Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 06 Februarie 2017
Pe strada Caragiale, la numărul 13 a/bis, într-o casă veche şi arătoasă... [zidită exact când Barbu Nemţeanu zicea „Galaţi, oraş cumplit de negustori,/ la tine stă poetul ca-n Sodoma!/ el seamănă cu trudă mândre flori,/ tu nu le poţi simţi însă aroma;/ copiii tăi ţin ochii-n jos mereu,/ ei nu…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XVI)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 04 Februarie 2017
Sigur că da! Maria - ultima şansă de Salvare! Maria de la Grădina Botanică! La urma urmei, Edenul e-un fel de Grădină Botanică, nu? Şi cum să nu aleg Maria aceasta? Mă spânzur de gâtul ei... şi gata! Cred că o să fie mulţumit şi epitropul, şi palmierul, şi toată…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XV)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 03 Februarie 2017
Sigur, pentru intenţiile mele şi la sugestia din cântecul Mariei Tănase, Maria de la Grădina Botanică e cea mai bună soluţie! Am s-o caut chiar mâine dimineaţă şi am să trec la executare! Trebuie să reuşesc! În caz contrar, va să-mi fie ruşine toată Viaţa! Şi, să trăiesc în dezonoare,…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XIII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 01 Februarie 2017
Doamne, câte bunătăţi a pregătit şi a gătit nea epitropul pentru această întâlnire a Destăinuirii! Numai bunătăţi clasice, ca să nu zic naturale şi vindecătoare, ca să nu zic nemaipomenite în ultimii cel puţin cincizeci de ani, ca să nu zic mană cerească! Şi agheasma... ehei! ehei!... balsam divin! elixir!…!…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XII)
Scris de Ion Zimbru Marți, 31 Ianuarie 2017
Da... cum ziceam în ziarul de ieri, simt adierea şi aroma Busuiocului din toată Viaţa, simt murmurarea şi curăţenia tuturor Fântânilor din Copilărie, aici, lângă Palmierul pentru care am pierdut întâlnirea cu Eternitatea! Da, sigur că da! Aici, la Masa unde urmează să înceapă Cina cea de Taină a Destăinuirii,…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XI)
Scris de Ion Zimbru Luni, 30 Ianuarie 2017
Auzi, nene, minunăţie?! Cică „jur pe salcâmul meu de onoare”! Şi cică „jur pe vişinul meu de onoare”!...Eu ce să mai spun? Eu ce să mai comentez? Eu pe ce să jur? Jur pe Vremelnicia mea de onoare că am ratat milimetric Veşnicia! Cine se face vinovat de această „Salvare”?…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (X)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 28 Ianuarie 2017
Gata...mă ridic de la Masa de Adio şi plec spre salcâmul salvator! Şi, după vreo câteva minute, nea Ion Emil Batog aude un zgomot asemănător cu acela al unei greutăţi cate atinge pământul în cădere! Mai mult bucuros decât surprins, eforul se apropie de locul faptei şi constată că sunt…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie ratată (IX)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 27 Ianuarie 2017
Sigur că da! A sosit Vremea şi Timpul respectării Cuvântului dat! A sosit Nota de Plată a rămăşagului pierdut! Înainte de despărţire, eforul se uită la mine şi-mi propune o agheasmă mică, trasă de două ori! Nu pot pentru ca să-l refuz! Vorba aia: cum să nu poftesc ultima picătură…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (VIII)
Scris de Ion Zimbru Joi, 26 Ianuarie 2017
Sigur că da! Pauză! Mare! Aşa, ca la Masa de Adio! Aşa, ca după o dumirire! Ca după o jumătate de dumirire, adică! Mai este de citit! Marea Înfăţişare nu-i mică! Este exact cât trebuie! Exact cât îi trebuie fiecărui următor/muritor la „picioarele” Şarpelui Preasfânt! Adică la „picioarele” Înţelepciunii, nu?…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie ratată (VII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 25 Ianuarie 2017
Epitropul aduce Cartea lui Mihai Ursachi şi începe să citească! Ascult astfel! „Şarpe preasfânt, înţeleptule,/ tu, care la zidul pădurii, după ploaia de vară,/ mi te-ai arătat în chip de balaur-copil pogorât din ceruri/ cu pletele albe ca spumele mării şi-ai spus: Pregăteşte-te!// Şi sfânt şi alb se scuturau salcâmii/…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (VI)
Scris de Ion Zimbru Marți, 24 Ianuarie 2017
Sigur că da! auzi, domnule? cică Masa de Adio! şi cică, domnule, să mă aşez în genunchi pe Altarul Poeziei şi să spun că „Aici hodineşte Roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea!”...Auzi, domnule, ce-mi zice epitropul Batog?...şi cică stă (şi el) cu mine la Masa asta de Plecare!...păi, ce? el a pierdut…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (V)
Scris de Ion Zimbru Luni, 23 Ianuarie 2017
Epitropul Ion Emil Batog se pregăteşte să înceapă să-mi spună ce are de spus în acest moment-cheie al ne/fiinţei, în acest început de final, în această clipă foarte importantă dintre toate clipele ne/observate până acum! Se pregăteşte cu delicat simţ de răspundere: se îmbracă în vestminte tipărite după cea mai…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (IV)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 21 Ianuarie 2017
Şi, cum se procedează înainte de orice execuţie, fie aceasta şi sinucigaşă, execut nouă semne de cruce, toate însoţite de Tatăl Nostru murmurat! Desigur, stau pe genunchi în faţa icoanei Sfântului Gheorghe, purtătorul de biruinţă! Apoi, după această metanie, cu suflet curat ca lacrima Balaurului ucis de Sfânt, cu inimă…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 20 Ianuarie 2017
Sigur că da! O noapte întreagă am întrebuinţat pentru ca să scriu misiva de adio şi de argumentare a pariului pierdut! Pentru ducerea la bun capăt a cestui lucru necesar în astfel de situaţii, am consumat (pe lângă o coală de hârtie albă, de doi metri/înălţime şi un metru/lăţime) juma…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 19 Ianuarie 2017
Cum scriam în gazeta de ieri, m-a împins michiduţă, adică sfânta mea naivitate, să intru-n rămăşag cu planta exotică a epitropului Ion Emil Batog, ori, mai clar, să pariez cu epitropul autohton al plantei exotice, adică să mă spânzur în termen de trei zile, dacă celebra vegetală îşi revine în…
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 18 Ianuarie 2017
Nea Ion Emil Batog are o plantă exotică aproape moartă! Abia mai suflă biata vegetală! Cred că-şi dă duhul! Vai de părinţii săi şi de toate neamurile sale! Vai de cucurigu ei de plantă! Oare cine-i fi adus-o pe meleagurile noastre? Şi oare cine-o fi zvârlit-o la gunoi, de unde…
Mihai Eminescu. 28. Mihai Eminescu
Scris de Ion Zimbru Marți, 17 Ianuarie 2017
Sigur că da! Mihai Eminescu. Şcoala 28. Mihai Eminescu. Pentru că, fără nici o falsă modestie, oamenii din băncile şi de la catedrele acestui lăcaş de învăţare şi de formare şi de instrucţie şi de cultivare şi de desăvârşire... sunt surprinzători în tot ce fac pentru a-(şi) respecta numele şi…
O doamnă de contrapunct, de contratimp şi de contrastare
Scris de Ion Zimbru Luni, 16 Ianuarie 2017
Ascultă-mă o clipă, Doamna Mea/ de contrapunct, de contratimp şi contrastare/ şi în de-ajuns până se face noapte/ în cest Infinitiv căscat şi-n care/ nu mai sunt locuri nici pentru Iubire,/ nu mai e Timp nici pentr-o scânteioară!/...se veştejeşte toată-nsufleţirea.../ şi toată aşteptarea-i surdă-chioară.../ şi orice gând se năruie-n deşertul/…
Două scrisori deschise la Timp... către Mihai Eminescu şi Victor Cilincă
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 14 Ianuarie 2017
1. Şi uită-te în punctul meu de vedere/ şi vezi dacă (mai) poţi rămâne/ acolo!...mai sunt vro câţiva zmei/, vro câţiva fii frumoşi şi vro câteva zâne!// şi zgripţuroaice mai sunt vro câteva!/ şi chiar şi vro câţiva balauri mai sunt!/ şi fata babei! şi fata moşneagului!/ şi capra solemnă!…
Strict autentic...Ion Luca Caragiale
Scris de Ion Zimbru Vineri, 13 Ianuarie 2017
Recent. În faţa unui chioşc de ziare. Vânzătoarea fumează şi gândeşte profund şi exact la legea care interzice acest viciu în spaţii închise. Fumează, gândeşte şi tace. Vremea vremuieşte. Timpul n-are ce face...şi trece în de/favoarea cu vrea. Clac/sonaţii claxonează. Măscăricii măscăresc. Urâcioşii urâţesc. Ce pasionat şi corect trage din…
Desene de fum
Scris de Ion Zimbru Joi, 12 Ianuarie 2017
Hai, vino aproape! aşa! mai aproape!/ n-ai frică! nu-i nimenea-n jurul cel mic!/ nu-i nimenea-n jurul cel mare! nu-i nimeni!/ m-auzi cum te caut? m-auzi cum te strig?// M-auzi cum te mângâi în visuri şi-n gânduri?/ mă vezi cum (mă) umblu prin visul tău lung/ de-aici până-n viaţă, de-aici până-n…
Frescă în genunchi
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 11 Ianuarie 2017
Nimeni...(absolut nimeni!)...nu mă crede când spun că suntem gemeni! Suntem aşa de gemeni, încât ne încurcăm în Identitate! De multe ori, aproape mereu, El crede că-i Eu, iar Eu cred că-s El! De multe ori, aproape mereu, lumea se uită la Mine ca la Dumnealui, şi la Dumnealui se uită…
Pâine şi Poezie
Scris de Ion Zimbru Marți, 10 Ianuarie 2017
Care mai de care semidoct se străduieşte (din toate răsputerile şi încheieturile neamului său prost) să dea Moldova drept exemplu negativ la toate capitolele existenţei unuia dintre cele mai frumoase Plaiuri din Lume! Care mai de care ameţit şi afumat al contemporaneităţii pune Moldova la coada cozii Naţionale şi o…
Sfârşitul drumului spre Început
Scris de Ion Zimbru Luni, 09 Ianuarie 2017
Până la El, până Acolo... (până la Început, adicătelea)... nu-i chiar aşa de departe! Chiar se vede tocmai de Aici! Şi se vede foarte bine! Se vede în toate mişcările şi în toate plimbările şi în toate amănuntele sale! I se aud şi i se văd lacrămile! I se aud…
