Creditorii chirografari ai Combinatului cer redeschiderea negocierilor

Am un bibic în Ţiglina 17. Stă cam la patruzeci de câini distanţă de mine. Băiat bun. De bufet, adică. Nu ştie, nu se bagă. Unde-l pui, acolo stă. Din ăla, cuminte ca o fată mare... (iartă-mă, iertătorule, că vorbesc dodii!)... De cuminte ce-i, l-a lăsat (şi) nevastă-sa. Spun "şi nevastă-sa" fiindcă nu doar ea l-a lăsat. L-a lăsat şi locul de muncă, şi prietenii, şi cunoscuţii, şi fiii, şi fiicele, şi amantele... Nu mai are decât prieteni cu ghilimele... Şi nu ...

Aveţi răbdare, gata, faceţi loc.../ ajunge pentru toţi, e foarte mare, e multă, lungă, naltă, e oricum/ şi-oricând vrea şi aşteaptă fiecare! N-o mai strigaţi şi nu vă năpustiţi…/ea-i (ne)norocul tuturor, ea poate da (gratis, cu-mprumut, fără regret)/ săruturi şi nădejdi (ne)meritate! Vă rog, nu râdeţi, n-are nici un rost,/ nu mâzgăliţi prezenţa ei absentă, fiindcă ceasu-i sună negreşit/ şi nu rămâne-n urmă, repetentă! Da... niciodată nu s-a pomenit/ să f ...

Da... sigur că da, începe să se vadă hoarda funerară, începe să copleşească strada Brăilei, între fosta agenţie CFR şi fosta biserică Sfânta Sofia. Aerul şi decorul se înnegresc. Vacarmul stârnit de claxoanele automobilelor de lux fărâmiţează văzduhul, face praf orice urmă de linişte. Prietenul meu  mă întreabă în şoaptă, consternat: "Ai mai văzut aşa ceva? Ştii, cumva, ce şi cine le permite acestor şlehte caraghioase să tulbure şi să împuţească  disci ...

tot pogor încetul cu încetul/ până când mă-nghite alfabetul până când începe să-mi tot fie/ tot pentru de-a pururi poezie sunt în urmă ori sunt înainte/ nimenea nu cumpără nu vinde nu exist-aproape nici departe/ tot nimic în viaţă şi în moarte bună stare poate stare bună/ cam totuna-i sau tot una sună spre încoace spre încolo cică/ tot ce-i clopot nu-i la o adică fâlfâie-n brocarturi un adio/ lipsă întru care-oi tot privi-o pur şi simplu cu aceeaşi mare/ drag ...

Mă aflu-n jurul Păpădiei, cu-n amic din copilărie... avem urechile stângi spre "umbra" bisericii "Sfânta Sofia"... şi auzim huruitul tancurilor ruseşti, care au smuls-o din "rădăcină"... şi-i auzim şi pe-alde Alioşa pronunţându-se urlând "nazad" şi agitându-şi pulemiotele (mitralierele) spre locuitorii gălăţeni mai îndrăzneţi, mai indignaţi de "gestul" sovieticilor dezlănţuiţi. Peste umerii stângi, ca pe o bâzdâganie din beton armat şi dezarmant, ca pe o "creatu ...

M-am întâlnit cu moartea mea/ şi suspina că nu mai poate - stătea pe gânduri şi cerşea/ - doamne, ce moarte cumsecade! Cerşea de dragoste şi dor,/ cerşea de foame şi de sete, dar - când i-am zis că eu nu mor - / s-a-ntors cu faţa la perete ş-a început să plângă mult,/ ca orice moarte serioasă, dar - să nu creadă că n-ascult,/ că nu mi-i milă, că nu-mi pasă - am început să plâng şi eu,/ cu vorbe calde şi aproape de umăru-i bătrân şi greu,/ de fruntea-i trist� ...

Pe la jumătatea Frunzei, uite-aşa, ca să se dea în stambă, să se izmenească niţel, cortegiul matrimonial face o haltă. Claxoanele încetează. Mă bucur, însă mă bucur în zadar. Fiindcă oprirea vacarmului nu-i din respect pentru linişte (câtă mai suflă, vai de zilele ei!) ci pentru ca să (caragialesc, nu?) coboare târtanii gel(uiţi) şi cocoanele/ mironosiţele chituite din limuzine şi să se comporte urlând apoteotic "să-ţi fie de bine, nunule!"... "ce frumoasă eşti, ...

hai să fim ai nimănui/ chiar "LA COTUL DONULUI" - crâşma noastră veche-veche,/ unde zice (la ureche) ionică (moş scripcarul)/ despre cum ne bem amarul şi dulceaţa despre cele/ mai uşoare şi mai grele zile... nopţi... câte ni-s date.../ hai să bem (pe săturate) câte una... mică... tare.../ dacă n-avem bani... de... mare! şi să ne-amintim de-atuncea,/ când abia-ncolţise crucea noastră de voinici, când lumea/ se-ntreba cine anume-a dat să ne-ntâlnim într-astă/ bucurie � ...

Timp în agonie. Vreme în clocot. De la ăl de Sus, cică. E treaba fiecăruia să creadă şi să mormăie ce vrea. Sărmanul nu-i în stare nici să mai realizeze câtă minciună de Sus şi câtă încăpăţânare (în ticăloşenie) de Jos guvernează iastă Sferă de lut, aşa-i de ocupat cu sfânta lui Lene, cu măreaţa lui Lăcomie, cu apostolul său Lux, cu indescriptibila şi inepuizabila lui Laşitate. Acest tip de sărman, chiar dacă umblă în şlapi ori în pantofi cu scârţ, u ...

Fluture naiv, albastru,/ nu te-am mai văzut de când mă jucam cu-n zmeu cuminte/ şi n-aveam ileană-n gând... tu treceai încoace-ncolo/ şi-nvăţai să zbori încet, ca un cavaler destoinic/ şi în pas de menuet... tu dormeai pe floare rară,/ eu dormeam pe iarbă deasă, zmeul adormea pe gânduri,/ cu ileana cea frumoasă! Toţi stăteam numai pe-afară,/ toţi eram frumoşi de câmp... şi citeam poveşti cu carul/ mare, sub salcâmul strâmb, şi sub salcia din râpă,/ şi sub teiul d ...