Topul celor mai ieftini furnizori de energie de la 1 iulie. Oferte valabile în județul Galați

Trebuie să mă grăbesc fiindcă mâine vine imediat, vine foarte repede, mai ales când vine cu povara, cu emoţiile, cu ne/aşteptările întâlnirii de gradul zero. Trebuie să mă grăbesc, dar nu mă grăbesc. Nu pentru că aş avea ori nu aş avea timp destul, ci pentru că nu vreau, din cauza vitezei/pripelii, să ratez necesitatea, impactul, farmecul, frumuseţea (sau banalitatea?) cestei vederi promiţătoare/devastatoare. Cred că se poate întâmpla orice şi cred că motivele fetei ...

Dacă vrei să (nu) se mai întâmple, uită-te-n cicoare, doamna mea... şi auzi şi vezi ce substantive fac şi spun ceva şi altceva!... Uite-o lampă veche şi măruntă!... uite şi-un cri(menestrel) hoinar!... Vin la tine să-ţi păzească somnul, să-şi câştige bani de buzunar şi să ţi-l descânte până visul vine (prin cicoare) din înalt, din adânc, de unde (toată viaţa) îl aştepţi şi-l strigi ca pe-un herald, să te-anunţe cum porneşte nunta, cum porneşte marele r� ...

Cică stă pe marginea grâului şi împleteşte coroane din flori nemuritoare. Şi cică pe mine mă aşteaptă. De vreo cincisprezece ani, în fiecare zi de vară, cât durează nemuritoarele, stă pe marginea pâinii şi mă aşteaptă. Şi cică a şi întrebat-o de ce mă aşteaptă, însă ea n-a vrut să-i răspundă. Or, mai aproape de adevăr, a vrut să-i răspundă, ieri, dar cică a podidit-o un fel de plâns lung şi umplut cu suspine, cu ochi mari, şi amari, şi negri ca bobul de ...

Cică domnul Parmenide constituie esenţa filozofiei domnului Platon. Şi dacă acesta-i adevărul, însemnează că domnul Unu are însuşiri de bază, ori este chiar Baza, chiar dacă alţi filozofi n-o "înghit". Şi, totuşi, de unde vine Unu? Are mamă? Are tată? Un înţelept zice şi scrie că Unu vine din Totdeauna. Şi acestui adverb nu-i trebuie părinţi. Dacă-i "tot de-a una", de ce i-ar trebui? Cum, adică, "vine"? Poate "stă"! Dacă "stă", nu cumva înseamnă că-i Sinea, Esen� ...

Lasă fantomele în pace.../ e dreptul şi menirea lor să umble (prin vremelnicie)/ ca nişte veşnice idei despre nimic şi tot, să pună/ hohotul tău în "la" minor sub ghilotină, să te-nveţe/ "memento mori", vrei-nu vrei! Ştiu că nu-ţi place eleganţa,/ nici înălţimea lor în vis şi în aieve, şi ţi-i frică,/ şi tremuri ca un piţigoi, şi-ţi pui lăcate la iubire,/ la ochi, la sufletul închis, la timp, la spaţiu, la-nainte/ când fugi cu spatele-napoi! Ai să te-mpiedic ...

Lacomul Spulber zice că asta-i pădurea lui, că o moşteneşte de la bunicul său matern, care a primit-o cu limbă de moarte de la bunicul lui matern, care...În fine, dacă mergem mai înapoi, vedem că pădurea nici nu era când avarul Spulber vrea s-o fixeze în spaţiu şi timp. Dar, dacă el zice că-i a lui, lumea crede că-i a lui, mai ales că tot flutură şi arată o terfeloagă analfabetă pe sub nasul nemulţumiţilor care vor să stea şi ei la o umbră de codru, să asculte şi ...

Şi să-ţi iei rochia lungă până la capăt, aceea-n culoare de cremene şi tei,  fiindcă durează mult această cale şi ştiu foarte bine că vrei să capăt un loc printre cei cu haine regale... (hai, te rog frumos, uită-te la ei: tremură şi se gudură ca nişte mărunţi, salivează şi aşteaptă să-ţi ducă trena... şi trag nădejde că, poate-poate, ai să-i duci în ispită, şi te vor strânge în braţe, doamna mea Singurătate)!   Şi să-ţi iei rochia lungă până la ...

Prolegomene: "imprevizibil, repede şi nesigur,/ viaţa trece în urmă şi lasă loc pentru moarte./ previzibil, încet şi sigur,/ trece şi moartea./ şi rămâne nimic" Cu mâinile murdare: "dau două lacrimi întunecate la vale./ stau pe genunchi, în altarul poeziei, şi zic:/ aici se odihneşte roaba lui dumnezeu,/ privighetoarea" Flacără verde: "nimic nu ştiu să spun/ despre agonia unui fluture" Autodafe: "aprind focul./ flăcările vorbesc mai departe" Ultima staţie: "dâră de lum ...

Deschid toate geamurile. Fumul se năpusteşte afară. Mă uit pe pereţi, pe tavan, pe jos. E ca-n galeria de huilă. E ca într-un Iad modern. Ca într-o pictură suprarealistă. Ca într-o casă de nebuni cu un singur nebun. Nu se mai aud puii de vrabie din cuiburile pitite-n firidele de aerisire. Au murit, sărmanii! Numai păsările-mame îi jelesc pe antena-satelit. Mă caţăr să-i văd. Sunt ca nişte cărbuni mărunţei, cu ochii deschişi pentru totdeauna, înainte de primul zbor. Şi ...

Sigur că da! Adorm într-o clipită. Cică aşa adorm cei care au mătreaţă: nu realizează că nu mai sunt în stare de veghe, nu-şi dau seama ce înşelător e fiul domnului Hypnos. Cică aşa se spune despre cei care înghit Napoleon în buricul amiezii: că au mătreaţă. Să nu se prindă lumea fără pitiriazis şi să creadă că-s năpăstuiţi cei cu tărâţă pe capăt. Nu? Şi încep să visez că am terminat de mâncat bunătatea cu amidon, că sunt deja printre ne/scriitorii d ...