O rețea mafiotă care transforma femei în mașini de făcut bani a fost ”albită” cu prescripții

Da...exact aşa încep: "Dragă doamnă Doi, te anunţ că tăcerea nu mai e de aur. De multă vreme, e o tinichea coclită, un hârb, o bagatelă. Dacă tu taci din cauza prietenei tale, doamna Lui, faci o greşeală catastrofală. Mai ales că ţi-am spus de când hăul să nu pui la suflet palavrele şi clevetelile cestei femele. Asta-i monument de prostie omenească, exemplu de model în ale mofturilor cu ştaif. După cât de tare nu-mi mai zici/scrii nimic, sunt sigur că ai plecat urechea ...

Acum, la fără un sfert, se împlinesc şase luni, cinci săptămâni, patru zile, trei ore, două minute şi-o clipă de când aştept un cuvânt drept răspuns de la tine. Măcar un cuvânt, dacă mai multe nu vrei, nu poţi ori nu ştii. Şi ştii foarte bine ce au însemnat şi ce însemnează pentru mine scrisorile tale, în ciuda conciziunii, simplităţii şi banalităţii lor. Da?Aşadar, chiar în clipa de mai sus, când nisipul cade şi cucul bate "fără un sfert", mă pregătesc să ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) scriu şi desenez (pe)-o doamnă gri,/ o recit, o-nvăţ...şi ea mi-aratăzâmbetul/uitarea lui da Vinci,/ ca o notă [si(n)gură] de plată (!)(!) vine domnul meu învăţător/ cu creionul roşu...şi se miră –n-am nici o greşeală...şi îmi dă/ nota zece veşnic...şi o liră (!)(!) ce răsplată am...şi ce uşor/ (de la domnul meu învăţător)am de priceput până la moarte/ cât de-aproape s-a făcut departe (!)(!) și � ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) bună-bună dimineaţa/ fie-ţi, doamna mea, cum atunci, demult, acolo,/ blândă, la cişmea, când lăsai (n-oglinda teicii)/ ochii să te vadă foaie verde frunză verde/ şi nenumărată, când lăsai încet căpruiul/ cel frumos în apă şi se clătina-n clătire,/ gata să înceapă încă o înfăşurare/ şi-o desfăşurare de lumină şi de lacrimi/ tocmai viitoare (!)   (!) gata, mâine (dimineaţă)/ plec... şi sunt acolo ...

În timp ce Neculai Petrache îşi soarbe ultimul elixir mititel şi mă întreabă cum să facem şi cum să dregem pentru a scăpa de bombardierii care-şi lasă decibelii şi resturile anatomice peste tot, unde vrei şi unde nu vrei, eu îmi amintesc... (şi chiar mă condamn pentru lipsă de combativitate)... cât de puţin s-a scris şi se scrie despre alte păsări... şi cât de mult şi serios s-a scris şi se scrie despre ciori. Un studiu recent, realizat pe viu şi pe strada Frunzei, d ...

Sigur că da, axiologic vorbind, pasărea din "Cioara" lui Topârceanu este una completă. Chiar dacă-i banală, nu-şi poate stăpâni infatuarea. Şi, deşi orgoliu-i frizează paroxismul, n-are nici o importanţă în regimul democrat falit. Lăsată liberă în lume, înfumurarea negroidei cu pene poate deveni periculoasă. Deja-i cunoscută şi recunoscută pentru irascibilitatea şi încăpăţânarea sa de bestie cătrănită. Nu mai spunem de agilitatea cu care intră peste tot. Dacă n ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) mireasa mea-i departe și nu știecă și eu sunt departe și nu știucum ne-au bătut la poartă ghioceii –la poarta casei noastre din pustiu (!) (!) mireasa mea s-a dus ca să-mi aducăeternitatea morilor de vânt –când va veni, am s-o aștept în garăși am să-i spun ceva din când în când (!) (!) mireasa mea mă uită și mă doare –am înțeles că vede cum audce fel de lacrimi când pornește moaravor curge de la nor ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" (!) mă duc pe apa sâmbetei...la vale?!mă duc pe apa sâmbetei...la deal?! –minciuni şi baliverne sacrosancte,mire castrat la nuntă, triumfal (!) (!) principii sfinte?...ode imbecile,palavre fonfăite de bigoţi,draci verzi pe ziduri, tartori prin altare,trântori cu mintea-n pungă şi-n chiloţi (!) (!) zece porunci?...scorneli puse pe tablăsă am ce în/călca numaidecât,şi calc încet, smerit...şi toate u ...

Câţiva cioroi (şefii escadrilelor, fiindcă-s mai răi şi mai urâţi) se apropie periculos de vitrinele locaţiei unde mica mea şi mica bibicului Neculai se înmulţesc, se ciocnesc, se scad, se adună, se înţeleg!...Amicul NP îmi face semn şi-şi aduce aminte de filmul "Păsările"! Cică trebuie să luăm măsuri urgente! Cică-i mai bine să părăsim zona! Cică smolitele cu pene nu prea au mamă şi tată...şi-i greu de prevăzut ce se poate întâmpla! Or, mai clar, au şi mamă ...

Sigur că da!... Cu micile din ce în ce mai puţine, eu şi Neculai Petrache ne dăm cu părerea despre ciorile care tocmai diametrează seninul cerului şi vântură văzduhul pe axa Moscova - Toflea şi pe axa Paris - Cotul Pisicii. Cra/cra(ul) miilor de puncte negre cu aripi sfredeleşte atmosfera şi bietele timpane omeneşti într-un ritm spăimântător ca număr de bucăţi pe cap de locuitor şi ca număr de decibeli pe secundă. Cioroi şi cioroaice, ca nişte straşnice turboreactoare ...