Restaurantul ”Levant” a luat foc în timpul unei petreceri. Zeci de oameni se aflau în interior (VIDEO)

Aşadar, Iubire nu mai este, Mere nu mai sunt şi nici Veşnicia nu mai ţine aşa de mult! De fapt, o minte mai ascuţită poate observa că şi Veşnicia s-a terminat! În locul Eternităţii, aceeaşi minte vede triumful bezmetic al Vremelniciei, izbânda şocantă a Efemerităţii! Şi nimeni nu vrea, nu ştie, nu poate ori nu are poftă/chef să mai urmeze rugămintea şi strigătul şi porunca şi îndemnul acelui Atunci: „hai la mere...(lumea se fereşte)...gratis, pe gustate...hai la m ...

NU CER IERTARE, MĂ DECLAR ÎNFRÂNT [...abia acum cred că era mai bine să fi păstrat un glonte pentru mine căci nu se ştie unde, cum şi când va trebui să încetez, cu el, mărşăluirea mea spre sărbătoare: locul râvnit de toţi, de fiecare soldat umplut de glorie-n măcel, umplut de lauri, declarat erou chiar dacă multe vieţi, nenumărate, a întrerupt prin faţă şi prin spate, pe lângă testamentul vechi şi nou, cum a făcut cel mare şi (cel) sfânt, dar nu a dat la nimeni ...

Da, nu mai sunt mere! Nici măcar de leac! Ce să faci cu merele, dacă Iubire nu mai este? Mere nu mai sunt nu din cauză că Dumnezeu a-nchis Edenul, ori din cauză că le-au atacat bolile şi dăunătorii, ori din cauză că nişte creiere hulpave le-au furat şi le-au vândut şi le-au mâncat pe toate! Mere nu mai sunt nu fiindcă un Prâslea joacă table cu Şarpele în timpul Serviciului şi scapă Situaţia de sub vigilenţă, Grădina fiind asaltată şi cotropită de şmecherii şi put ...

Moto: „tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc – tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal// şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început – erai pe unde nici n-ai fost:/ ştiu toată moartea pe de rost”                                                            (Iolanda Cremene)     Câţi mai sunteţi, cât mai sunteţi,/ vă rog încet: o, caii mei, staţi mai ades, fiţi ...

Da, nu mai este Iubire! Sigur nu mai este! Nici măcar de leac! Nici ca material didactic în laboratoarele de cercetare a nenorocirii omeneşti! Şi nu mai este nu fiindcă oamenii, beneficiarii cestui afect vital, au dovedit lăcomie-n căutarea şi-n consumarea/ exploatarea lui! Nu mai există nu pentru că Dumnezeu a-ncuiat magazia cu sentimente fără de care nu se poate... şi a lăsat pământeanul cu ochii în Soarele din ce în ce mai murdar, cu gândul la Luna asemănătoare din ce în ...

Moto: „tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc - tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal// şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început - erai pe unde nici n-ai fost:/ ştiu toată moartea pe de rost”                                                            (Iolanda Cremene)  O, caii mei!... o, caii mei!.../ (v)aţi dat istoriei temei, aţi sfărâmat (din temelii)/ mofturi de ...

De patru zile încoace – Joi, Vineri, Sâmbătă şi Duminică, adică – lângă Palatul Sporturilor şi exact lângă Spitalul Judeţean s-a desfăşurat/înfăşurat Panarama numită „Oktoberfest”. Acest Balamuc a fost organizat, întreţinut şi apărat de di/stinsa Primărie gălăţeană. Şi nu a însemnat altceva decât o sumă uriaşă de răgete, grohăituri, guiţături, răcnete şi behăituri la microfoane şi, implicit, în difuzoare, provocate de tot felul de natantoale şi ...

Moto: „tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc – tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal// şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început – erai pe unde nici n-ai fost:/ ştiu toată moartea pe de rost”                                                            (Iolanda Cremene)   O, caii mei!...o, caii mei!.../ v-aţi săturat cu flori de tei!... eu n-am avut şi n-am habar/ ...

Demult! Primăvară! Vine cucu! Are numai o aripă! Cealaltă i-a căzut deasupra Bagdadului, pălită de-un proiectil rătăcit! Aşa, unu pe trei mort şi doi pe trei viu, pare stăpân pe sine! Vine mai încet decât agale şi intră victorios în spaţiul aerian al ţării din patria noastră! Zice „cu”... zboară un kilometru... zice „cu”... Ce lungă linie de unire! - zice timpanul societăţii de consum. Din ce în ce mai puţini şi mai bătrâni, nişte copii măsoară microbii ...

Scriu despre tine... scriu pe ţărna din grădina cu păsări calde, fluturi mulţi şi greieri sfinţi, în care mama frământa mereu lumina şi-o descânta şi ne-o dădea să fim cuminţi! Şi scriu pe ţărna de pe drumul dus de tata... şi-ntors şi dus, şi-ntors şi dus, şi-ntors şi dus... şi îndreptat cu ochi albaştri, cu lopata... şi ni-l dădea să ne ajungă până sus! Cu ochii plini de întuneric şi departe s-au dus încolo... mai încolo... amândoi... s-au dus în basme.. ...