11.000 de ziare pentru Galaţi

Şi scrie pe zăpadă, şi corectează, şi mai scrie o dată, şi mai corectează o dată!...Şi, mai un viscol, mai o moină, mai o negură!... Literele se strâmbă, cuvintele încep să nu mai poată fi citite, pricepute!... Şi scrie din nou!... Şi corectează din nou!... Hai, ia nuiaua, că degetul de scris nu se mai vede, s-a tocit, toate degetele s-au tocit!... Ia nuiaua de scris, ascultă-mi dictarea şi trece-o pe Curat!... Încep: "Şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine,/ în sp ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) s-a scufundat CORABIA bătrână,/ lovită de vântoase-n lung şi-n lat, umplută cu scrisori despre departe/ - aproape de liman s-a scufundat, umplută cu tandreţe şi candoare,/ cu lacrămi şi nădejdi fără sfârşit, cu tot ce-a strâns din largul rătăcirii/ prin farmecul pustiului lichid, cu tot cu vis şi dor, cu toate cele/ ieşite-n cale, fulgerate-n gând, n-atâtea vremuri şi-n atâtea timpuri.../ şi fără DEZLEGARE ...

Hai, gata cu vorbăria, gata cu pregătirea, gata cu somnul raţiunii, gata cu palavrele despre cuplul romantic absolut! Ia degetul (ori nuiaua) şi începe să scrii ce ziceai că nu trebuie să scrii! Începe din margine! Din marginea stângă şi de sus în jos, după un vechi şi străbun obicei, cum zicea Adrian Păunescu la întrebarea "cum scrii?"! Uite, începi de pe Lacuri, treci prin grădina lui bădia Iancu Cujbă, prin ograda lui moş Gheorghe Mihai, pe coasta Râpii celei Mari... � ...

(?) ai să vii, frumoaso, la salcâmul strâmb, după ora şapte, colo, după dâmb, lângă drumul care duce înainte, să-ţi aduc aminte, să-mi aduci aminte (?) (?) să-ţi aduc aminte cum te mai aştept într-o noaptea-adâncă, la salcâmul drept, pe cărarea care duce-ntr-un departe, colo, peste dealuri, după ora şapte (?) (?) să-mi aduci aminte unde ne-am ascuns, colo, după dâlmă, la salcâmul smuls, cu ilene-n lacrimi, şi am stat la pândă, să se-ntâmple ora - ora noastră sf� ...

Gata, nenea Viscol s-a stins! Nu mai bate! Omătu-i cât pomii! Merg pe casă! Şi mă uit în zare! Şi-mi zic: "Iată cât loc de scris! Iată câtă arie albă! Poţi să scrii de aici până la doamna Ta! Dar e foarte departe până la ea! La cât de multă zăpadă de scris ţi-a dat Cel la care (nu) te-ai rugat, nu ştiu dacă ai să ajungi (toată viaţa) la doamna Ta, scriind! Nici dacă mergi fără să scrii... şi tot nu cred că ai vreo şansă de întâlnire! E prea departe de tine, ...

(!) mă duc până la uşă, mă duc până la geam: văd numai treacă-meargă, numai nitam-nisam, numai NIMIC în minus, numai NIMIC în plus - doar unghiuri ASCUȚITE-n habar de unghi OBTUZ (!) !) deschid o carte MARE şi RARĂ până când găsesc o carte MICĂ şi DEASĂ pe Pământ - o carte care-(mi) spune cum şade unghiul DREPT întins de-a lungul firii, cu mâinile pe piept (!) (!) și numai zei rahitici şi numai sfinţi haihui şi numai tâmpi de vază la capul dumnealui: toţi - a ...

Da, sunt convins că ai citit ziarul de ieri, dar nu mi-ai spus cum să încep scrisoarea pentru tine. Dacă ţi-a fost greu să te duci la Poştă, de ce nu ai trecut pe drum, pe lângă poarta mea de triumf... şi să-mi zvârli învăţările tale-n grădină, n-ogradă, pe casă, în teiul sub care am visat că eşti mireasa mirelui moldav, în salcâmul de unde am căzut când mă uitam în zare să văd când începe curcubeul alb-negru? În iasomia despre care am cântat "foaie verde iaso ...

(!) ochii tăi, frumoaso, nu mai pot să plângă singuri, fără MAMĂ, singuri, fără TATĂ stai pe drum, zvârlită, singură, uitată (!) (!) nani-nani-nani, dormi, sărmană ȚÂNCĂ (!) (!) mâna ta măruntă stă încet, cuminte, nu mai umblă-ntinsă, moale, după lapte, după sânul MAMEI duse prea departe, duse tocmai UNDE NU MAI SUNT CUVINTE (!) (!) gura ta - dulceaţă de-o cireaş-amară - nu mai gângureşte, tace, numai tace, nu mai poate spune: vino, vino-ncoace (!) (!) nani-na ...

Am aproape o viaţă de când n-am mai desenat nici o vorbă, nici măcar o literă pentru tine, doamna (mea) Ta! Mă grăbesc să-ţi cer şi să te conjur să-mi dai iertare, să-ţi prezint toate scuzele şi să fii îngăduitoare cu eu(l) meu fizic, psihic şi chimic... şi oricum o mai fi acest imbecil/ impertinent atomic imaginar în/din ceastă carcasă pe care o mut de colo, colo... uite-aşa, cum am mutat-o şi atunci, când am venit să te cer ori să te răpesc în noaptea aceea cu lu ...

Timp stat la dor. Teroare. Uimire-n fel şi chip. Dor stat la timp. Cădere. Steril în joc fecund. Lucrare-n gol. Plutire. Ce-atâta cip-cirip, dacă nu ştiu nimica-ntru pururi despre sunt? Apoi, din nou. Frustrare. Tortură-n suflet pur. Sânge divin pe clape. Şi-uitare. Dans stupid. Lucrare-n plin. Flanare. Ce-atâta tur/retur, dacă nu-nvaţă nimeni (nimic) despre deschid? Cică sunt clar. Dar cică-s (concomitent) naiv. Mă strânge nebulosul în menghine şi-n cleşti, se joacă (şi m� ...