Ion Iliescu a fost condus pe ultimul drum cu onoruri militare

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) sălbatici şi singuri să stăm sub salcâmi,/ sub sălcii, sub stele -acelea-s aceste-n adâncul Atunci,/ acestea-s acele (!)(!) acestea-s acele-n înaltul Acum,/ trecute-n icoane,pe jos, şi pe sus, şi sub scut, şi pe scut - sfinţi Iovi, sfinte Ane (!)(!) aceasta e Luna aceea de când/ voia să ne spună:voi sunteţi ai mei şi ai nopţii, cuminţi.../ şi eu sunt o Lună:o Lună a voastră, s-aveţi ce vedea/ când greul v-apas� ...

Cum scriam în ziarul de ieri, Vasile al ţaţei Aglaia stă rezemat de-un plop sădit de tata, pe marginea şoselei cu balast, care vine dinspre Galaţi, ori care duce spre GalaţiStă foarte trist pentru vârsta lui. Are şapte ani fără două luni. Io-s mai mare cu exact patru ani. Fiindcă suntem născuţi în aceeaşi zi şi în aceeaşi lună, dar în ani diferiţi. Trăim şi murim în/sub Zodia Fecioarei, cum aud (şi eu) de la cei mai mari şi mai deştepţi, până acum... (cică băi ...

Vacanţă de vară multă şi frumoasă. În fiecare dimineaţă, exact în secunda când soarele începe să se suie dinspre marginea Rădeştiului spre creştetul Zimbrului, iau "Păcală"(în versuri)... iau vaca (în versuri şi în proză)... iau varga (pamflet de corn, pentru educaţie şi lup)... zic mamei "sărut mâna, mamă!" (dacă nu-i plecată pe dealuri, la prăşit, cu noaptea-n cap, cum zic sătenii perforaţi de lumină)... iau şi nişte câteva lacrimi la mine (nu se ştie nic ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) vino la mine (astăzi) să mergem până ieri:ne cheamă regi, regine, şi prinţi, şi cavaleri,ne-aşteaptă chiar şi sclavii mai fericiţi ca noi,cu linişte, departe de urlet şi gunoi (!)(!) ne strigă sfinţii noştri cu lacrimi şi opinci,pe care-i poţi pricepe, dar nu poţi să-i învingi:se duc singuri la groapă şi singuri se închidîn linişte, departe de fals şi infinit (!)(!) și noastre(le)-n veci sfinte cu busuioc � ...

Din colecția "Cele mai clare poezii cvasibulevardiere rămase tablou" Motto:"Se zdrenţuieşte umbra mea amară.../ (nu mai pleca, superbolă amantă!)/... îmbătrânesc luminile în gară/ şi iar încep scrisorile să ardă!"(Iolanda Cremene)(!) am auzit că vine primăvaraspre aşteptarea mea, dinspre Bârlad -trebuie s-o întâmpin cât mai repedefiindcă vine cu trenul accelerat (!)(!) trebuie s-o aştept, este superbolăcum eşti şi tu şi cum erai odinioară,când eram îndrăgostit l ...

"Stau pe linia de tramvai şi mă uit la tine. Chiar nu vezi că mă uit la tine? Am, cumva, ochii urâţi? Te deranjează, cumva, tăcerea mea? Are vrun rost să-mi stric strunele vocale când Patria Voastră huruie de urlete şi de nesimţire, de lumpeni şi de ticăloşi? Dacă vrei să mă priveşti, nu mă privi compătimitor! Priveşte-mă aşa, fără nici o milă, fără omenie! Că m-am săturat de umanismul pe care-l afişaţi în găuri şi-n palate! M-am săturat de minciunile pe car ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) oricum, chiar descompunerea luminiidă-n mugur, dă în floare, dă în coptşi pică, dacă nimeni nu culegedin pururi aroganta cifră 8 (!)(!) corole reci sau calde pe cărare,indiferente, tac fără motiv:frumos latent supus putreziciuniidin pururi arogantul r. o. g. v. a. i. v (!)(!) tristeţe, bucurie, praf şi pândă,falşi muritori de viţă şi de rând,supra/lumină, sub/lumină... pânădin pururi smulg un sâmbure plăpând ...

Sunt în cimitir. În marele dormitor omenesc, cum zic optimiştii, cei care îşi aşteaptă (cu nerăbdare) viaţa de apoi. Sunt în cimitirul Eternitatea, cel aflat pe bulevardul George Coşbuc. Mai mare dragul să mergi ori să stai pe Coşbuc şi să reciţi până dai colţul spre viaţa de după moarte: "Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,/ să vrem noi sânge, nu pământ!/ când nu vom mai putea răbda,/ când foamea ne va răscula,/ Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa/ nici în mormânt!" ...

Sigur că da! nu-i nimic!... şi ce dacă o secătură mă claxonează pe trotuar? şi ce dacă altă secătură se dă deşteaptă ne/conformistă în staţia de autobuz şi se bâţâie-n bocancii tip broscoi şi trânteşte flegme-n gardul aproape viu şi rânjeşte la mine cu o satisfacţie pe care numai americanii zblehuiaţi o au şi o propagă pe toată planeta? şi ce dacă o elevă de liceu mă face albie de porci când o rog să nu mai zbiere în autobuz? şi ce dacă o altă elevă de ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) domnul Anonimeni a plecat/ lăcrimând frumos printre consoane, să-ţi aducă şapte flori de colţ/ şi un "la" minor pentru timpane (!) (!) a plecat la ora şapte fix,/ cu celebrul fluture de nouă - azi e luni, şi trece mai devreme.../ mai încolo, s-ar putea să plouă, s-ar putea să ningă majestos,/ că acolo-i sus, înalt, departe, şi nu poate fluturul să zboare.../ dacă are aripile sparte (!) (!) domnul Anonimeni e-un smeri ...