Premii pentru patru echipe de elevi de la Centrul de Excelență Galaţi (GALERIE FOTO)

Şi omul-femeie se ridică de sub cătinişul lui moş Fluture, mă salută cu-n respect despre care am să-mi aduc aminte toată viaţa...şi pleacă Înainte! Pleacă Înaintea ei, vreau să zic! Fiecare-i cu Înaintea lui, nu? Oare de ce nu avem toţi aceeaşi Înainte? Zău că aş fi plecat cu omul ăsta, chiar dacă-i femeie! Mi se pare că Înaintea unei femei poate fi mult mai grozavă decât Înaintea unui bărbat!...Dar, iată, nu mi se permite! Cum atunci, în vis! În primul meu vis! ...

la marginea satului, pe vreme urâtă sau frumoasă,aşteptaţi să vină cineva şi să vă spună:luaţi-vă crucile şi plecaţi acasăfiindcă aţi uitat cevaîn ogradă, în grădină şi în fiecare odaie,ceva foarte simplu şi foarte uşor, ca o bură de ploaie,i-aţi uitat pe cei care-şi aduc amintece frumoşi eraţi cândvi se părea că ştiţi totul pe de rost,şi-n cer, şi pe pământ,iar acum trebuie să vă întoarceţi acasă,în casele voastre stinghere,să vă hodiniţi o via� ...

Şi, dacă Înainte înseamnă peste Tot (numai Înapoi nu, deocamdată), încerc să cred că-i numai bine pe drumul care duce la bunica Maria. Cum, adică, "duce"? De ce nu "vine"?... De ce-mi pun, oare, aceste "stupide" întrebări, în loc să-mi văd de drum, Înainte?... Cine mi-a vârât în Comitetul Central că "Toate drumurile duc la bunica Maria"?... Parcă nişte deştepţi daţi prin ciur şi prin dârmon ziceau că "Toate drumurile duc la Roma"!... Şi un poet român (Miron Radu Pa ...

Chiar dacă totdeauna am plâns cu lacrimi false ori cu lacrimi adevărate, eu atât pot striga până la Infinit: mi-i dor de MAMA - singura Lege din Cetate! Chiar dacă totdeauna m-am ţinut de cuvânt ori nu m-am ţinut de cuvânt, eu atât mărturisesc şi în Rai şi în Iad: mi-i dor de MAMA - singura Lege de pe Pământ! Chiar dacă Amintirile din Copilărie ar fi rămas ori s-ar fi şters, eu atât pot răspunde la orice întrebare: mi-i dor de MAMA - singura Lege din Univers! Chiar dac ...

Sigur că da! La prima auzire, are ori n-are dreptate, cred că trebuie să fac aşa cum spune Ea! De fapt, Ea nu spune! Ea porunceşte! Şi n-am cum să nu-i respect povaţa/învăţătura! Fiindcă, oricât mi s-ar părea de severă în timbru şi-n privire, porunca Ei nu-mi poate fi împotrivă! Şi trebuie s-o iau ca atare! Trebuie să plec numaidecât! Pentru că, ştiţi şi dumneavoastră la fel de bine, o secundă nu durează mult, dacă nu sunt obişnuit să nu dureze puţin, mai ales c ...

Îmi pare rău că am să plec/ sub Orizontul fără capătşi-am să cotrobăiesc întruna,/ prin cel sfârşit şi început,dar ştiu că o să am de-ales,/ că niciodată n-o să scapătnici înapoi, nici înainte.../ şi n-am să văd şi n-am s-aud !!! Îmi pare rău că am să las/ Singurătatea fără minecum am lăsat atâtea clipe/ praf şi cu inima la gât –s-au bucurat când au văzut/ cum se înalţă din stamineşi din pistiluri aşteptare/ de timp frumos, de timp urât !!!&n ...

După ce mergi şapte ani pe cărările şi pe drumurile acestea, te opreşti, îţi faci semnul crucii şi te întorci. La întoarcere, ai de mers tot şapte ani. Tot pe aceleaşi drumuri şi cărări. Adică, altfel spus, trebuie să mergi şapte ani înainte şi şapte ani înapoi. Când ai s-ajungi de unde ai plecat în secunda zero, cucul va fi cântat fix 14 ani de la Sosirea ta pe Pământ. Adică exact Paisprezece ani (de) Acasă. Fără aceşti ani (de) Acasă şi fără să respecţi ( ...

!azi vin la tine să-ţi dau/ simplă şi pură o floare dintr-un cuvânt botezat/ pururea: nu(mă)uita(re)! !vin în secunda când stai/ şi lăcrămezi la fereastră ca o muşcată de rând/ tristă sub steauă albastră! !şi mă aştepţi până când/ vezi şi auzi că m-apropii şi mă visezi până când/ mor şi salcâmii şi plopii! !şi întinzi mâinile drept/ până m-atingi sufleteşte şi mă iubeşti până când/ nimenea nu mai iubeşte! !azi vin la tine să-ţi plac/ inima scump ...

Doamnele despre care fac vorbire şi scriere în gazeta de azi, pe care le înghesui în colţul cesta ajuns de lectură şi de comentariu printre ne/serioşi, dar şi prin tăriile digitalului devenit ilustrul „fără de care nu se poate”, sunt surioare gemene şi frumoase ca florile de mărăcine. Amândouă, venite „pe lume” exact în acelaşi timp, îşi reclamă necesitatea şi prezenţa în fiecare secundă, chiar dacă „independenţii” le bârfesc, le iau în vârful bombeului ...

Chiar mă întreb pe mine însumi:/ oare de ce a fost aşa şi n-a fost altfel? mi se pare/ că asta e greşeala meaşi că acesta mi-i păcatul:/ aştept pedeapsă şi suportîntreagă ispăşire până/ începe cântul de prohod? Şi cum era mai bine oare?/ aşa sau altfel? nu am ştireşi zău îmi vine să dau vină/ chiar şi pe cei din cimitirede ce mi se întâmplă: iată,/ spre pildă, ar fi fost frumoszburând s-ajung iute, acolo,/ decât încet-târziu, pe jos? Cat în ogli ...