Creditorii chirografari ai Combinatului cer redeschiderea negocierilor

Deschid toate geamurile. Fumul se năpusteşte afară. Mă uit pe pereţi, pe tavan, pe jos. E ca-n galeria de huilă. E ca într-un Iad modern. Ca într-o pictură suprarealistă. Ca într-o casă de nebuni cu un singur nebun. Nu se mai aud puii de vrabie din cuiburile pitite-n firidele de aerisire. Au murit, sărmanii! Numai păsările-mame îi jelesc pe antena-satelit. Mă caţăr să-i văd. Sunt ca nişte cărbuni mărunţei, cu ochii deschişi pentru totdeauna, înainte de primul zbor. Şi ...

Moto: "poetul este un animal marin,          care trăieşte pe uscat şi vrea să zboare" (Carl Sandburg) (!) hai să facem dimineaţă/ bună până la sfârşit şi să mergem tocmai unde/ intră soarele n-amiază, că acolo se ascunde/ ce-am visat şi ce-am gândit - hai, că plânge unicornul/ şi prufneşte şi nechează (!) (!) hai să facem ziuă bună/ până-ncepe alt amurg, unde ne aşteaptă cerul/... (masa noastră cea de scris)... unde sunt atâtea semne/ ale altui demiurg - ...

Sigur că da! Adorm într-o clipită. Cică aşa adorm cei care au mătreaţă: nu realizează că nu mai sunt în stare de veghe, nu-şi dau seama ce înşelător e fiul domnului Hypnos. Cică aşa se spune despre cei care înghit Napoleon în buricul amiezii: că au mătreaţă. Să nu se prindă lumea fără pitiriazis şi să creadă că-s năpăstuiţi cei cu tărâţă pe capăt. Nu? Şi încep să visez că am terminat de mâncat bunătatea cu amidon, că sunt deja printre ne/scriitorii ...

Moto: „orbul trece prin toamnă/ ca şi cum ar vedea piaţa plină cu crizanteme./ apoi se loveşte de marginea oraşului/ şi se întoarce zâmbind:/ asta este umbra mea/ asta este umbra cuvintelor mele”: (Iolanda Cremene) (!) să vii şi să stai câteodată/ la umbra cuvintelor mele aici în această absenţă/ de loc şi de timp şi de mod să stai cum atuncea pe prispă/ frumoasă cu ochii la stele din care se-nfruptă neantul/ din care secundele rod (!) (!) şi când ai s-auzi fremă ...

Da, sigur că da... e marţi, 20 de Mai, începe Târgul de carte "Axis libri" şi trebuie să fiu prezent acolo... dacă nu la deschidere, măcar la desfăşurare şi la închidere, seara... dacă nu la deschidere şi la desfăşurare, ziua, măcar seara, la închidere... poate pică "ceva" de la cei care-şi lansează opurile şi apucăturile... mai ales că, vorba Tincăi lui Ion Creangă, "am şi eu oleacă de talent"... "talent în sus, talent în jos"... umplu casa şi masa şi văzduhul c ...

ieri m-am întâlnit cu mama/ şi mi-a zis încet şi blândă: bună ziua, dragul mamei,/ am venit să văd, s-aud dacă pasărea aceea/ ciocârlie mai cuvântă când pogoară primăvara/ în moldova cea de sud, dacă făt-frumos şi zmeul/ se mai vrednicesc la trântă pentr-o straşnică ileană/ dintr-un timp (ne)(pe)trecut!!! şi să te întreb oleacă/ dacă-ţi mai aduci n-aminte scumpa noastră osteneală/ prin zăpodii, pe costiş, când nici foamea şi nici setea/ parcă nu aveau cuv ...

Îmi plac foarte mult cartofii. Cartofi pai, nu alt fel. Cred că, de când am ieşit în lume, am ronţăit/înfulecat cel puţin 7,62 ha cu barabule. Dacă n-am ulei să-i prăjesc, îmi plac şi copţi în cuptor ori în spuză. Din fericire pentru mine şi cei ca mine, încă se fac şi se găsesc (din abundenţă) ceste solanacee albe ori roz, lunguieţe sau rotunde, după cum vor masticatorii şi poftele fiecărui fan/barabuşcă nesătul şi contemporan. Chiar am propus autorităţilor du ...

nu am mai plâns de multă vreme de când m-a dat mama afară din pântec şi auzeam cum moartea îşi drege glasul să mă cheme într-o lume plină cu verdeaţă şi cântec! până acum am trăit cu ochii uscaţi însă astăzi toate lacrimile trecutului au dat năvală când am ajuns şi am văzut cum staţi în cimitir ca-ntr-un costum de gală! la rădăcina teiului de lângă morminte am lăsat să curgă plânsul meu atâta de mult şi târziu dar purificat printre atâtea şi atâtea cu ...

Cum spuneam în Viaţa Liberă de ieri, Ileana lasă două lacrimi pe pragul porţii... şi plecăm mai departe, spre gară, cu tot alaiul şi cu tot I/Realul din lume! Care alai? Toate cuvintele scrise şi vorbite în cincisprezece ani de aşteptare şi râvnă! Toate cuvintele văzute şi auzite printre ne/muritoare! Toate cuvintele în des/trămare până acolo unde vântul rostogoleşte norii, până acolo unde se ascund fluturii când plouă, până acolo unde fata duce atâtea coroane de a ...

Nimeni nu le mai ascultă/ clipocitul izvorârii, nu le mai râneşte nimeni,/ nimeni nu le mai aşează rostu-n sunet şi-n culoare/ şi în piatră - nici poeţii nu le mai slăvesc menirea/ într-un vers ori într-o frază! Părăsite şi uscate,/ bat fântânile la poartă - nimeni nu le mai deschide,/ nimeni nu mai are apă, să le dea o picătură,/ cât s-ajungă până unde nici o sete nu rezistă,/ orice sete se îngroapă! Mor fântânile de sete/ şi se pierd în amintire - locul un ...