UPDATE: Incendiul din zona depozitelor a făcut scrum un restaurant. De la ce a pornit (FOTO și VIDEO)

Iac-aşa de frumos şi de tare şi de nălţător se aude Corul ad-hoc al lui moş Vasile Cherpedin: „sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii! voi, osândiţi la foame, sus! să fiarbă-n inimi răzvrătirea! să-nceapă al lumii vechi apus!”... Entuziasmul trist al acestui Imn universal şi etern perforează văzduhul, se opreşte o ţâră în Capitală, rezolvă ce mai este de rezolvat, vine şi în Galaţi, merge şi în Craiova... umblă peste tot şi pune la punct tot ce-i valmă, tot ce-i ...

descreşte viaţa, contra/viaţa creşte/ - e timpul şi e vremea să vă spun:eu v-am iubit pe toţi, dumnezeieşte,/ cu lacrimi, poezie şi tutun! chiar se aude cum se povesteşte:/ ducă-se naibii!... un nebun sărac! -eu v-am iubit pe toţi, dumnezeieşte,/ pe răi şi buni, pe cei cu mâţa-n sac! ce-adânc de veşnicie se stârneşte/ în urmă, înainte, peste tot! -eu v-am iubit pe toţi, dumnezeieşte,/ până acum şi-aici, până la ort! nu se mai vede, nu se mai opreşte/ sufletul ...

Vasile Cherpedin bate cuie într-o scândură şi cântă Internaţionala într-o doară. De-o viaţă întreagă se străduieşte să-şi vadă gardul început şi terminat, aşa, să nu mai bârfească ciomăgarii satului că nu-i în stare să fie-n rând cu lumea din mahala! Bate discontinuu deoarece, după fiecare scândură, traversează drumul până-n gardul vecinului Ion Mutelcă... şi se uită încet, lung şi calm, să vadă dacă  piesa din lemn e prinsă vertical. Verifică din oc ...

(!) când am ajuns, eu nu veneam de undeva -mai altfel spus, cred că veneam de nicăierişi întrebam: eu sunt ceva? sunt alt ceva?şi (te)-auzeam frumos: eşti omul fără ieri (!)(!) eu cred acuma că atunci nici nu veneam -eram aici (din totdeauna) un ascuns,să fiu hrănire la candori, s-arunc pe geamcu tot ce ştiu şi ce nu ştiu din ne/pătruns (!)(!) s-arunc de-afară în lăuntru... să aruncşi din lăuntru în afară... şi să-mi spuică vrei şi tu, că poţi şi tu (mult şi-ndelu ...

Cred că pleacă. După cum cată cu ochii pe lângă mine, pe lângă fiinţe şi lucruri, pe lângă secunde şi pe lângă rosturile lumii, cred că pleacă. Tăcerea-i suspectă, ce poate să însemne altceva decât plecare? Supărarea-i nejustificată nu poate să spună altceva decât pregătire de plecare, decât plecare iminentă. Nu, nu-i prima oară când mi se întâmplă să particip la un asemenea eveniment! Au mai fost şi am mai trăit toamne şi ierni şi primăveri şi veri umpl ...

Atunci, în ziua cu pricina peţitului, prezumtiva „jumătate” mă roagă să-i cetesc „o poezie frumoasă, deşteaptă, să placă la toţi prezenţii, să se convingă şi să se crucească toate neamurile şi toţi apropiaţii ambelor părţi ce fată superbă a lăsat cel de sus să umble pe jos”! Şi, fireşte, cum să pot refuza o astfel de rugăminte devastatoare, mai ales că ai ei se gudură şi salivează, îşi freacă palmele, nu mai au răbdare, o mănâncă din ochi şi din ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"am găsit-o într-o călimară/ - aştepta nescrisă, aştepta dinspre nordul visului să vină/ cineva sau altă/cineva! şi să-i scoată sufletul afară,/ cât mai ţine (încă!) vremea ei, cât se mai aude orologiul/ prin parfumuri galbene din tei! prin parfumuri albe din salcâmii/ daţi în lacrămi de atâta dor pentru cine rabdă (cu tandreţe)/ în adâncul călimărilor! prin suave fire de lavandă,/ dumitriţe, crini tulburători ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" mândra mea e (pro)motoare.../ [uite, dânsa are (d)ouă,însă eu am numai unul,/ şi de aia-s (pro)motor]...ea e starterul în toate:/ fulgeră, trăsneşte, plouă,dă din mâini, dă din picioare,/ dă din... gata, eu cobordin această întâmplare,/ nu mai stau în preajma-i nulă,nu mai vreau papară, jocuri,/ sfârâială, hapuri, brânci...mă retrag într-o părere/ mâzgălită pe-o ţidulăcând nu-nţelegeam ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"mi-aduc aminte: n-am ştiut/ că-i tot aici, dar nu se poate...!deci, aşa dar: nimic-nimic.../ puzderii de singurătate!mi-aduc aminte că n-am vrut/ să-nvăţ mulţime de păcate,că sunt primejdie, naiv/ legat cu mâinile la spate!mi-aduc aminte: ce adânc/ bătea un clopot să-mi aratecă doar aşa pot să rămân/ frumos cu visele curate!că doar aşa... dar nici aşa/ nimic nu-mi sare în bucate,nu-mi cade laptele-n păsat,/ nimic nu- ...

Supărată profund şi definitiv pentru că n-am fost „gentleman” când m-am dus să-i cer mâna, şi pentru că, atunci, i-am lecturat un „pretext” circumstanţial de peţire, dar şi pentru că am îndrăznit să „cerşesc” în ziarul de ieri, iată ce hal de misivă îmi azvârle Florica Spulber în cutia poştală! Citesc şi mă tăvălesc de râs pe dinăuntru şi pe dinafară: „nenorocitule cum îndrăzneşti tu boule să-mi ceri mie pământ după ce m-ai făcut de cacao c� ...