O rețea mafiotă care transforma femei în mașini de făcut bani a fost ”albită” cu prescripții

Din colecția "Cele mai subtile poezii rămase tablou" (!) de azi într-o viaţă e foarte devreme/ de azi într-o clipă - ce dor şi târziu -sfârşitul opririi de cine se teme/ când aria morţii se teme de viu (!)(!) e mâine de azi într-o viaţă - dar poate/ de mâine-ntr-o clipă e gata şi ieri -când lipsa pornirii termină o moarte/ iar astăzi se teme când mâine îi ceri (!)(!) de-acum într-o clipă porneşte odată,/ de ieri într-un mâine începe un azi -de mâine-ntr-o moart ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto: "omul: cel mai scurt drum de la viaţă la moarte"                                                                     (Emil Cioran)Şi am să-mi fac o cruce mare/ din creştet până la picioare -să zică, cine-o vrea să zică:/ ce cruce!... trebuia mai mică!dar cine, oare, să-l îndemne/ să iroseasc-atâtea lemnebune de garduri şi de care?/ cine l-a pus să ...

Sigur că da! Nu ştiu pe unde, nu ştiu când şi nu ştiu cum intrase în odaie, printre cele banale şi multe şi simple substantive mărunte. Şi cânta. Nu cânta foarte tare, dar nici foarte încet. Cânta foarte clar. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit, dar şi liniştea sufletului tău treaz. Şi pe frunte îţi alunecau şi îţi cădeau visuri, parcă nici Dumnezeu nu voia să tulbure atâta frumuseţe devastatoare, parcă nici Dumnezeu nu mai voia să ia ce a dat din ...

Stau culcat cu ochii la cer, în hectarul de răsărită. Beţele în capătul cărora-s roţile cu seminţe mi se par foarte înalte, parcă-şi sprijină galbenul direct de bolta care desparte totul de nimic, totul de tot, nimicul de nimic. Blestemul pământului sau blestemul iubirii (sigur, trebuie să-i mulţumesc lui Ion al lui Liviu Rebreanu) nu (mai) lasă nici un nor să se apropie de tarla. Se aude cum totul se usucă. Se aude cum trosneşte şi cum scârţâie şi cum pârâie şi cum ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) toată viaţa... se pregăteşte de plecare -crezi că nu se mai întoarce niciodată -şi nimeni nu-i dă nici o atenţie, dar fiecare zice:ducă-se naibii, e o traviată (!)(!) toată viaţa... cultivă şi îngrijeşte camelii -crezi că-i florăreasă oarecare, in/discretă -nimeni nu-i dă un strop de apă, dar şuşoteşte:ducă-se naibii, e o violet(t)ă (!)(!) toată viaţa, îşi drege glasul şi cântăpână dincolo de cer, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) seminţe de lumină pe-oglinzi orizontaletrec fără capăt, parcă s-ar duce nicăierisă stea, să încolţească, să nu le vadă nimenicând cresc şi-nnobilează tăceri peste tăceri (!) (!) și vin pe-aceeaşi cale seminţe de-ntunericşi se-ntâlnesc, surate, şi nu vorbesc nimic,iar oamenii se uită şi pleacă şi le uită –ele-şi plutesc menirea prin flăcări şi prin frig (!) (!) zici că-s altare negre şi albe – c ...

Aşa trebuia să-i fi spus, dar mereu am uitat. Aşa trebuia să-i fi spus, dar nu ştiu de ce uitam totdeauna, când venea. Când venea, îmi lua minţile. Şi venea în fiecare secundă. Acum, nu mai vine. Nu mai vine, însă îmi aduc aminte ce trebuia să-i fi spus. Aşa trebuia să-i fi spus: "Dimineaţa, după ce (mi se) deschid ochii, cu faţa spre răsărit (spre răsăritul meu) îmi fac semnul crucii (crucea mea) şi îi mulţumesc celui de Sus (ori de Jos, că-i tot Una) pentru că m- ...

Când îmi vorbea despre evoluţia artei, doamna profesoară Geta Teodoru considera că-i necesară depăşirea obişnuinţelor în fiecare clipă, că trebuie instituită starea de asediu asupra şabloanelor, libertatea de mişcare printre colţuri de neant, dar şi printre flori de colţ, că trebuie omologat urletul de durere în paradis, dar şi urletul de bucurie în infern. Şi-mi dădea şi multe exemple. Că avea destule. Fiindcă învăţase de la alţii. Că nu le ţinea doar pentru ea ...

Din colecția "Cele mai simple poezii rămase tablou" Ion în sat e poreclit Ion,/ și sapa lui e poreclită sapă,el nu visează garduri de beton,/ și linia din palme i se crapă!N-are fântână-n curtea de folos,/ abia-i încape câinele n-ogradă,e campionul mersului pe jos,/ necunoscut la vro olimpiadă!Din când în când blestemă, și înjură,/ și dă la câine fluierul de os,îngroapă sărăcia n-arătură,/ să n-o mai vadă fiul: făt-frumos!Adeseori mai zice ”doamne, iartă” ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"oare cine eşti tu? oare cine sunt eu?/ - aşteptare şi dor ca o pasăre lungăhades numără flori, deghizat în orfeu!/ - ce spectacol infam într-o lacrimă ciungă!                                                                                                     (Iolanda Cremene)(!) m-a încercat, dar nu i-a mers... şi a fugit ...