Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Şi, din vorbă-n vorbă, din cafea în cafea, din aducere-aminte în aducere aminte, aflu de la Maria că taman aici, la subsolul acestei clădiri, pe vremuri mai vechi şi mai noi, a fost cel mai sigur şi cel mai discret loc de întâlnire (şi de flirt şi de aventură şi…

Şi tare lung mi se pare holul prin care Maria mă duce-n biroul ei de contabilă la "Evaziunea Sentimentală" - SRN (Societate cu Răspundere Nelimitată!)... Aici, în acest punct al călătoriei mele prin acest labirint încărcat cu portrete de bărbaţi şi femei, numai şi numai cu portrete foarte bine realizate,…

Din şoaptă-n şoaptă, din ocheadă-n ocheadă şi din emoţie-n emoţie, eu şi Maria din ziarul de ieri ajungem pe stradela Muzicii, numărul 313, la poarta clădirii în care se adăposteşte „Evaziunea Sentimentală”, adică o Societate cu Răspundere Nelimitată, despre care v-am dat şi aţi citit deja câteva informaţii! Aici -…

Ieri, în a doua zi de Paşti, la unsprezece ceasuri şi-un sfert trecute fix şi aflându-mă în mers agale şi fără nici un scop pe strada Spătarului, o întâlnesc pe Maria! Pe Maria de la Contabilitate, nu pe Maria de la Frizerie, nu pe Maria de la Gară, nu pe…

În cultul arhaic al Primăverii, sărbătoarea religioasă a Paştilor reprezintă, pentru creştini, celebrarea Învierii Domnului Iisus Christos, şi pentru evrei înseamnă o continuă aducere-aminte a ieşirii/fugii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise! Sigur că da...paştile au constituit şi constituie bucăţile de pâine care se împart la biserică în noaptea…

1. Iisus Christos „iisus repară cruci şi mă învaţă/ frumos ce pot să facă nişte cuie/ bătute până mâine în lumina/ timpului meu cu haină amăruie!// o cruce, două, trei...aceeaşi cruce/ rămasă de atunci până acuma,/ să ţină în mişcare taina lumii/ puse pe drum de taica şi de muma!//…

N-am nici o îndoială că dumneavoastră, domnilor cititori şi doamnelor cititoare, ştiţi „Satira III” a lui Eminescu, din care mi-am permis să citez un vers, mai puţin ultimul cuvânt al acestuia, pentru a sublinia cantitatea de indignare/scârbă care te poate cuprinde când te afli într-un timp nepotrivit dintr-un loc nepotrivit…

Când făptura Superbolă din ziarul/rubrica de ieri a părăsit magazinul doamnei Iulia de pe stradela Frunzei, n-am rezistat tentaţiei de a mă uita după ea! De a mă uita lung, năucit, convins de Adevărul rostit de poetul Ioanid Romanescu: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”! Sigur că…

Din când în când, cam de câteva ori într-o viaţă lungă sau scurtă sau bună sau rea sau grea sau uşoară sau seacă sau plină sau...mi se întâmplă să întâlnesc, să mă întâlnească şi să mă minuneze câte o Alcătuire Perfectă, adică o Femeie fără nici măcar un cusur! Ieri,…

Dacă ea (femeia de atunci şi de acum, cu sapă şi fără sapă, vie şi sinucisă) citeşte ziarul de ieri şi vrea să se joace ascunzându-se de mine, frumos şi definitiv?! Dacă el (pictorul de atunci şi de acum, cu pistol şi fără pistol, într-o ureche şi în două urechi,…

În ziarul de ieri, amurgul ajunsese până la rochia de stambă a splendorii sinucise... Uite, nu-i mai văd mijlocul rochiei de stambă! nu-i mai văd umerii rochiei!... nu-i mai văd gâtul de lebădă care a cântat prea devreme! nici gura... pe care nu am auzit-o niciodată reproşându-mi cruzimea şi indiferenţa!…

Cum ziceam în ziarul de ieri, amurgul se suie indiferent, din ce în ce mai des! alcătuirea din faţa mea se şterge din ochii mei, se face ca o arătare! şi tare mi-i teamă că va dispărea, că va intra în pământ sau va intra în cer! şi tare mi-i…