Duminică este seara de gală a Festivalului Internaţional de Folclor din Grădina Botanică (FOTO)

Sigur că da! Cum să nu-mi aduc aminte? Parcă aşa era: vă ordon, treceţi Prutul! Sau, dacă am avea un alt Mareşal deştept, numai bun de asasinat, ar urma să-mi amintesc: vă ordon, treceţi Nistrul! Sau, dacă am avea...!...Dar nu avem! Asta-i: nu avem! Şi, dacă nu avem, ce facem? Stăm aşa, cu aia-n ăla, cu alea-n alea, cu alea-n ăla? Nu, nu stăm! Nu stăm, şi pace! Da? Drept pentru care, zicem: vă rog foarte frumos, treceţi Dincolo! De ce? Păi, aici ce mama zmeilor să mai f ...

Asculţi căderea florii de salcâm, demult, de-acolo, dintr-un hăt departe... când te uitai la cerul negreşit la steauă, cum se naşte şi cum arde... şi cum se suie-n zare până când salcâmul înfloreşte înc-o dată, şi înc-o dată...şi alergi, şi-alergi prin ad/mirarea ta ne/vinovată, poate ajungi atunci, la început de mugure, de frunză şi de roată?!?...   Atunci, demult...la margine de vis, într-o tăcere crudă şi rotundă, când hoinăream prin vreme fără timp, tu ...

Am crezut că a dat colţul...şi nu m-a chemat şi pe mine la îngropare. Nu, nu a murit. Nu moare moş Ion Mutelcă, aşa, cu una, cu două, cu şapte, cu nouă, cu o mie şi una de boli pe trupul şi pe sufletul lui de consumator. Consumator serios de realitate românească, de nenorocire democrată şi de nesimţire capitalistă. Nu moare moş Mutelcă de dragul Patriei, de sanchi, de ciudă, de dragul ne/aleşilor ajunşi nişte penali şi nişte penibili, nişte cărnuri şi cărniţe care ...

Am să te caut şi am să sun şi am să te aştept mai mult decât Prinţul din Levant... am să te caut şi am să sun şi am să te aştept şi am să te strig cum numai pe Valea Zimbrului te striga Zmeul să ascultaţi un greier elegant şi să-i daţi drept răsplată şi mulţumire să mănânce oleacă de rouă, cum numai viaţa ne dă moarte şi numai moartea ne dă viaţă cu mâinile amândouă!   Am să te caut şi am să sun şi am să te aştept mai tare şi mai mult decât ...

Şi nici în ruptul capului nu-mi amintesc de ce naiba n-am scris niciodată despre lacrămi. Adicătelea, ticălosul de mine, am manuscris aşa de mult despre Mamă şi despre Maria şi despre Deşertăciune, încât mi se pare o crimă să nu desenez măcar un cuvânt despre lacrămă, lăcrămare, lăcrămaţie, lacrimatoriu. Şi iată-mă pus în situaţia să scriu despre-un plâns, despre-un anume plâns. Din acela real şi cutremurător, nu fals şi urlat. Nici nu ştiu cum să încep. Ş ...

Şi încă nu se vede, dar s-aude cum vine-ncet, aşa, fără cuvinte...!... E cea mai chioară dintre surdomute, nu are înapoi şi înainte... n-are nici sus, n-are nici jos...nu are nici gând să se oprească şi să ierte... zadarnic i-am făcut pâine şi sare şi cânt l-am învăţat cu foaie verde... nu cred că pot s-o păcălesc, ştiu bine, e ziua ei...şi nu mai am ce pierde!   De când aştept, o viaţă şi o moarte s-au scurs din ochi, prin colţuri de batistă, mereu am bănuit ...

Eu n-am nimic! Pentru că eu nu ştiu să fac ceva cu ceva, dacă aş avea ceva! Ce să fac eu cu un avion? Nu-mi trebuie, fiindcă am frică de înălţime! Ce să fac eu cu un vapor titanic? Nu-mi trebuie, fiindcă am rău de apă! Şi nu-mi trebuie nici lift, că sufăr de claustrofobie! Sufăr şi de agorafobie, drept pentru care detest şi urăsc visceral spaţiile deschise! Am şi silvafobie! Şi de moarte mi-i frică! Şi de viaţă mi-i teamă! Şi de păsări! Şi de animale! Şi de abs ...

!cică acolo-i mai frumos decât aici, decât oriunde: rotundul stă numai în mers şi veşnicia stă-n secunde, nimicul umblă maiestuos, printre enorme şi mărunte... şi totul hohoteşte-n pumni şi n-are unde se ascunde!   !cică acolo am mai fost în alt contur, în altă stare... puţin sau mult...am aşteptat până în clipa următoare... şi am fugit tocmai aici, să-ngenunchez la întâmplare, să văd, s-aud şi să pricep de ce, cum sunteţi fiecare!   !cică de-acolo a-nceput... ...

Hodorogul de la Tirighina nu-i alt ceva (alt cineva) decât un fel de replică vie, ne/reuşită şi ne/autorizată a Gânditorului de la Hamangia. Acesta din urmă-i o ceramică despre care ştie tot gălăţeanul unde a fost descoperită şi cu se ocupă. Cel dintâi va să fie ceramică într-un viitor ne/sigur, chiar dacă nu va rămâne să fie „săpat” în coasta castrului de lângă Bărboşi. Deocamdată, pentru că nu are şi nu vrea să aibă încotro, (se) ocupă cu „Divina Trag ...

De când aşteaptă să te-ntorci acasă, stă numai la fereastră, negreşit…!… A vrut să plece după tine, doamnă, însă-i legat de loc şi-mbătrânit! De loc legat, de mod legat, de vreme, dar şi de timp…de timpul meu prea mult… nădăjduieşte şi tot cată-n zare, vorbeşte singur, plânge…şi-l ascult: am târnosit văzduhul şi ograda, trimite-o, dumnezeule, sunt gata!   Dă-i dezlegare şi trimite-o mâine… mâine, în zori, e ultimul târziu… uite, mi-mbrac ultima ...