Ambasadorul Albaniei, alături de scriitorii gălăţeni. Vizită la Universitate, Primărie şi Consiliul Judeţean (GALERIE FOTO)

Este superbă femeia pe care am aşteptat-o ne/răbdător, ziua şi noaptea... şi am visat-o continuu, îmbrăcată frumos, ca o elevă din clasa a şaptea, cea mai bună la scriere şi la citire, cea mai harnică la mersul pe sus şi pe jos! Cred că era într-o recreaţie, după lecţia de limba şi literatura română, când i-am dat din gard o floare de liliac şi am vrut s-o sfărâm în braţe până în clasa următoare, însă m-a respins: stai în banca ta, cuvintele tale nu-mi plac! ...

În fiecare zi, fără merinde şi veşminte preţioase, merge la capătul celălalt. Stă exact pe marginea lui... şi priveşte în Sine. Nu poartă bijuterii scumpe, dar sunt distincte şi încărcate cu povara sentimentelor viitoare. Poară greieri în păr şi aminteşte frumuseţea clasică elină. Cu fruntea rezemată de genunchi, seamănă cu Crimhilda, făptura care l-a pus pe hunul Atilla în braţele morţii. Foarte rari pe aceste meleaguri, trecătorii o scrutează suspicioşi, unii ...

!la stânga, la dreapta, lăuntru şi-afară pământul se strâmbă, pământul se-ndoaie şi curge şi curge şi piere întruna... doamne, ce limpede... ce apă de ploaie! !se surpă, se sfarmă, se duce la vale cu tot cu nădejde, cu tot cu iubire... ce-adâncă-i tăcerea, ce naltă-i plecarea cu-această-ntâmplare-n neant şi psaltire! !şi ce-ntunecime-i în pântece pline cu bune şi rele, păgâne şi sfinte... doar fulgere brazde-n zigzaguri fecunde semnează zvâcnirea-napoi şi-nai ...

Aşa cred. Trebuie numaidecât. În toate şcolile din Galaţi. La nivel de gimnaziu, cel puţin. Fiindcă nu-i o carte oarecare. E un „Abecedar istoric gălăţean”. Scris de prozatorul Victor Cilincă. Documentat până la sânge, până la os. Şi frumos. Şi generos ilustrat. Cu multe fotografii de epocă. Şi cu informaţii pe care numai un împătimit iubitor al locului poate să le caute, să le afle şi să le aştearnă într-o carte. De ce „abecedar”? Fiindcă, mărturiseşte a ...

!acesta-i drumul... n-are îndărăt… nu te uita în urmă niciodată, mergi înainte, chiar dacă-i prăpăd, cu fruntea sus, cu inima curată! !acesta-i drumul minunat sau rău... mergi liniştit, nu ai nici o scăpare, eşti pedepsit... cată răspunsul tău la orice pas, la orice întrebare! !vezi ce nu vezi şi-auzi ce nu auzi numai încolo... nu există-ncoace... adună-te la demoni copţi şi cruzi, dar şi la îngeri de război şi pace! !fii calm când făcătorul dă în foc şi-n ...

Faceţi linişte în tranşee! Vă ordon, faceţi linişte în tranşee! - tună comandantul ciuruit de gloanţe rătăcite, obligat de cuvântul/ordinul altor şi altor mulţi distinşi comandanţi. Nu vă jucaţi cu duşmanii! Voi sunteţi duşmanii lor! - abia mai răsuflă acelaşi comandant în cădere liberă, sătul de frică, plictisit/scârbit de târcoalele corbilor diletanţi. Soldaţii se uită între ei, se uită fiecare în raniţa fiecăruia, să caute şi să-şi aducă-aminte ...

ce frumoasă erai ce frumoasă erai timpul meu luneca pe o gură de rai îţi spuneam poezii şi nimic altceva ce mai lună era ce mai lună era! uneori eram înger alteori eram drac şi ce fluier de os şi ce fluier de fag adunam licurici şi veneam repeziş pe înalt pe adânc pe furiş pe costiş să-i aştern unde stai uite-aşa şi aşa să visezi minunat şi încet nu cumva de atunci pân-acu au trecut ehehei în trecut şi ai lui şi ai tăi şi ai mei şi credeai că-s aşa şi aşa c ...

Ieri, în drum spre autobuzul care circulă de rupe asfaltul şi face legătura între „dormitorul” Sfântul Lazăr şi gara CFR, întâlnesc două persoane (şi personaje) foarte cunoscute în spaţiul Mioritic a/real: Ion Mutelcă şi Vasile Cherpedin. Ceşti doi octogenari se duc în/spre marginea oraşului. Se duc pentru ca să ia o gură de aer curat şi oleacă de linişte. Fiindcă (în inima putregăioasă a Noului Galaţi) aieste două elemente strict trebuincioase senectuţii... ca ...

!să pot cu aceste cuvinte ajunge în colţul opus l-aş spune pe-acel ce mă vinde aş spune ce încă n-am spus! !mă ţine ceva la fereastră mă ţine de când sunt născut mă ţine o frică de-a voastră şi-o teamă de-a mea de-nceput! !îmi trece prin geamuri o piatră zvârlită de unde nu ştiu cu milă un câine mă latră să ies şi să fug în pustiu! !nu pot cu aceste cuvinte dar vreau sclav în colţul opus nu pot nici cu alte cuvinte voi ştiţi şi vedeţi ce n-am spus! ...

!cât mai trăieşti să nu mă mai faci fir de iarbă pentru cai ştii caii pasc foarte uşor pasc mult şi bine până mor! !până mor ei până mor eu fără să afle dumnezeu ne-au dat la toate şi la toţi patru picioare patru roţi! !n-am să te mai cât mai trăiesc în visul tatălui ceresc fac frunză verde fir mohor să saturi caii până mor! !până mor ei şi până când va să rămână pe pământ stingându-se încet uşor doar umbra mea şi umbra lor! ...