iisus repară cruci şi mă învaţă
frumos ce pot să facă nişte cuie
bătute până mâine în lumina
timpului meu cu haină amăruie!
o cruce, două, trei...aceeaşi cruce
rămasă de atunci până acuma
să ţină în mişcare taina lumii
puse pe drum de taica şi de muma!
şi parcă-s nişte păsări fără frică,
înfipte în pământ, şi fiecare
scrutează cerul şi atinge fruntea
iisusă, blândă şi mântuitoare!
şi fiecare om rămas pe cale
să-şi potolească dorul de osândă,
se miră şi nu poate să priceapă
ce fel de gând a hotărât să vândă
asemenea trimis în chipuire
de om, să şteargă noastrele păcate
prin moarte şi apoi prin înviere,
silabisind lumini nenumărate
întru iubire până la urcare
pe crucile pe care le repară...
şi întru coborâre şi-nălţare
să-l mai vedem venind a doua oară!
