Restricțiile de pe bulevardul Coșbuc, prelungite a doua oară

1. Prefaţă Focul meu arde numai lemne aduse de tine, iar inima mea se îneacă numai cu sângele tău! Şi pot spune că flăcările lui sunt gata să moară de frig, iar despre Numele Poeziei pot spune că-l bate frumos Dumnezeu! Astăzi trebuie să vină stolul acela de fluturi cu arcadele sparte, să-mi sângereze torenţial peste Foc şi peste Dor! Am să fiu Acolo, da, am să fiu Acolo, Enael, îmbrăcat pentru Cina cea de Moarte, apărat de păsări, ademenit şi ademenitor! Vino şi t ...

Ce frumos vii târziu, superbă femeie a mea! – cică numai femeile care vin târziu, vin frumos.   Odinioară, a venit la mine o femeie devreme, foarte devreme, şi a murit repede, foarte repede, călcată de-un tren majestuos, plin cu haine de mire şi rochii de mireasă, cu flăcări şi fluturi... iar acum se spune că doarme sub lespedea pe care eu trebuie să scriu: aici odineşte roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea!   Vino târziu, vino din ce în ce mai târziu, superbă femeie a m ...

În fiecare seară, fără preget, ea se duce la marginea oraşului pentru mărturisire şi pentru dragoste cu Luna! Din numele tatălui nu curge nici o apă! Din numele fiului nu latră nici un câine! Din numele sfântului duh nu cade nici o stea! La fiecare fereastră, lumea se face de râsul lumii celeilalte! Un alt fel de iubire se consumă după ziduri, după gratiile puse întunericului – motiv de lezmajestate şi trădare! El se re/face de raza Lunii! E sclavul şi definitivul ei! Înt ...

Ce pericol de cădere,/ domnule actor, când nu zici „la revedere”,/ când nu ai umor şi te duci...(te duci la vale!).../ parcă nu ai şti că mai sunt şi haimanale/ care vor muri, care nu se dau de-a dura/ şi trăiesc încet, dar se duc să-şi ude gura/ de la Nazareth, din izvorul fără nume,/ botezat Iisus – unde toată ceastă lume/ năzuieşte: sus!   Şi să nu se mai întâmple,/ domnule actor, aşteptarea să ne-o umple/ frunza de mohor – suntem nişte pui de lele,/ nişt ...

Demult...acum, acolo, în grădină,/ atent la Tot, atent şi la Nimic, văz duhul mamei şi văz duhul tatei,/ îngenunchez cu sufletul şi zic: văzduhul mamei şi văzduhul tatei/...(două altare vii într-un altar)... leagănă psalmi cu aripi şi adună/ de scris şi de citit, să am habar, să mă întorc, mai deseori, acasă,/ cu tot ce am, cu tot ce n-am avut, cu ochii mari de dor şi admirare,/ cu trenul care (încă) n-a trecut!   Ei mi-au luat bilet pe toată viaţa,/ loc rezervat la ...

Chiar dacă totdeauna am plâns cu lacrimi false ori cu lacrimi adevărate, eu atât pot striga până la Infinit: mi-i dor de Mama – singura Lege din Cetate!   Chiar dacă totdeauna m-am ţinut de cuvânt ori nu m-am ţinut de cuvânt, eu atât mărturisesc şi în Rai şi în Iad: mi-i dor de Mama – singura Lege de pe Pământ!   Chiar dacă amintirile din copilărie ar fi rămas ori chiar dacă s-ar fi şters, eu atât pot răspunde la orice întrebare: mi-i dor de Mama – singura Leg ...

Vladimir Turturel abia mai poate simula indiferenţa vizavi de discuţia lui Vasile Şvaiţer şi Costică Brânză! În toată viaţa lui de contra/spion în solda mea, însă şi de om "normal", nici că i-a fost dat să asculte şi să înregistreze atâtea stupidităţi per secundă! Chiar i s-a re/animat o curiozitate enormă în legătură cu surprizele pe care ceşti doi penali/penibili vor să le facă femeilor lor perfecte! Aşteaptă cu mare ne/răbdare să-i urmărească şi să se co ...

inima ta/ sufletul meu româneşte cum păsări lungi/ cântă păsări fără plată n-am să n-ascult/ ce mi se-ntâmplă cereşte n-am să nu tac/ până-mi va fi niciodată n-am să nu tac/ până-mi va fi totdeauna fără să ştiu/ că tu mi-aduci descântare celei dureri/ despre ce poate fi-ntruna cest dor odor/ rodnic şi semn de mirare eu chiar acum/ cerului cer îndurare pentr-un cuvânt/ (s)pus cu năduf la ţărână când am călcat/ lacrima ta pe cărare plânsă încet/ plânsă ...

- Sigur că da! Iată, se apropie momentul să trecem la făcut, că de zis am tot zis! Se apropie secunda răsplătirii nevestelor noastre! Şi, cum am stabilit, trebuie să le cumpărăm lucruri de durată, chiar eterne, dacă se poate! Eu cred că se poate! La banii noştri, pasămite, cedează şi veşnicia! Mai ales că nici aceasta, veşnicia, nu mai este ce-a fost! Acum, după cum ştii foarte bine, eternitatea durează cam cât vor muşchii mei financiari! Şi ai tăi! Desigur, mai ţii ...

azi vin la tine să-ţi dau simplă şi pură o floare dintr-un cuvânt botezat pururea: nu(mă)uita(re) vin în secunda când stai şi lăcrămezi la fereastră ca o muşcată de rând tristă sub steauă albastră şi mă aştepţi până când vezi şi auzi că m-apropii şi mă visezi până când mor şi salcâmii şi plopii şi întinzi mâinile drept până m-atingi sufleteşte şi mă iubeşti până când nimenea nu mai iubeşte azi vin la tine să-ţi plac inima scumpă şi mare az ...