Combinatul, lovit de șomaj tehnic de la 1 septembrie. Cine și cum pleacă acasă

Moto: „LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA” [Nichita Stănescu] nimic nu poate fi mai TRIST/ decât un SFÂNT plecat DEPARTE, nimic nu poate fi mai SFÂNT/ decât un TRIST suit în CARTE, nimic nu poate fi mai DOR/ decât un OM lângă FÂNTÂNĂ când scoate APĂ pentru cei/ care vorbesc LIMBA ROMÂNĂ, care vorbesc şi care scriu/ FRUMOS, cu mâinile CURATE, care se duc şi se întorc/ prin ŢĂRNA vremurilor toate, şi lasă urme pe PĂMÂNT,/ şi curcubeu pe ZARE lasă - ca să (se) prindă ...

Monolog de Cal: "Aici, lângă regiunea Marilor Grajduri, când vremea era mai populară şi ţăranii fiilor noştri/voştri învăţau Mioriţa pe dinăuntru şi pe dinafară, ronţăiam zăbala pusă la timp, de mă găseau lupii şi Luna pe Arii din Opera Pâinii. Apoi, fără nici o milă, mi s-au furat potcoavele şi ochelarii... şi aram desculţ pe tarlaua falsei regine cu grădini suspendate, iar fiii ţăranilor noştri/voştri căutau aiurea-n neant potcoave de cai/putere şi cai/noro ...

te salut fără milă, bibicule blând - eşti focar de tandreţe, depozit de pace, cămară cu dulce şi acru, cu tot - tu n-ai „fugi/încolo”, tu ai „hai/încoace” !!! ai câine, ai mâţă... şi ai papagal, ai doamnă suveică, dă-n clocot şi tace, îţi umple borcane cu suflet, cu vis - tu n-ai „fugi/încolo”, tu ai „hai/încoace” !!! ai casă, ai gard, ai copii... dar nu ai statuie şi loc printre neamuri buimace - găteşte-ţi războiul, suveica e-n toi - tu n-ai „fug ...

Se duce încolo. Merge încet. Şi eu tot încolo mă duc. Avem acelaşi drum. Şi cam aceeaşi vârstă. Poartă haine ieftine, croite clasic. Dar curate. Ca şi mine. Şi pantofi naturali, bine văcsuiţi. Nu bocanci de terorist. Pe cap nu are nici fes şi nici glugă de călău. Nici şapcă de marţafoi şi nici pălărie de domn. Însă are în cap. Destule şi frumoase. Destule şi serioase. Destule şi secante la liniştea universală, câtă a scăpat din ghearele lungi şi mâzgoase ale ...

bună fie-ţi dimineaţa, doamnă mov cu dumitriţe de atunci, când toate cele multe erau cestea toate pe cărarea dinspre gara cea măruntă şi uitată în lumina puţintic-a lămpii/sticlei afumate !!! bună fie-ţi dimineaţa cum atunci, în ochii fetei care se ducea la gară să aştepte-un tren de noapte, încărcat cu bună ziua, încărcat cu foaie verde ca lumina amăruie-n sticla lămpii afumate !!! bună fie-ţi dimineaţa până-n dimineaţa ceea din străfundul amintirii, plin cu v ...

Sigur că da!... Culcat pe spate, în lanul de grâu, paiele mi se par că sunt înalte până la cer. Văd ciocârliile urcându-se şi cântând... şi coborând în braţele tăcerii şi în cuiburile pline cu triluri viitoare. Şi uite ce miros de splendoare şi pâine în verdele trecător spre galben şi foame! Şi uite ce aromă de viaţă fără sfârşit şi de moarte fără început! Şi cât de pură-i şi cât de simplă-i această deschidere spre necunoscutul de unde (se spune) că ...

MOTO: "se aud greierii: artileria grea a veşniciei" [Ionel Teodoreanu] domnişoara mea din câteva litere, mă primeşti acum să dau examen de admitere în sufletul tău şi apoi să mă duci cât mai departe de rău ??? domnişoara mea din câteva cifre, acum te rog să mă ascunzi printre hieroglife, apoi să porneşti fluturii şi artileria grea în tot numele poeziei şi în toată memoria mea !!! domnişoara mea din nu(mă)uitare, vrei acum să mergem cu cercul pe zare, poate găsim rochi ...

Cu şase luni înainte de plecare, începe să se pregătească de drum. Şi nu se pregăteşte oricum. Cu paşi înceţi şi mărunţi, puţin aplecat spre obrazul fin al cărării, merge la poartă, stă, se întoarce şi se uită la faţa casei pe care a lutuit-o cu mâinile mamei şi cu mâinile lui. Stă. Nu zice nimic. N-are cui. Şi, în ultima vreme, nici singur nu mai vorbeşte. Stă. Apoi, cum numai el ştie şi poate să fie calm, păşeşte diagonala ogrăzii şi se duce în fundul d ...

şi-aud şi văd: în hohote şi-n lacrimi/ vine trecutul timpului prezent - vrea să-mi oprească aripile morii,/ să-mi bată vântul drept şi repetent, şi vrea să-mi hotărască veşnicia,/ şi visul să mi-l ia de la oblânc, să-mi şteargă amăgirile din zare,/ din care-am tot mâncat şi mai mănânc, din care-a ciugulit şi dulcineea,/ şi chiar mârţoaga a poftit un pic, şi vor mai mult, le dau... dar scutierul/ îşi face cruce şi nu vrea nimic  şi văd, şi-aud: în hohot ...

De la secunda naşterii şi până la secunda morţii, fără să (nu)-i ştim rostul şi fără să (nu)-i vedem capetele păguboase, repetăm întrebarea mereu: "ce (mai) faci?"...Desigur, de fiecare dată, invariabil, căutăm alt răspuns, deşi răspunsul primit e cel aşteptat, cel potrivit. Invariabil, de fiecare dată, alte păsări ne dor, ne ademenesc alte fire de iarbă, ne strigă sub linişte ori sub liniştire alte flori în/din copaci. Însă, mai ales, parcă totdeauna alte şi a ...