Cum se renovează cu bani europeni pe strada Eroilor (FOTO)

Rămân (cam) trăsnit. Şi nu înţeleg: cum, adică, era mai bine să fi scris strigături? oare chiar nu a plăcut deloc poezia mea? oare sunt atât de slab pe câmpia Limbii Române? sau, vorba mamei, am stricat orzul pe gâşte când iarba-i până la genunchi? sau, vorba tatei, am pus pe foc rugăciuni ca să încălzesc suflete moarte?... Oricum, înghit în sec, mă inundă şi mă scormonesc toţi dracii din lume, dar nu vreau să las impresia că sunt dominat de aceste chichioane conju ...

(!) nici nu regret şi nici nu sper:/ aşa mă protejez de moarte, suntem convivi întru vecie,/ tovarăşi drepţi, la cataramă, la rău, la bine... fiecare/ chiar s-ar jertfi, la o adică, numai să fie în folosul/ aproapelui, când se abate pe casa noastră vro furtună/ şi răscoleşte şi destramă... ş-astfel şi eu şi moartea trecem/ orice-ncercare, fără frică (!) (!) nici nu regret şi nici nu sper:/ aşa-mi ţin viaţa lângă mine ş-o las să bea şi să mănânce/ cu moartea ...

Mai cu junghi, mai cu tuşit, mai de voie, mai de nevoie, Gică opreşte instalaţia de cântat. După figuri, nu-mi vine cred că prea au chef şi poftă de ascultat poezii, dar nici eu nu mă las intimidat de feţele lor acre şi dure, departe de oximoron. Îmi dreg vocea, mi-o fac limpede şi gravă, tai aerul/fumul cu palma mâinii drepte, îi fixez, câte o fracţiune de secundă, pe fiecare, să mă conving că-s atenţi... şi încep să recit cu "O salcie pe malul apei" în mâna cealalt ...

Moto: "nu există fulger fără fulger" (Nichita Stănescu)  (!) să am în de ajuns tăcere vie,/ culeg şi desfăşor tăcere moartă: scriu "câine rău" pe gardul nerăbdării/ şi suflu-n vatra iadului, să ardă şi să învăţ că doar prin holocaust/ se poate-ntr-adevăr purificare, că numai astfel se întâmplă "viul"/ şi liniştea secundei următoare (!) (!) mă ştie şi mă vede şi m-aude/ cum îngrijesc tăcerea şi cum caut să nu calc vro poruncă... şi rugarea-mi/ să fie ...

Şi, uite-aşa... cu macaronarul Turco din "Tesla" dat exact oleacă mai puţin decât tare şi oleacă mai mult decât încet, cu becurile aprinse pe jumătate, să facem economii în buzunarul lui nea Lulu şi să nu ne pârască cineva la Miliţie că, în loc să ne culcăm în slujba patriei, noi ne hârjonim şi facem sindrofii în detrimentul prosperităţii naţionale... Florica sare de pe radarul unui cicisbeu tremurici, mai în vârstă, şi se zvârle în braţele mele aproape primito ...

Îmi umblă prin creier momentul/ sublim, de la prima muşcare, atunci, pe imaşul cu greieri,/ cu vaci şi viţei la-ntâmplare, când viaţa-mi părea bagatelă/ şi floare de câmp la ureche, când mintea-mi fugea prin coclauri,/ ca vaca muşcată de streche! Îmi umblă şi-mi face aleanuri/ şi pofte mai dulci, mai amare... şi-aş vrea să mă-ntorc în poghiazuri/ fiindcă râvnesc re-muşcare! Aş vrea să te-ntorci (deodată/ cu mine) şi tu, vinovato de prima muşcare sublimă,/ pe ca ...

Cu mine plin de sine, cu aerul insului căruia abia i-au sosit corăbiile cu mirodenii în port, cu morga protocolară a celui care abia mai duce gloria pe umeri... şi, în sfârşit, ţeapăn ca un şarampoi mobil, dar şi ostentativ prin negrul pantofilor, verdele pantalonilor şi galbenul cămăşii, precum şi cu ceasul purtat în mod expres să-l vadă lumea umblătoare la deal şi la vale, pornesc andante spre colţul cu Florica şi cu atâtea şi atâtea iluzii. Merg şi privesc în jur, ...

Ce plop înalt!... (dacă mă sui în el,/ ajung la cer, buimac şi mititel!)... E cerul unu! - strigi din urma mea - / mai ai de mers în sus şi-ncă ceva!/ Şi-ncă ceva... (şi dau de cerul doi.../ abia mai văd cărarea înapoi!).../ La cerul trei, încep să mă îngrop!.../ (ce plop fără sfârşit, mamă, ce plop!)/ La cerul patru, nu te mai aud!.../ (sunt singur, fără nord şi fără sud!) Încă un pas... şi-ajung la cerul cinci.../ începe zero...(doamne, câţi paingi/ şi cât p ...

Deseară e sâmbătă. Şi e ceai la Florica. Şi sunt chemat şi eu. Sunt chemat să-mi întreţin iubirea şi să fac atmosferă mai acătării. Că ăştia, invitaţii de regulă, miros a tămâie tocmai de pe strada Română. Prin urmare, vin de la muncă pe la ora trei jumate post meridian, nici nu mă ating de borşul cu fasole lăsat de tanti Maria în odaie, pe masa de-o persoană. Şi nu mă ating nici de paharul cu vin de poamă lăuruscă, lăsat de nea Ion lângă castronul cu borş. ...

Toată viaţa ai scris şi ai dat lucrare scrisă la scriere, adică la scrierile scriitorilor pe care i-ai citit, însă niciodată nu ai putut să treci pragul clasei următoare, şi niciodată n-ai aflat de ce se sinucid cei care se sinucid, şi de ce trăiesc mult cei care nu vor să trăiască mult, şi cât de ne/întâmplătoare poate fi şi viaţa şi moartea pe care eu nu le ascult cum le asculţi tu şi spui "da" când trebuie să spui "da", şi spui "nu" când trebuie să spui "nu", � ...