoria domnului mort
Scris de Ion Zimbru Vineri, 04 Septembrie 2015
Sunt la o înmormântare neobişnuită. Din aia de fiţe. Şi cu fiţe. Cu feţe mortuare întrerupte de durere confecţionată. Cu lacrimi artificiale. Ca florile. Cu fanfară. Cu onoruri militare. Cu aer cernit pe dinafară. Că pe dinăuntru vibrează de roz. Cu bocitoare. Astea plâng de rup pământul. Torenţial. Mortu-i liniştit,…
Promisiuni de toamnă: un crizantemire şi o crizantemireasă!
Scris de Ion Zimbru Joi, 03 Septembrie 2015
Atunci, la prima şi cea mai frumoasă întâlnire a noastră, i-am promis că am s-o fac şi am s-o îmbrac în rochie de crizantemireasă! Şi ea, prea mult răbdătoarea şi aşteptătoarea cestui moment, mai crede şi acum! Trebuie să creadă, că nu are încotro! Ea ştie că eu mă ţin…
Oraşul cu cele mai multe găuri pe cap de locuitor
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 02 Septembrie 2015
Am treabă cu el. Importantă. Vreau să-mi dea două găuri. Dar nu poate. Cică-i ocupat. Se duce la mort. La un mort masculin. Care s-a stins aşa, pur şi simplu, de moarte bună. N-a suferit deloc. Mai degrabă la durut viaţa. Viaţa tuturor din jur l-a durut. Că pentru ei…
Tentativă de resemnare printre lacrimi de papagal
Scris de Ion Zimbru Marți, 01 Septembrie 2015
Cumpăr o cutie cu boabe vietnameze pentru papagal. Numai o cutie, că pasărea asta nu-i hulpavă ca domnul Om. Omul haleşte cu nemiluita. Cu metrul pătrat şi cu metrul cub. Cu hectarul. Mai ales Omul românesc. După ultimele statistici şi după toate observaţiile în direct, Omul românesc mănâncă mult şi…
Bucuria prostului care câştigă trei lei la loz în plic
Scris de Ion Zimbru Luni, 31 August 2015
Mă duc în piaţă să cumpăr seminţe pentru papagal. Nu mănâncă mult, dar nu-l pot trece cu vederea. Mai ales că, arareori, când stă şi meditează sub trandafirul japonez, îmi umple duhul şi văzduhul odăii cu triluri asiatice tămăduitoare din repertoriul său misterios. Sărmănelul tropical rătăcit prin temperat continentala şi…
Era frumoasă şi purta rochie fără sfârşit
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 29 August 2015
Moartea durează cât drumul până la Naştere. Stai pe genunchi în Altarul Poeziei... şi zici: Aici odihneşte Roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea!... Iar dumneavoastră, Doamnă, să trageţi linie dreaptă din capătul celălalt, nu din celălalt capăt... cum se spune că v-ar fi spus Iubirea cealaltă, nu cealaltă Iubire cu sânge albastru…
Ion Mutelcă îl contrazice pe Dimitrie Bolintineanu
Scris de Ion Zimbru Vineri, 28 August 2015
Sunt în staţia de autobuz, exact unde două străzi (Prelungirea Brăilei şi Oltului) „dau una-n alta, ca proastele”, cum adevărat şi original compară şi grongăneşte poetul Mircea Dinescu. Sunt... (aşa cred, încă)... şi aştept paralelipipedul pe roţi, numărul 9! Dinspre unde trebuie să apară, se vede nea Ion Mutelcă. Vine…
Din păcate, educaţia este o cauză pierdută
Scris de Ion Zimbru Joi, 27 August 2015
La douăsprezece fix, vine la poartă. La poartă, are o bancă. Are nouăzeci de ani. Se aşează cu grijă, să nu tulbure liniştea păsărilor din salcâm. Salcâmul cel de-o samă cu dumnealui. Salcâmul care străjuieşte casa-i c-o singură odaie, un singur pat, o singură icoană, o bibliotecă, o căldare cu…
