UPDATE. Galațiul renunță la focurile de artificii de Revelion. Contract atribuit pentru „Feeria de iarnă”

Nu mai trăieşte de multă vreme! Dar asta nu însemnează că-i moartă! A jurat că nu moare Niciodată, deşi ştia şi spunea că nu poate trăi toată Veşnicia! Oriunde s-ar fi aflat...(pe deal, pe vale, la nuntă, la botez, la îngropare, la moară, la gară,  la biserică, în rai sau în iad)...nu-(mi) zicea decât că suportă cea mai mare şi înfricoşătoare „pedeapsă” divină, adică posibilitatea de „a nu muri”...dincolo de neputinţa de „a trăi câtu-i lumea şi Pă ...

nu ştiu să fac nimica, nici măcar/ un fir de umbră n-astă grea lumină – aşa-s de gol şi şters, naiv şi-abstract,/ steaua mi-a fost banală şi puţină   n-am priceput să mă înham la timp,/ la vreme şi la câte şi mai câte n-au haz şi rost, nu au nici dumnezeu/ şi mă urăsc fiindcă sunt urâte   n-am învăţat deloc să fiu viclean/ printre vicleni, să zic ce (nu) mă doare în lumea lui „se poate şi aşa”,/ „trăiască lenea” şi „care pe care”   n-am î ...

Anul acesta, în 16 Iulie, fără să mă informez pe-ndelete, m-am deplasat până pe vârful Găina, la Târgul de Fete, să-mi fac rost de Vestale autohtone, că alea din Olimp şi-au luat zeii şi-au şterpelit-o să-i desfacă/vândă (pe sub mână) penalilor şi penibililor care nu mai vor pitici de grădină, însă au bani furaţi cu trailerul...şi vor să-şi planteze supraoameni în bătăturile lor de neam prost! Aşadar, dacă nu m-am informat, m-am dus degeaba! Vârful era singur, ...

şi dacă vrei să mă asculţi,/ ai să-nţelegi de ce nu-mi pare că steaua ta s-a răcorit/ şi steaua mea nu mai răsare de când aştept – fără preget – / să vină trenul cu mătăsuri – iar trupul plin mi-i cu sfârşiri/ şi sufletul mi-i plin cu păsuri   să vină trenul cu mătăsuri/ pentru gătire de mireasă visată drept, râvnită mult/ şi dusă-n braţe pân-acasă, până-n ograda cea cu tei/ frumos cât mirele...şi până la steaua mea-nflorit şi nalt/ cum poate do ...

Acolo...unde toate casele stau şi trăiesc şi mor la marginea satului, şi unde toţi oamenii sunt din ce în ce mai puţini şi mai rari, şi unde păsările îşi fac şi îşi cară cuiburile în spinare, şi unde încă mai pulsează istoria în câteva inimi de cai, şi unde numai Ileana şi Zmeul şi Făt-frumos mai merg la Bibliotecă, şi unde nici o lacrimă parcă nu mai cade-n amintirea celor care au sfinţit cele mai frumoase şi mai blânde coclauri din Lume, şi unde toată valea ...

Viteaz ca-n cărţile cu laşi,/ puneam des/cântece pe foc – şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ nu mă mai joc!...nu mă mai joc! Mi se părea mirobolant/ cest rit bizar, spăimântător – şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ ştii c-o să mor!...ştii c-o să mor! Greieri şi fluturi talentaţi/ în ceastă ardere de tot – şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ eu nu mai pot!...eu nu mai pot! Ţanţoş, viclean, triumfător,/ puneam des/cântece pe foc – şi printre plânsuri (te)-auzeam: ...

Libertate şi Eliberare! Nobleţe şi Măreţie! Răbdare şi Înţelepciune! Suferinţă şi Blândeţe! Curăţenie şi Respect! Regalitate şi Stăpânire!...Scriu aici doar câteva, numai câteva dintre calităţile/însuşirile pe care mi le arată existenţa în Trecut şi în Prezent şi în Viitor a Măriei-sale, Calul!...Patrupedul care a „făcut” mai mult de jumătate din Istoria pe care Nemernicia-sa, Omul, o schingiuieşte, o falsează, o denaturează, o siluieşte, o scuipă, o ...

Stau aşa, cu inima-ntr-o parte/ şi mă uit la cer şi înţeleg ce se petrecea la începuturi,/ când ştiam descântecul de melc şi gândeam mai repede la tine,/ uite-aşa, cu capul pe genunchi – şi era frumoasă supărarea/ genelor în formă de triunghi !!!   Stau aşa – clepsidră fără vreme/ şi statuie fără timp şi rost, dar aud cum clocoteşte viaţa/ sub dispreţul preţului de cost şi încet-încet mi-aduc aminte/ cum scriam cu degetul pe drum – draga mea cutie de vioar ...

A fost odată o soprană! Nu ştiu de ce părinţii săi au botezat-o Arbaleta, însă nu asta-i cauza desfăşurării/ înfăşurării cestor cuvinte-n cest colţ al iscoditorilor fără cusur, fără frontiere şi fără cont în bancă! Şi, după ce că are nume frumos, dar şi bizar, seamănă leit cu o lebădă albă când nu se îmbracă în negru, şi neagră când nu se îmbracă în alb! Spre deosebire de pasărea-lebădă, soprana Arbaleta cântă înainte de moarte! Cântă... şi-i ...

Ce frumos mi-a dat mâna, atunci, în primăvara aceea sobră şi tulburătoare - era horă în sat, şi era şi duminecă, şi numai păsări ascuţite şi lungi, aşa, ca nişte linii aripate, desenau văzduhul cu geometrii uşoare! Am jucat ciuleandră, am jucat şotron, am jucat veronică şi mihai, am jucat şi ileană, şi făt-frumos am jucat, şi v-aţi găsitelea, şi noapte bună, şi căderea din vis în păcat, şi valsul dimineţii pe picioare de plai! Apoi... a început să plouă. ...