Noile autobuzele Galaţi-Vânători, aglomerate şi insuficiente

Ar fi bine să aflu că sunt? sau ar fi fost bine să aflu că nu sunt? ar fi fost bine să vină tata şi mama să-mi limpezească aşteptările?... Iată, aşadar, alte şi alte întrebări care-mi înteţesc negura şi-mi accelerează dilema! întrebări care mă fac vulnerabil, numai bun de zvârlit în marele depozit al Uitării!... (vezi, Doamne, în loc să caut o ieşire, în loc să fac ceva şi să forţez iţele încurcăturii, eu stau şi mă scufund în retorica asta păguboasă, î ...

Din colecția „Cele mai simple poezii rămase tablou” Moto: "Cine vine să întrebe/ de Orpheus ce mai face...?             Hades numără vertebre/ rupte în război şi pace!                                                            (Iolanda Cremene)   !să facem o clipă tăcere n-această poveste bizară, să vezi ce curat se aude cum viaţa mocneşte afară!   !nimic să nu poată-nţelege de unde începe o roată ...

Şi tot întrebându-mă dacă sunt sau dacă nu sunt, dacă ar fi trebuit să-i dau crezare mamei şi să-i ascult sfaturile şi rugăminţile şi poruncile din ziarul de ieri, şi tot gândindu-mă la ce mă-sa îmi folosește această frământare şi tot sufocându-mă cu deznădăjduirea şi resemnarea şi încăpăţânarea şi cu tot neamul acestora toate (specifice dilemei)... iată, mă perforează fulgerul şi ecoul unei întrebări înfricoşătoare: dacă aş afla (dacă mi s-ar spun ...

(…) În rest priveam absent biserici şi femei/ Când mi-a călcat o lacrimă tramvaiul/ Durerea nu înseamnă decât un obicei/ De-a încerca să afli ce ar putea fi raiul// De când pe piept am muguri de sălcii nu mai ştiu/ Sau care este drumul pe care-i dat să trec/ Spre tine-i prea devreme spre moarte prea târziu/ Şi drumul nu-i nici sigur şi viersul nu-i întreg" (Panait Căpățână - Ce mai aştept?) "La răscrucea dintre verbe şi nervurile ce lesne/ Se cufundă-n alchimia ...

Din colecția „Cele mai simple poezii cu Maria” (!) veniți, MARIILOR, veniți/ frumoase, veşnice, preciste -fără CUVÂNT şi fără voi,/ nimic nu poate să existe (!)(!) vă scriu de leagăn şi de cânt/ pe ochiul drept, pe ochiul stâng -sunt fiul vostru, primul fiu,/ şi râd şi plâng, și râd și plâng (!)(!) v-am căutat şi v-am iubit/ absent, aproape şi departe -poeţii mor, şi zeii mor:/ doar voi sunteţi fără de moarte (!)(!) adeseori şi fără rost/ v-am dat merinde ...

Sunt sau nu sunt!... (aceasta-i întrebarea, cum ar zice Hamlet, aceasta-i dilema din ziarul de ieri, nu?)... Şi, dacă bătrânul tata s-a dat jos din carte și nu s-a mai suit, cine să-mi arate uşa, poarta, scăparea? cine să taie şi să forţeze lacătele şi zăvoarele şi cifrele "cerberului" care păzeşte ieşirea? cine să pună o vorbă bună la Demiurgul cel Rău (sentinţa lui Emil Cioran, da?) poate se îndură să-mi deschidă, să mă scoată la lumină? cine să mă dumireasc ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” acasă - la profesorul meu de linişte - mă ia ogradaîn braţe şi mă duce în grădina lui dumnezeu.delicat şi persuasiv, profesorul şterge virgula dintremine şi el. el este un subiect. eu sunt un predicat.acasă - la profesorul meu de linişte - mă ia grădinaîn spinare şi mă azvârle în ograda lui dumnezeu.subiectul toarnă lacrima christi. şi eu îl declin.şi el mă conjugă. parcă suntem evanghelii după noi.filozofia ...

Într-o zi... (destul de departe, dacă-s pesimist! destul de aproape, dacă-s optimist!)... stau şi vreau şi mă străduiesc să ies dintr-o dilemă! nu ştiu dacă am să reuşesc, dar nu mă costă nimic să încerc!... Aşadar, stau în ea (în dilemă, adică), şi sunt murdar de flăcări, şi sunt murdar de încet, şi de încetinire, şi de încetare! sunt murdar de acestea toate, însă caut orice soluţie să ies din ea!... gata, încep să bat la uşa ei (a dilemei, adică), poate m ...

Din colecția „Cele mai simple poezii rămase tablou” Motto: "şi vine, deodată, chiar timpul să alerg             şi să-l ajung mai repede pe tata,             să mă înveţe iarăşi descântecul de melc,             iar cântecul de leagăn să-mi păcălească moartea"                                                            (Iolanda Cremene)(!) la noapte am să vin să-mi daiovăz şi ...

Dacă ea (femeia de atunci şi de acum, cu sapă şi fără sapă, vie şi sinucisă) citeşte ziarul de ieri şi vrea să se joace ascunzându-se de mine, frumos şi definitiv?! Dacă el (pictorul de atunci şi de acum, cu pistol şi fără pistol, într-o ureche şi în două urechi, viu şi sinucis) citeşte ziarul de ieri şi vrea să plece frumos şi definitiv?!... Uite, eu n-am iubit-o niciodată, însă începe să mă roadă gelozia, gândindu-mă că poate pleca deodată cu pictorul, po ...