UPDATE. Galațiul renunță la focurile de artificii de Revelion. Contract atribuit pentru „Feeria de iarnă”

De mult nu ai mai fost la mine! Cred şi sper că nu m-ai uitat! Eu te-am căutat în fiecare zi şi în fiecare noapte, dar nu te-am găsit acasă! Iar firul tău scurt...(firea ta scurtă)...prezintă mereu „ocupat”! Ai fost o singură dată, dar te-ai grăbit şi ai plecat! Ziceai că ai lucruri/fiinţe mai importante decât mine! Ai promis că revii, însă te-am aşteptat în zadar! Şi chiar m-am pregătit mult şi bine, cum numai pentru nuntă se pregăteşte un mire...cum se pregăte ...

Straşnice Mire!...Straşnică Mireasă! – astăzi e Ziua/Clipa dumneavoastră, luaţi aminte: azi începe Drumul de dincolo/dincoace de fereastră, de dincolo/dincoace de Mirare, de Întrebare şi Răspuns la toate câte-s aşa şi-aşa-ntr-un Tainic Vals şi-ntr-o mulţime de Singurătate, câte sunt Minus/Plus aici şi-acum şi-n veci, Fără de Care Nu se Poate !!!   Chiar bine/cuvântez Sfânta Doime care s-aşează azi într-o Cunună şi-şi mută Viaţa într-o Verighetă – iar D ...

Mărturisesc: am trăit şi trăiesc printre bolovani! Ăştia-s de toate mărimile şi de toate felurile şi de toate naţiile şi de toate categoriile şi de toate culorile şi de toate necesităţile: bolovani de câmp, bolovani de pus pe varză, bolovani de zile mari, bolovani de asalt, bolovani generali, bolovani particulari, bolovani rurali, bolovani orăşeneşti, bolovani de scară...de apartament, de companie, de geaba, de siguranţă, de cancelarie, de birou, de piatră, de pământ, d ...

A plecat, a plecat, a plecat, a plecat la nordul Moldovei de sud – pot să spun, pot să spun, pot să spun, pot să spun chiar tocmai la nordul Moldovei de nord, acolo, departe, departe, într-un sat, unde oamenii nu se văd, unde oamenii nu se aud decât la o biserică, la un tutun, la un botez, la o nuntă, la un atac de cord!   Nu a spus, nu a spus, nu a spus, nu a spus dacă se mai întoarce vro dată – pot să cred, pot să cred, pot să cred, pot să cred că va rămâne acolo, s ...

Am o mie şi unu de ani, dar sunt foarte frumoasă!/ bărbaţii şi femeile mor după mine!/ chiar azi-dimineaţă am îngropat un cuplu romantic!/ el nu era Oarecare, ea nu era Oarecine!// Nu am o sută de ani, dar sunt foarte frumoasă!/ un fluture şi o flutură îşi pierd zigzagul şi dispar în disperare dacă nu mă află pe unde mă caută!/ păsările mă cântă, animalele mă strigă!/ oamenii mă plâng prin flaut şi prin flaută!// Nu am optzeci de ani, dar sunt foarte frumoasă!/ ...

Şi am să-mi fac o cruce mare/ din creştet până la picioare... să zică, cine-o vrea să zică:/ ce cruce!... trebuia mai mică!... dar cine, oare, să-l îndemne/ să iroseasc-atâtea lemne bune de garduri şi de care?/ cine l-a pus să strice, oare, salcâmul ăsta falnic? cine,/ fără scrisoare de la Tine?... ce fel de om, ce îndrăzneală.../ să-şi facă, fără socoteală, răscrucea asta-aşa de lungă!/...şi-o fi făcut-o să-i ajungă până atunci, când scrie cartea?.../ cât ...

E dimineaţă. Chiar foarte dimineaţă. E mai răcoare-n autobuz şi nu-i nici aglomeraţie. Şi pe stradă atmosfera-i mai normală, mi se pare. Cobor la Modern. Şi încep să merg spre sediul redacţiei. Şi trec prin dreptul estic al parcului Mihai Eminescu, pe trotuar. Şi începe să mi se facă silă, începe să nu mai pară normală atmosfera matinală a cetăţii. Fiindcă, în faţa celui care a spus "Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie � ...

ce Marie măriuţă/ mi-a (s)pus Domnul pe Cărare când cu inima şi pasul/ am trecut pe lângă Poartă de Biserică, ce Clipă/ naltă şi tulburătoare am trăit de la Făptura/ ţâncă - Artă pentru Artă!!! ce Minune şi Uimire/ - Pur şi Simplu fără seamăn într-o Lume cum se vede,/ cum s-aude, cum se ştie - ce sublimă copiliţă/ - aş da tot ca să-i fiu geamăn - limpede ca o Lucrare/ scrisă la Copilărie!!! sprintenă şi subţirică,/ zgâtie ca-n Poezia lui Mihai cel Eminesc ...

Să mai spun despre câini, aceste substantive comune urlătoare, lătrătoare, de apartament, de ogradă, de sufragerie, de dormitor, de piele, de carne, de bucătărie, de păr, de companie, de pază şi protecţie, de asalt, de sanchi, de chichi... de morţii mamei lor de javre care, când tace (o clipă) maneaua, ciocanul, bormaşina şi fierăstrăul "gospodarilor", îşi unesc vocile de bas, bariton, soprană şi contrabas şi-ţi perforează/ronţăie timpanele chiar dacă-s astupate cu c ...

asculţi căderea florii de salcâm, demult, de-acolo, dintr-un hăt departe când te uitai la cerul negreşit, la steauă, cum se naşte şi cum arde şi cum se suie-n zare până când salcâmul înfloreşte înc-o dată, şi înc-o dată... şi alergi, şi-alergi prin ad/mirarea ta ne/vinovată, poate ajungi atunci, la început de mugure, de frunză şi de roată?!? atunci, demult... la margine de vis, într-o tăcere crudă şi rotundă, când hoinăream prin vreme fără timp, tulburător, ...