Ieşiţi din găuri şi din beznă, fugiţi de sub sutana popii şi de sub vorbele năimiţilor mincinoşi, abandonaţi smerenia în faţa chipurilor cioplite, nu vă mai pierdeţi vremea cu tot felul de "spirale" şi "trimişi ai cerului", nu vă mai lăsaţi trăiţi de timp, nu mai întoarceţi spatele la cărţile omenirii, nu citiţi numai bazaconiile in/sectelor religioase, numai "studiile" săriţilor la sufletul vostru naiv! Faceţi toate acestea şi ascultaţi ce vă spun: toţi aceş ...
DOAMNA de CRUCE (şi o eclipsă de Pământ)
Sâmbătă, 13 Ianuarie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
!stai liniştită, doamna mea de cruce,şi fii atentă... iată: chiar de cademărimea sa, ne/totul, nu am frică -doar ştii că am ferestre luminatecu zori din ochii tăi, cu manuscrisescântei din toate gândurile tale,din somnuri, din visări şi din iluziiumblate şi-ascuţite prin walhalle,ştii c-am strigat o lună pe lucarnăsă stea, s-o desenez, să am luminăcând cineva îmi suflă-n lumânareşi ochii tăi nu mai au timp să v ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) stai încet, stai încet... dacă vrei să asculţişi să vezi şi să prinzi şi să iei fluturi mulţi,şi să-i duci şi să-i laşi pe picioare de plai,prin salcâmi, prin scaieţi, printre coame de cai,printre cele de jos, printre cele de sus,printre cele ce sunt, printre cele ce nu-s,că la mine-s prea mulţi, prea săraci şi prea deşisă încapă-n oglinzi şi-n gutui şi-n cireşi,că am vrut să-i fac rari, dar n-au stat la ...
Întotdeauna am considerat şi am crezut că ştiu foarte bine cum aşteaptă mama pe Drumul Copilăriei să mă vadă venind acolo. Mama vorbeşte cu tata despre nesimţirea mea, fiindcă am rărit cam des paşii până acasă. Tata ascultă şi tace. Şi nici nu fumează. Asta mai zic şi eu răbdare. Şi nici nu mă suduie. Asta mai zic şi eu blândeţe. I-am spus, mai demult, că sunt golan de cultură şi artă. Şi că nu am timp de umblat pe drumuri. Că eu umblu pe alte drumuri. Şi el ...
Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte când l-am întâlnit pe soldatul George Bacovia şi că eraţi şi dumneavoastră acolo, domnule colonel Oarecare! Dacă vă mai amintiţi, eu râdeam homeric şi gândeam cam aşa, v-am mai spus-o: de la facerea lumii până la vânzătoarea de lozuri, în afară de poezie, nu se (mai) petrece nimic!Nu ştiu dacă vă mai amintiţi când l-am întâlnit pe soldatul Mihai Eminescu şi că eraţi şi dumneavoastră acolo, domnule colonel Oarecare! Dacă, to ...
Oleacă de Tu... şi Oleacă de Eu (dosarele Z)
Joi, 11 Ianuarie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai subtile poezii rămase tablou"
(!) de azi într-o viaţă e foarte devreme/ de azi într-o clipă - ce dor şi târziu -sfârşitul opririi de cine se teme/ când aria morţii se teme de viu (!)(!) e mâine de azi într-o viaţă - dar poate/ de mâine-ntr-o clipă e gata şi ieri -când lipsa pornirii termină o moarte/ iar astăzi se teme când mâine îi ceri (!)(!) de-acum într-o clipă porneşte odată,/ de ieri într-un mâine începe un azi -de mâine-ntr-o moart ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Motto: "omul: cel mai scurt drum de la viaţă la moarte" (Emil Cioran)Şi am să-mi fac o cruce mare/ din creştet până la picioare -să zică, cine-o vrea să zică:/ ce cruce!... trebuia mai mică!dar cine, oare, să-l îndemne/ să iroseasc-atâtea lemnebune de garduri şi de care?/ cine l-a pus să ...
Trecut și Mic Tratat de Toamnă Minunată
Miercuri, 10 Ianuarie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da! Nu ştiu pe unde, nu ştiu când şi nu ştiu cum intrase în odaie, printre cele banale şi multe şi simple substantive mărunte. Şi cânta. Nu cânta foarte tare, dar nici foarte încet. Cânta foarte clar. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit, dar şi liniştea sufletului tău treaz. Şi pe frunte îţi alunecau şi îţi cădeau visuri, parcă nici Dumnezeu nu voia să tulbure atâta frumuseţe devastatoare, parcă nici Dumnezeu nu mai voia să ia ce a dat din ...
Stau culcat cu ochii la cer, în hectarul de răsărită. Beţele în capătul cărora-s roţile cu seminţe mi se par foarte înalte, parcă-şi sprijină galbenul direct de bolta care desparte totul de nimic, totul de tot, nimicul de nimic. Blestemul pământului sau blestemul iubirii (sigur, trebuie să-i mulţumesc lui Ion al lui Liviu Rebreanu) nu (mai) lasă nici un nor să se apropie de tarla. Se aude cum totul se usucă. Se aude cum trosneşte şi cum scârţâie şi cum pârâie şi cum ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) toată viaţa... se pregăteşte de plecare -crezi că nu se mai întoarce niciodată -şi nimeni nu-i dă nici o atenţie, dar fiecare zice:ducă-se naibii, e o traviată (!)(!) toată viaţa... cultivă şi îngrijeşte camelii -crezi că-i florăreasă oarecare, in/discretă -nimeni nu-i dă un strop de apă, dar şuşoteşte:ducă-se naibii, e o violet(t)ă (!)(!) toată viaţa, îşi drege glasul şi cântăpână dincolo de cer, ...
