Calcule estimative: ce impozite vom plăti pentru autoturisme în 2026

De la secunda naşterii şi până la secunda morţii, fără să (nu)-i ştim rostul şi fără să (nu)-i vedem capetele păguboase, repetăm întrebarea mereu: "ce (mai) faci?"...Desigur, de fiecare dată, invariabil, căutăm alt răspuns, deşi răspunsul primit e cel aşteptat, cel potrivit. Invariabil, de fiecare dată, alte păsări ne dor, ne ademenesc alte fire de iarbă, ne strigă sub linişte ori sub liniştire alte flori în/din copaci. Însă, mai ales, parcă totdeauna alte şi a ...

Vecina-mi cea de taină stă la parter şi poate/ vedea mereu ce mişcă prin faţă şi prin spate!.../ E genă militară, pândeşte mult şi lent,/ e naltă, gravă, lungă şi sublocotenent! Mă ţine în rezervă, aşa...la o adică,/ să-i onorez comanda încet şi fără frică:// târâş, culcat, la dreapta, la stânga, drept, uşor.../...(poeţii ştiu să rabde, nu mor pentru popor)! Mă uit la ea cum ţine la vrajă şi la curte.../ şi-mi zice că visează plămadă pentru turte,/ ...

Dacă nu-i dai bani, nu-l bate.../ cică trebuie plătit!... altfel, cică nu s-aude!.../ nu l-aşteaptă cel de Sus!... nu-i deschide pe degeaba,/ nu-l primeşte-n Judecare, nu l-întreabă de păcate:/ dac-a spus, dacă n-a spus,   dac-a dat cu duşmănie,/ cu smerenie, cu sârg... şi, dacă n-a dat, de unde/ să (se) facă Rai, să-i dea şi lui Parte într-această/ plictiseală cu verdeaţă, să trăiască mult şi bine,/ după ce-a murit, cândva?   Dacă-i dai, îl bate tare.../ zici ...

Monolog de Cal: "Aici, lângă regiunea Marilor Grajduri, când vremea era mai populară şi ţăranii fiilor noştri/voştri învăţau Mioriţa pe dinăuntru şi pe dinafară, ronţăiam zăbala pusă la timp, de mă găseau lupii şi Luna pe Arii din Opera Pâinii. Apoi, fără nici o milă, mi s-au furat potcoavele şi ochelarii...şi aram desculţ pe tarlaua falsei regine cu grădini suspendate, iar fiii ţăranilor noştri/voştri căutau aiurea-n neant potcoave de cai/putere şi cai/noroc ...

Noi nu ne ocupăm cu asta şi nici nu suntem şi nici nu dăm bir cu cealaltă... strigăm (şi noi) să se facă lumină, însă avem toţi ochii şi toate mâinile pe daltă!   Avem şi vreme, avem şi timp, şi nu ne plângem de osteneală sau ne/răbdare... strigăm (şi noi) să se facă întuneric, însă nu punem ochii şi mâinile pe lumânare!   Avem şi de băut, avem şi de mâncat, nu ne văităm de foame, de sete şi de sărăcie... strigăm (şi noi) să se facă ori să nu se ...

Se duce încolo. Merge încet. Şi eu tot încolo mă duc. Avem acelaşi drum. Şi cam aceeaşi vârstă. Poartă haine ieftine, croite clasic. Dar curate. Ca şi mine. Şi pantofi naturali, bine văcsuiţi. Nu bocanci de terorist. Pe cap nu are nici fes şi nici glugă de călău. Nici şapcă de marţafoi şi nici pălărie de domn. Însă are în cap. Destule şi frumoase. Destule şi serioase. Destule şi secante la liniştea universală, câtă a scăpat din ghearele lungi şi mâzgoase ale ...

Abia atunci (n)-am înţeles că (nu) se poate nimic Altcum...şi numai Astfel poate fi: prin Paradis umblu cu mâinile legate, şi prin Infern umblu desculţ...na, na, na, ni!   Abia atunci am înţeles că Totdeauna e-un fel de Unu supra Unu, e-un Alt fel de Niciodată în oglindă...numai Una, (din câte sunt!?) poate fi Ea, chiar fără El!?   Abia atunci...(când Unde-ncepe să dispară definitiv, şi nu aşa...na, na, na, ni!)... am înţeles că-i Ziuă-n rochie de Seară, n-am înţel ...

Acuş îi sare ţandăra luminii şi va să-(mi) zvârle: n-ai avut noroc...!... Eu va să strig (frumos) la întuneric să vină toată ziua şi să-l rog:   măcar o clipă, ultima din viaţă, vreau să mă laşi în adâncimea ta... m-am săturat de frica lipsei tale şi-a celor care-o cred şi-o cheamă stea,   şi-a celor care-au scris că-i începutul deschis/închis (bun/rău) într-un cuvânt!... Acuş îi sare ţandăra şi-mi urlă: cum ai curaj să spui "sânt cel ce sânt"?   cum ...

Sigur că da!...Culcat pe spate, în lanul de grâu, paiele mi se par că sunt înalte până la cer. Văd ciocârliile urcându-se şi cântând...şi coborând în braţele tăcerii şi în cuiburile pline cu triluri viitoare. Şi uite ce miros de splendoare şi pâine în verdele trecător spre galben şi foame! Şi uite ce aromă de viaţă fără sfârşit şi de moarte fără început! Şi cât de pură-i şi cât de simplă-i această deschidere spre necunoscutul de unde (se spune) că am ...

Cu şase luni înainte de plecare, începe să se pregătească de drum. Şi nu se pregăteşte oricum. Cu paşi înceţi şi mărunţi, puţin aplecat spre obrazul fin al cărării, merge la poartă, stă, se întoarce şi se uită la faţa casei pe care a lutuit-o cu mâinile mamei şi cu mâinile lui. Stă. Nu zice nimic. N-are cui. Şi, în ultima vreme, nici singur nu mai vorbeşte. Stă. Apoi, cum numai el ştie şi poate să fie calm, păşeşte diagonala ogrăzii şi se duce în fundul d ...