Un escroc cerşeşte pentru a-și scoate de la morgă morţi care nu există

Năpustiţi-vă, dragii mei alegători! Înfulecaţi, urlaţi, dansaţi, scuipaţi, că d-aia aţi murit şi muriţi continuu în tot felul de revoluţii paşnice, violente şi culturale! Faceţi ce vreţi în aer, pe pământ şi în apă, că d-aia suntem liberi! Uite, scumpii mei alegători, cum ţopăie scrumbiile pe grătare de bucurie! Şi ce apetisant mişcă dumnealor din coadă şi din buric! Zici că-s sirene/peşte de la bazin în sus, alea pe care le ademeneam pe vremuri de restrişt ...

Trebuie să trec în altă dimensiune!... strig la mine şi mă opresc tocmai când soarele meu răsare-i soarele meu apune şi pământul meu pe lună-i luna mea pe pământ! Nu te opri!...aud vocea mamei plecate în dimensiunea unde toate au destinul asemănător... recunosc, îmi este frică pe înserate, de ne/cunoscutul noapte bună şi somn uşor! Ceva depăşeşte instrumentele mele de măsurare, însă eu nu cunosc, nu ştiu să mă comport, nu reproşez nimănui, nu apelez la "care pe c ...

Stimaţi mâncători de seminţe, stimaţi scuipători pe stradă, stimaţi fani şi fane, stimaţi cocalari şi papiţoaice, stimaţi rupţi şi întrerupţi de cultură şi bună simţire, trebuie să vă mărturisesc (încă din startul acestui mare şi important festival de la mila 77+3) că sunt emoţionat până în măduva cozii văzând şi calculând în cât de mare număr, aproape total, aţi venit să vă bucuraţi constatând cu câtă grijă vă cheltuim banii şi câtă râvnă ş ...

Trebuie să vin şi să mă uit la tine, văd că ai tot ce-mi doresc, şi aştepţi de mult, văd că eşti din ce în ce mai singură, văd şi aud că mai nimic nu mai am de făcut!   Trebuie să vin chiar mâine, dimineaţă, după ce dau apă şi pâine şi dezlegare la tot... să nu moară nimeni de sete şi foame, să nu mai ştie de lanţuri şi de sud şi de nord!   Trebuie să vin din ce în ce mai repede... iată, văd cum se face din ce în ce mai târziu şi este posibil să nu ...

Singura şansă/calitate a lui Unu este că nu are Doi. Nici în capătul acesta, nici în capătul celălalt. Adică nu are nici minus Doi, nici plus Doi. Ori, mai corect zis, Unu nu are capete. Sau are o infinitate de capete, însă toate sunt pe dinăuntru. Dar asta nu înseamnă că are mijloc. Nu are, n-are cum să aibă, fiindcă Însuşi este mijloc Sieşi, dar şi celor care cred în El ca fiind şef peste toate văzutele şi nevăzutele din Alcătuirea Ne/cunoscutului indiferent. Oriun ...

e greu până la Unu! e greu până la Sine! o fi adevărat? sau mi se pare? cumva, naiv, mă pregătesc de moarte? sau, negreşit, nimic nu-i nou sub soare? nu cred nimic din toate cele spuse? nici nu mai poate Unu despre mine! îmi suflă-n ceafă, strigă printre lacrimi: să ştii că chiar şi Unu are Sine! oprire-n Timp? înţepenire-n Vreme? nu, şhakti kundalini nu mă lasă! calc pe Real, nimic nu-mi pune piedici, alerg spre Unu, parcă mi-i mireasă! ooo, ce frumos!? dar ce urât î ...

Bătrânul Gheorghe nu mai zice nimic. Mişcarea invizibilă a ogrăzii (ce sumă infinită de locuri fixe!) parcă nu-l mai interesează, parcă nu-i mai cotropeşte monastirile albastre ale ochilor săi (două Voroneţe trimise pe pământ să zămislească şi să sfinţească oleacă de pământ şi foarte multă şi fără de oprire poezie moldavă!). Bătrânul Gheorghe tace. Vorbelor sale parcă li-i frig, parcă vor să rămână mai multă vreme la căldură, acolo, în sufletul lui dem ...

Merg printre tarabele Târgului de Carte. Sunt titluri foarte multe. Edituri, aşijderea. Din ce în ce mai puţini oameni cumpără din ce în ce mai puţine cărţi, chiar dacă-i aglomeraţie. Pentru că, evident, alde gură-cască încurcă lumea. Unii/unele, dacă tot pierd vremea printre cărţi, au şi câinii cu ei, să-i aerisească şi să-i plimbe printre Hafez şi Khayyam. Cumpără doar împătimiţii ai lecturii, aceeaşi împătimiţi de anul trecut, de acum doi ani, din totdeauna ...

timp azvârlit în spaţiu de când...(lumină caldă să păcălească lumea aceasta şi cealaltă)... clipa dintâi se vede, s-aude şi acum, sfărmându-se în sine, trasoare şi dum-dum!   spaţiu...(nimic în sine, big bang)...să-ncapă totul... apoi, din clipa-ntâia în clipa-ntâia, rodul scâncind fără de lege, spre lege...(şi-n delir)... hrănindu-se din însuşi, fiindu-şi cimitir!   ce viaţă?...şi ce moarte?...ce fleacuri în mişcare, vecie-n dorul lelei...(sublim din înt ...

Vino, draga mea suveică!.../ te blestem, dacă nu vii: veci, să-ţi cadă luna-n teică/ şi iubirea-n păpădii când mai mergi şi tu la apă/ să te răcoreşti un pic la picioare... şi să-nceapă/ dorul Marelui Nimic! Vino, draga mea suveică!.../ toate cele mi se frâng sub cămaşa mea de neică,/ de naiv, de gol, de stâng!... eu am pus războiu-n poartă.../ un război şi sfânt şi drept... vino, arta pentru artă-mi/ ţese de colivă-n piept! Vino, draga mea suveică!.../ chiar t ...