Complicat? Nu, vi se pare! Pur şi simplu? Vi se pare!/ Floare la ureche? Sigur! Astăzi? Mâine? Cine ştie!!?/... Să începem chiar acuma! Aşadar şi prin urmare,/ poate fi Acesta gândul/visul spre Dantelărie??! „Grăbeşte-te încet, domnişoară de sticlă,/ să rămână egal între aripile tale!/... Nu are rost să ajungi în lumea Cealaltă,/ fără să te fi iubit cu picioarele goale!// Şi ziceai că va veni o vreme ploioasă/ până la sfârşitul copacilor, chiar până/ când f ...
Cesta-i norocul, ceasta-i şansa, altul şi alta nu există/... spre unde vrei s-ajungi, doar una-i şi sigură (în veci) potecă/... nu tândăli, nu sta pe gânduri, n-ascunde lacrămi în batistă/... acolo-i Alfa şi Omega, acolo, în Bibliotecă!/... Numai aşa, numai de-acolo începe straşnica Suire!/... acolo se urzeşte totul, se nevedeşte... şi se scrie/ istoria Desăvârşirii: tot fir cu fir, fire cu fire.../ doar astfel poate să se-ntâmple... căderea la Dantelărie!
Aşa se-n ...
Şi foarte-ncet (pe drumul mare)/ sau repede (pe drumul mic)/ tot întrebam pe fiecare,/ unde să caut şi să strig,/ unde o fi ascunsă, oare,/ ori unde s-ar putea să fie/ visarea mea tulburătoare,/ strania mea Dantelărie...(?!)
Sigur că da... mi se răspunde... mai ai de căutat o clipă,/ mai ai de căutat o oră, un an, o viaţă, o vecie/... nu întreba, umblă întruna, atent, cu grijă, nu în pripă/... ce cauţi tu este o sfântă-devastatoare Simfonie/ de alb, de negru, mov, alba ...
Sigur că da!... Cărarea spre Dantelărie-i anevoioasă, dar şi ademenitoare! Începe taman Atunci şi se termină taman Acolo, ca un semn de Uimire... de Resemnare! Cred că aşa poate să înceapă: „Arată-mi, doamnă, taina corsetului de unde/ (s)-au pogorât fiorii lianelor de ger,/ spre braţul meu de-o viaţă, ce căuta, stingher,/ virginitatea verde din frunzele fecunde!// Şi dă-mi binecuvântu-n păianjen de a trece/ şi-a-(mi) împleti capcana pe gerul din liane,/ cu fire de că ...
[... Mă visez(i) cu mâna-ntinsă până la Dantelărie...]/... Toată viaţa se întâmplă pregătirea cestui vis.../ tocmai de atunci, de-acolo şi de unde şi de când/... până când... nici după moarte nu pot crede că se ştie/ Ce sau Cine hotărăşte „(n)-am închis” şi „(n)-am deschis”,/ Ce sau Cine decretează „(n)-am de spus” şi „(n)-am de gând”!
Tocmai de Atunci... Atuncea, Când pe mijloc de Mirare/ se rotea tot Universul şi-(mi) părea o Jucărie,/ şi-(mi) ...
Iobagul face riduri, ridică ranga-n slavă: - Ce, bă, te dai gorilă? Nu vezi că eşti o pleavă? Vezi asta? Numai una dacă îţi dă băiatu’, nu are ce să-ţi facă nici Mincu şi nici Tatu! Eşti mult şi prost, otravă! De ce te-ai pus în slujba celui ce pus pe gâtul Moldovei Sfinte drujba? Comportă-te odată, trezeşte faraonul, să-mi deie datoria, că, altfel, trece Donul!- Ştiţi, tov. Iobag, lăsaţi-l, e obosit şi cască fiindcă are-n stânga o sculă ţărănească, pe ca ...
Demult, cam înainte de prima Duminică a Orbului post/decembrist, gargara şi minciuna electorală funcţionau cu perfecţiune moleculară, dispuneau de absolut toate ingredientele fizice şi chimice şi „spirituale”, cum şi acum, bineînţeles! De pildă, candidatul rânjitor până la urechi promitea credite financiare (foarte uşor de suportat) tuturor ţăranilor moldotransilvlahi, dacă vor să cumpere, să crească, să înmulţească o... vacă!
În naivitatea lor legendară, unii ...
Ieşise din trup şi umbla pe afară. Şi parcă vroia să întrebe Ceva. În fiecare zi, de dimineaţă până-n seară, umbla încolo şi încoace, dar fără izbândă umbla. Şi tot aşa, tot aşa... până când s-a resemnat şi a vroit să se întoarcă în trup, dar a văzut că nici trup nu mai avea. Aşadar, s-a oprit pe marginea unui drum oarecare... şi a început să plângă cu vorbe.
Uite-aşa plângea: „Şi eu am fost o dată ca niciodată, aşa cum va să fii şi tu, aşa cum ...
Nu... nu este aceasta... este Cealaltă! Deoarece numai Cealaltă se scrie cu literă mare! Aceasta se scrie cu literă mare numai la începutul Lumii, dar Cealaltă se scrie cu iniţială majusculă chiar şi după sfârşitul Lumii! Când merge, e înaltă, foarte înaltă... Înaltă cu literă mare, adicătelea! Când stă, e lungă, foarte lungă... Lungă cu literă mare, adicătelea! Şi-i însoţită (şi când merge, şi când stă) de-o Voce inconfundabilă... Voce de Mire Moldav, adec ...
Ea este. Nu poate fi altă Cineva în locul Ei. Fiindcă numai Ea-i cu literă mare. Nu ştiu de ce altele/celelalte sunt cu literă mică. Dar nu numai asta-i osebirea. Mai sunt o droaie de diferenţe între Ea şi ele. De pildă, o singură dată dacă-i auzi glasnicele şi timbrul, nu numai că nu le mai poţi uita, dar ai vrea să nu le mai pierzi niciodată, să le asculţi toată viaţa şi toată moartea! Şi, de altă pildă, numai o dată dacă o atingi, zici că ai mâncat halucinogene ...
