Linii cu aripi, cruci cu pene şi autodafe

Scris de Joi, 04 Octombrie 2012

Pot jura că astfel de foşnet nu mi-a fost dat să aud niciodată, nicăieri. De multe ori am traversat şi m-a traversat (noaptea) foşnetul razelor de lună. De şi mai multe ori m-a mângâiat (ziua şi noaptea) foşnetul frunzelor în pădure, dar şi foşnetul licuricilor prin ierburile şi râpile şi…

Câteva observaţii la masa de prânz

Scris de Miercuri, 03 Octombrie 2012

Pune viţă de vie uscată în sobă, mestecă în tocăniţa de pătlăgele verzi, oftează, cerne făină de păpuşoi albi, cată la ceaunul cel mare pus pe ochiul cel mare al plitei...(nu cumva să se umfle şi să dea în foc apa presărată pentru mămăligă)...se uită să vadă cam la ce…
Muşc din măr, lacom, jumătate, în timp ce mă uit la umbra pierzându-se fâlfâind spre dincolo de zare şi spre dincolo de lume. Trebuie să-l muşc! Măcar atât să fac întru memoria alcătuirii cu pene colorate: să-i ascult ruga (şi porunca)!... E bun mărul. Mă uit la măr şi zic:…
Uşor clătinată de vânt, dar fără farmecul păsării de atunci, creanga de măr sfidează vremea şi timpul. Nici un cântec nu-şi mai strânge ghearele în jurul ei, chiar dacă suratele-i (la fel de lire) îmi lasă posibilitatea de a pricepe că au uitat momentul crimei... ori nu l-au uitat, dar…

Numărătoarea inversă şi mirosul morţii

Scris de Sâmbătă, 29 Septembrie 2012

Dacă vreau şi reuşesc s-o ucid acum, regretul este mai mic, mai puţin sau chiar deloc. Pentru că, la vârsta pe care o am, nu prea ştiu ce-i aceea părere de rău, ce reprezintă durerea altora, ce înseamnă moartea celui drag, celui apropiat. Dacă mi se face milă şi îmi…

Sigur că da: domnul Cristea are dreptate!

Scris de Vineri, 28 Septembrie 2012

Ce serios e omul acesta!... Unii spun că-i bun ca pâinea caldă. Alţii spun că-i bun de pus pe rană. Unii - că-i mană cerească. Alţii - că-i băiat de treabă. Şi tot aşa: că-i de-al nostru, că-i fără egal, că-i săritor, că-i cel mai tare şi cel mai înţelegător...…

O duminică frumoasă în lanul de secară

Scris de Joi, 27 Septembrie 2012

Nici vesel şi nici trist, bădia Gheorghe pleacă în fiecare dimineaţă, cu noaptea în cap, la muncă; nu la serviciu, zău! Are sau nu are de-ale gurii în traistă, nu contează. Ia hârleţul, lopata şi târnăcopul pe umăr, îşi face o ţâră de cruce şi porneşte spre răsărit, parcă mereu…

Demult, când crapă oul şi metafora de ger

Scris de Miercuri, 26 Septembrie 2012

Demult, cam pe la începuturile dezrădăcinării, stau în gazdă pe strada Spătarului. Stau şi fumez de rup cerul şi pământul. Fumez Mărăşeşti (Marlboroşeşti, cum le ziceam atunci). Fumez şi citesc Mizerabilii, dar şi Fecioarele despletite, şi Unsprezece elegii... Stau într-o cameră mititică, tocmai în fundul ogrăzii. Iarna, nu fac foc.…
Cică ţelina are proprietăţi miraculoase. Amanta mea nu ştie nimic despre însuşirile acestei plante care, iată, se poate consuma în orice stare şi cu orice, cu tot cu frunze, cu tot cu oase, cu tot cu sânge, în borş, în salată, în dorul lelei, în ciuda celor carnivori şi a…

Doamna Gherghina şi motanul Tilică

Scris de Luni, 24 Septembrie 2012

L-am văzut pe Tilică. E un motan simpatic şi foarte serios. Frumos, adică. Şi destul de mare, ca dimensiuni. Doamna Maria-Gherghina Enciu e stăpâna lui. În jur, destulă armonie. Nu poţi zice, nici măcar nu poţi bănui că aici s-a petrecut ceva aproape tragic, aproape ieşit din comun!... Tilică ţine…

Oare ce face pe-ntuneric doamna mea?

Scris de Sâmbătă, 22 Septembrie 2012

Cât e ziua de mare, ea doarme. Nu doarme cât e ziua de mică, pentru că (în perioada asta) ea e plecată. Şi cred că-i firesc să mă întreb: oare ce face (pe-ntuneric) doamna mea? Desigur, am căutat-o mereu! cu lacrimi şi bolnăvicioasă curiozitate am căutat-o! să văd cum doarme…

Încă un om de cretă albastră

Scris de Vineri, 21 Septembrie 2012

Sigur că da: mâine dimineaţă, omul de cretă albastră se ridică de pe asfalt şi se duce s-o caute pe fata care l-a desenat. Se ridică încet, să nu tulbure liniştea (şi bagajul) sapienşilor afumaţi şi amorţiţi şi adormiţi. Apoi, de la bază până la vârf, se uită la propria-i…
Vreau să beau nişte coniac. Una sută de mililitri. Cică-i foarte bun şi chiar ieftin coniacul Metaxa, mai ales când îl plăteşte vestala Erato, mai ales la restaurantul de pe partea stângă (cum te duci de la inelul de rocadă spre bacul de Zaclău, vizavi de parcul aşezat şi trist…

Omul de cretă albastră

Scris de Miercuri, 19 Septembrie 2012

Şade pe genunchi şi desenează pe asfalt. Desenează un om. Cu cretă îl desenează. Desenează şi este foarte frumoasă. Şi seamănă cu aşteptarea. Seamănă leit, nu aşa, doar oleacă şi doar de ochii lumii care trece pe lângă ea, încolo şi încoace, spre nicăieri. Cu începutul aşteptării seamănă, deoarece aceasta…

Ţaţa Anica şi norocul lui nea Ion

Scris de Marți, 18 Septembrie 2012

Cu nişte şolduri mari şi impunătoare, cu o faţă albă, netedă şi foarte atent întreţinută, dar şi cu un zâmbet bine confecţionat şi frumos afişat pe drumurile pline de colb ale satului, ţaţa Anica se bucură de o aleasă grijă din partea omului/bărbatului ei, Ion Nadă. Pe lungimea şi lăţimea…
Mama Măriuca face sarmale. Ce sarmale bune face mama Măriuca! Face bune şi multe, că ne aşteaptă să ajungem acasă. Şi suntem mulţi, chiar şi când nu ne ducem toţi, deodată, acasă. Le face cu tot ce trebuie, dar pune şi suflet, pune şi dor, pune şi descântec, pune şi…

O mie şi una de uşi încuiate

Scris de Sâmbătă, 15 Septembrie 2012

  Mă uit şi nu-mi vine să cred. Fără să clipesc mă uit. Şi de multă vreme. N-am mai văzut astfel de cheie. O cheie foarte frumos construită. Parcă-i bijuterie. Mai mare decât o cheie obişnuită, dar foarte delicată. Cred că-i pentru uşi speciale, pentru uşi secrete. Ori pentru vreun…

Un scârţâit ca în filmele de groază (III)

Scris de Vineri, 14 Septembrie 2012

Şi coboară! (pogoară, adică, nu?)... apare nişte alb! da! şi dacă apare alb însemnează că, de la buric în sus, e înger, nu?... şi coboară cu faţa spre mine, şi cred că din cauza asta nu-i zăresc aripile!... de-ar ajunge mai repede pe pământ! să mă conving, să-i cercetez chipul,…
  Cum scriam ieri, aud un scârţâit sinistru. Sinistru şi lent. Nu rapid, ca să treacă repede, şi să cred că mi s-a părut. Inima-mi (vai de cucurigu' şi de  tictacu' ei de sărmană şi putregăioasă!) o ia la goană prin cutie, caută un loc pe unde să năvălească afară,…

Un scârţâit ca în filmele de groază (I)

Scris de Miercuri, 12 Septembrie 2012

 Mă duc niţel să-mi încarc bateriile în biserica "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", aflată în Micro 17, al cărei preot-paroh, domnul Mitică Luca, mi-a fost coleg de Şcoală Generală, cea mai serioasă instituţie din istoria învăţământului pe meleagurile covurluiene, şcoală condusă foarte mulţi ani şi foarte bine de către directorul/învăţătorul Ioan…

O vară şi o naiadă aproape neobservate

Scris de Marți, 11 Septembrie 2012

Vara asta era cât pe ce să treacă neobservată. Dar (noroc de căldurile care ne-au adus aminte că suntem în stare să băgăm Pământul în Mormânt) am observat-o pe îndelete, cu vârf şi îndesat, pe săturatele, da!? Îmi place să cred că fiecare muritor a simţit pe propria-i cocoaşă ce…

Marele Logos şi Mandarinul Târziu

Scris de Luni, 10 Septembrie 2012

Obişnuieşte să conferenţieze în fiecare duminică, după utrenie. Are înălţime aproape mică, motiv pentru care se urcă pe un scăunel cu trei picioare (sfânta Treime, nu?... şi ca să-l vadă ascultătorii, da?) şi începe să vorbească frumos, cald, molcom, româneşte (cu accente moldave), pur şi simplu, nu pentru prosternare, ci…

Trenul de Bârlad şi o scară la cer

Scris de Sâmbătă, 08 Septembrie 2012

Sunt în trenul care hodorogeşte spre Bârlad. Merge încet şi sigur. Parcă circul cu melcul. E bine în tren. Nu-i aglomerat. Pe canapeaua din faţa  mea stă o blondă lungă şi deşirată. Zici că-i scară. Poţi să te sui (pe ea) la cer. Are ochi mari şi frumoşi ca două…

Nişte bezmetici pasteurizaţi

Scris de Vineri, 07 Septembrie 2012

Intru-n biserică să-mi fac vreo două cruci, s-aprind vreo două lumânări, să bat vreo două mătănii, să schimb vreo două vorbe cu vreo două babe smerite, să arunc vreo două priviri pe pereţi, să văd vreo doi habotnici cu tămâie la vedere şi cu briceagul sub haină, să văd vreo…
Pagina 81 din 87