Protest extrem al galeriei Oțelului! Ultrașii gălățeni boicotează meciul cu CFR

Doamna din titlu este nevasta lui moş Ion la fel de Mutelcă. Împreună (zi de zi şi noapte de noapte) ceşti doi grozavi şi blânzi discipoli ai Poeziei şi ai lui bădia Socrate au trăit aproape bine şi aproape liniştiţi, dar curaţi şi crezători în Suflet şi în Dumnezeu şi în Curat cum numai Singurătatea lui Unu poate fi. Totdeauna au avut la bază socraticul „ştiu că nu ştiu nimic... şi nici măcar atât”. Totdeauna s-au străduit să nu deranjeze micul şi marele îm ...

Motto: "se năruie oglinda şi zeii intră-n stânci             cresc aripile tainei şi putrezeşte cina -             ce negură se lasă de-acum tocmai atunci -             sunt iarbă până unde a ostenit lumina"                                                    (Iolanda Cremene) Ea, dacă vine, nu stă până/ se-ntoarce draga mea Stăpână, şade picior peste picior - / o beau din ochi, foarte uşor! O ...

(!) acesta-i adevărul unic, chiar dacă ştiu că (nu) te doare: tot ce-i vremelnic se repetă-ntr-o veşnicie trecătoare, iese din sine, intră-n sine, merge cu spatele-nainte, are în faţă-ntreg trecutul cu stele stinse şi murinde, cu stele proaspete şi nalte, scâncind în scutecele-albastre ale apropierii strâmte şi pardosite cu dezastre, ale instinctelor primare şi-ale credinţei că se poate scruta de unde până unde, de ce şi când şi cum se cade (!) (!) acesta-i falsul gratis ...

Sunt la intersecţia dintre şoseaua care leagă târgul poetului Ion Potolea (Bereşti) de şoseaua care ţine legătura dintre târgul poetului Cezar Ivănescu (Bârlad) şi oraşul poetului Panait Căpăţână, Galaţi. Stau exact lângă Troiţa ctitorită de-un Creştin incurabil... şi-l aştept pe tata. Tata trebuie să sosească din Tabără, fiindcă acolo se duce în fiecare zi să muncească. Face şanţuri reale pe marginea şoselei, adicătelea. Şoseaua-i acoperită cu balast căr ...

Nimic mai adevărat decât constatarea (tristă ori veselă) că nenea Ulise a fost un aventurier, iar nevasta lui, tanti Penelopa, a fost o proastă... că l-a tot aşteptat şi l-a tot tânjit atâta timp şi atâta vreme, iar el, vai de scăfârlia lui de grec viteaz şi infidel, umbla după sirene fecioare, sau văduve, sau divorţate, sau amante, sau naive, sau curve... pur şi simplu! Nimic mai adevărat decât constatarea că acelaşi erou în ghilimele trebuia dat în judecată, dacă gr ...

(!) cade seara peste casă/ şi tu eşti foarte frumoasă hai să dăm vaca la apă/ şi să ne culcăm degrabă că mi-i dor până la oase/ de cuvinte mincinoase că mi-i dor de toate cele/ ghiduşii şi jucărele sâni hapsâni picioare lunge/ uite parcă n-ar ajunge hai să dăm iarbă la vacă/ să ne fie dor oleacă (!) (!) hai să dăm lumină lunii/ să se scuture alunii să ne cadă pe spinare/ fructe care mai de care şi gutui din alea bune/ cum e soarele-apune cum e soarele-răsare/ p ...

Demult. Iarnă completă, normală, cuprinzătoare. Nămeţi sclipitori, mişcători, după cum reuşeşte soarele să se iţească şi după cum bate vântul. Câţiva copii zgribuliţi, cu săniuţe mai clasice, mai moderne... ca să zic aşa. Din când în când, câte-un ţăran curajos şi mânat de trebuinţă frământă omătul pe cărăruia care duce la fântâna din deal, la fântâna din vale, la fântâna de mai departe. Că aşa-i cătunul acesta: are trei fântâni, un drum scurt, ...

(!) de-a lungul şi de-a latul Vremelniciei mele, am dat cu pietre-n Cântec, în Lună şi în Stele, am azvârlit cu flăcări în Ruguri şi în Rugi... şi am furat Cuvinte şi Lacrimi de pe Cruci (!) (!) ce-i cu atâta Lună? - i-am zis (în gura mare) iubitei mele - uite cum umblă pe Cărare şi-şi târâie Bocancii, pândeşte, bate-n Geam şi vrea să-i spun oleacă nişte Omar Khayyam (!) (!) ce-i cu atâtea Triluri? ce-i cu atâtea Stele? - îmi tulbură Iubirea, nu pot să dorm, d ...

şi vocile nopţii mă smulg/ din somn şi m-aruncă la vulg, iar vulgul mă smulge din vis/ şi-mi scrie pe aripi „închis”!   e timpul să plec dintr-acest/ perfid simulacru celest, e timpul să plec şi s-ajung/ în mijlocul punctului lung, adică în inima cui/ nu poţi şi nu vrei să nu-i spui de ce ai rămas fără zbor/ şi vocile nopţii te dor de când ai mutat nordu-n sud/ şi tot viitoru-n trecut!   că-i bine sau nu, nici nu ştiu/ – să-nvăţ este foarte târziu, şi nici ...

Era o căldură înăbuşitoare, dar curată...nu mizerabilă, cum are să fie mai târziu, cam peste jumătate de secol, când totul va fi scăpat de sub control omenesc şi dumnezeiesc deopotrivă! E o căldură care nu te fugăreşte să stai scufundat în iaz, cu stufu-n gură! În stânga, lanul de floarea-soarelui umple Zăpodia şi-o sfinţeşte cu galbenul sinucigaş Van Gogh! În dreapta, grâul aşteaptă secerătorii cu secere şi cu mână şi cu grijă şi cu dor şi cu doinire, ca- ...