Restricțiile de pe bulevardul Coșbuc, prelungite a doua oară

După ce ascultă toată tirada lui Vasile Şvaiţer, ilustrul Costică Brânză schiţează un zâmbet aproape machiavelic pe sub mustăcioara de teleormănean-tămâie, dă de duşcă paharul cu poşircă americană (whisky, bre!)...apoi se scarpină inghinal şi axilar, râgâie prieteneşte, îşi aprinde o ţigară împotriva legii...(că doar d-asta-i bancher, nu?)...şi se pregăteşte să înceapă elaborarea răspunsului mult aşteptat de amicul său cu ochi galbeni şi bulbucaţi de pe ...

Iar când îmi pricepea nedumerirea din frăgezimea sufletului meu, vorbea de curăţie şi răbdare – tot ce-i miraculos trece prin greu! Şi se uita la cer, dar şi la mine –  şi nu-(i) mai auzeam nici un cuvânt, doar lacrima iubirii şi puhoiul iertărilor cum intră în pământ! Doar descântarea sacră a uimirii din leagăn, din surâs şi de la sân când încă nu-nvăţasem ce înseamnă nici să nu plec, dar nici să nu rămân! Mă duc să văd şi să aud o clipă – m� ...

Vasile Şvaiţer şi Costică Brânză au fost colegi de bancă în Şcoala Generală, în Şcoala Medie şi în Şcoala Cealaltă! Le-au terminat pe toate! Cu bine! Cu laude! cu artificii! Cu zaiafeturi! Cu manele! Cu onoruri militare! Apoi, fiecare având neamuri sus-puse, adică Frecători de Mentă în Ministerul Finanţelor, şi fiecare ştiindu-se cu cheag consistent în Cont, şi-au ocupat Portofoliul de Speculator în BRDST (Banca Română de Distrugere Sistematică a Ţării)...şi-şi ...

Mai văd şi mai aud cum se întoarce acasă, negreşit, ca un secret, în fiecare seară, simplă, blândă – din ce în ce mai greu şi mai încet! Şi mă cuprinde o grozavă frică de-un viitor apropiat, cumplit, când ar putea să nu se mai întoarcă în locul majestos, de lângă schit! Fără preget, senină, toată viaţa, doinind a depărtare şi a dor, aşa, purtându-şi sapa ca pe-o cruce – îmi tot zicea că mamele nu mor! Credeam neştiutor, fără-ndoială, însă o nă ...

Sigur că da! Se văd şi se aud paşii scriitoarei Mina Maria prin poghiazurile cele sfinte ale Poeziei Universale! Se văd şi se aud ciocăniturile sale curajoase ori timide, dar sincere şi persuasive, la Porţile Parnasului! Se vede şi se aude cum ţine pasul pe Lamură şi ascultă, cu mare Atenţie şi Evlavie, chemarea Goarnei şi a Flamurii pentru Apărarea Sufletului şi Trupului Reginei, însă şi pentru a uimi cu Fineţea şi Originalitatea Armelor folosite-ntr-această Bătălie! ...

Chiar mă întreb pe mine însumi:/ oare de ce a fost aşa şi n-a fost altfel? mi se pare/ că asta e greşeala mea şi că acesta mi-i păcatul:/ aştept pedeapsă şi suport întreagă ispăşire până/ începe cântul de prohod? Şi cum era mai bine oare?/ aşa sau altfel? nu am ştire şi zău îmi vine să dau vină/ chiar şi pe cei din cimitire de ce mi se întâmplă: iată,/ spre pildă, ar fi fost frumos zburând s-ajung iute, acolo,/ decât încet-târziu, pe jos? Cat în oglindă: ...

Fostă elevă în Şcoala Gimnazială 28 (Mihai Eminescu) şi, actualmente, liceană în Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri", Mina Maria scrie poezii de sus în jos, de la stânga la dreapta, aşezându-şi tot Sufletul şi toată Candoarea pe Abscisa şi pe Ordonata imaginaţiei sale pogorâte-n manuscrise şi Cartea sa de Debut "Voi vorbi cu mine însămi", apărută la Editura Scriitorilor din Brăila, în anul 2017! Dincolo de naivităţile specifice/inerente vârstei, scriitura/realizare ...

Prima dată am murit într-o seară şi am fost îngropat imediat fiindcă lumea nu are timp de pierdut cu morţi ca mine! Toată noaptea am văzut ce se întâmplă Afară, am râs şi am plâns ca la un spectacol deşucheat, ca la o piesă de teatru cu histrioni, cu oameni fără de suflet, fără de minte şi fără de Ţară! A doua dată am murit într-o dimineaţă, a treia dată am murit pe la nămiază, dar tot la fel s-a întâmplat cu toţi urmaşii şi cu toţi cabotinii şi cu alde n ...

Exact în anul 1983, când Nichita Stănescu împlinea Cinci Zeci de Ani, Panait Căpăţână, poet foarte talentat, un fel de Francois Villon gălăţean, mi-a citit o poezie excepţională, drept dedicaţie pentru Vulturele Blond! Ia citiţi colea şi minunaţi-vă!... "vacarmul greierilor lângă moara de vânt uitată de vânt seamănă cu deznădăjduirea fântânii fără apă!/ numai însetaţii şi blestemaţii de metaforă săvârşesc ritualul până la capăt,/ zvârcolindu-se prin p ...

(!) i-am trimis o scrisoare de dragoste şi respect şi mi-a răspuns că nu poate, fiindcă e bolnavă şi trebuie să se îndrepte mai întâi, după care va veni la mine cu toate, fără să mai întârzie şi fără să mai aştepte, să-mi fie de bun augur, ca o carte de căpătâi, să-mi fie aproape la greu şi la uşor, cât ea va fi vieţuitoare şi cât eu voi fi vieţuitor (!) (!) pot să jur pe muşcata mea de onoare: n-a durat decât până când s-a dat de trei ori peste cap şi s ...