Scaune „primenite” în mijloacele de transport Transurb, pentru că erau rupte, murdare şi urât mirositoare (FOTO)

Din ce în ce mai sărac şi mai greu, din ce în ce mai fără de calciu şi fără de perspective, abia se mai ţine pe picioare, abia mai reuşeşte, cu chiu-cu vai, să nu cadă şi să nu-şi rupă gâtul, să nu-i stea inima de care avem atâta şi atâta trebuinţă. Putregăios ca străsalcia de la străfântâna lui străbunicul, Majestatea Sa se sprijină de aer şi, cu glasul din ce în ce mai stins, strigă după ajutor în pustiu. Îl aud în fiecare clipă. Fiindcă nu se poate odi ...

Sărmanele cărţi! Ba nu! Sărmanul homo sapiens! Le-a ţinut în garaj, nu a mai găsit ciocanul din cauza lor, iar acum le azvârle!...Ce spectacol trist! Mă uit...şi-mi dau lacrimile! Cărţi mucegăite, prăfuite, nenorocite! Nişte păsări în agonie! Lungi, mari, scurte, negre, albe, colorate! Unele sunt cu ochii definitiv deschişi înspre cerul pe fruntea căruia sapiensul tocmai şi-a turtit ţigara! Altele-s cu ochii definitiv închişi, să nu mai vadă-ntru pururi atâta blestem� ...

Moto: "Înclin să cred că ai dreptate/ când spui orice despre eternitate!" (Consilier de Taină)   Cuvânt...dinspre linişte, slugă şi rege aşteaptă şi tremură, poate mai plouă... Doar ochiul din altă lumină-nţelege un ţipăt de pasăre ruptă în două!   S-apropie îngerii dinspre cuvinte, pedeştri şi trişti ca fântânile moarte... Va fi înapoi ce a fost înainte: ave Maria Mariilor toate!   Pe scara iluziei...vremea se frânge....! pe foc...mamelucii azvârle icoane...! ...

Şi strig frumos, acum, cât se mai poate fi-n clipă strâns, încet şi efemer: nu fac nimic pentru eternitate, nu-i dau, nu-mi dă, nu-mi cere şi nu-i cer!   A vrut să-mi dea...mi-a dat odinioară, dar a poftit şi-obrazul celălalt, i-am spus că-i surdă, lacomă şi chioară, sardonică la rece şi la cald!   M-a pălmuit, mi-a zis cuvinte grele stăpâna asta-n aer şi în vid, m-a dat de-a berbeleacul printre stele, m-a spus la moarte şi m-a poreclit!   I-am spus şi-i spun cu toa ...

Mă duc pe strada Cluj, exact în colţul unde aceasta dă nas în nas cu strada Oltului şi unde bădia Nicu Cristea are "Istina", un magazin mic de statură şi foarte scurt în lungime şi-n lăţime pe partea stângă, în care (de la opt la şaisprezece) stă parasimpatica doamna Valentina şi vinde de-ale gurii, dar nu numai. Mă duc să-mi târguiesc o jumate de rahat "Mirela", că tocmai a băgat proaspăt badea Nicu-n prăvălioară. Să nu credeţi că-mi iau ca să fac bici din dânsu ...

Hai, pleacă!...acolo-s cuvintele mele, din care-am zidit paradis şi prăpăd... hai, du-te şi dă-le lumină prin lacrimi şi nu te uita nici o clipă-ndărăt!   Hai, pleacă!...aici-s ruinele vieţii din care-am mâncat şi-am băut până când nimic n-a rămas din amar şi din dulce, din timpul şi spaţiul minciunii să sânt!   Hai, pleacă acum!...te aşteaptă la poartă, în straie de gală, cu suflet curat...!... doar tu le citeşti şi le afli salvare prin lacrimi sfinţite-n can ...

Da...mă uit la mormanul de nisip! doamne, ce mult timp mi-a adus tata! o fi aşa mare depozitul de sub costişă? văd că foarte mulţi săteni se duc mai mereu acolo şi-şi iau! îşi iau cu buzunarul, cu pumnul, cu şapca! unii îşi iau cu căruţa, că sunt lacomi, nu le ajunge oleacă, acolo, de-o viaţă! alţii, şi mai abitir, îşi iau să aibă chiar şi după viaţă, că vor şi-n moarte să şi-l piardă, ori să-l muncească, ori să se laude cu el, cu timpul, cu mizerabilul ăs ...

Moto: "va să rămân acelaşi până când/ ce e al meu va fi numai al meu.../ jocul e trist şi zarul e rotund:/ ce ochi albaştri are dumnezeu!" (Iolanda Cremene)   !de la câine, nici un latră.../ bate vântul în cuvânt...  dumnezeule de piatră,/ plângi şi tu din când în când!   !ce departe e acasă/ când nu pot să mai ajung...  dumnezeule, mai lasă/ fulger pentru ochiul stâng!   !nici o ştire în ziare:/ cumpăr dioptrii "Homer"...  dumnezeule, pe oare/ unde umbli făr� ...

Da...am o grămadă de timp! pot da şi altora! pot umple toate clepsidrele din Zimbru! că toţi au orologii cu nisip! adică toţi îşi imaginează timpul in/finit turnat ireparabil şi inexorabil de o mână nevăzută peste frumoasa (ori urâta) lor întâmplare de a fi! unii nu se plâng niciodată că nu (mai) au timp! alţii se plâng toată ziua şi toată noaptea că n-au timp! dar nu se duc pe coastă să-şi aducă! cică nu-i bun ăsta de pe costişă! cică vor alt fel de timp, dar ...

Nu-mi vine să cred ce aud de la poartă. Sigur că da, trebuie să mă dau jos din vis, trebuie să mă dau jos din somn, trebuie să mă dau jos de pe prispă şi să mă duc la ea şi la el. La fată şi la tei, adică. Trebuie... însă nu mă pot mişca. Parcă-mi şopteşte cineva să nu cumva... fiindcă o să-mi pară foarte rău, o să regret amarnic dacă fug din cel mai lung vis al vieţii mele. Ştiu că un vis durează numai câteva secunde, după cum grongănesc deştepţii, dar eu ...