Cum a fost a doua seară a Festivalului de Folclor: Exotism, ritm şi impetuozitate (FOTO)

Eu n-am s-ajung, frumoaso, niciodată la înălţimea sufletului tău... sunt plin cu silă, zgură şi restrişte, cu vraişte, cu patimă şi rău!   N-am nici un dram de milă şi candoare, nu mă încearcă nici un gând senin, mă ocoleşte pacea şi iubirea, în ochii mei nici lacrimi nu mai vin!   Şi nu mai am în ei nici o lumină, nici cât mai are-un biet şi trist chibrit, mă poartă, luciferici, fără noimă, ca pe-un nimic bolnav de infinit!   N-am nici un preţ în astă lume ...

Da, sigur că da!...Cum coboară Arcadia îmbrăcată în frunze, însoţită de păsări care nu au mai fost aici, doar Nimeni o aşteaptă cu gânduri ascunse! Pe toate drumurile umblă, nu ai ce să-i zici! Stai la poartă şi-l vezi cum trece însingurat, repede şi îmbrăcat în iarbă, de parcă nu ştie pe unde vine Arcadia în sat, parcă nu vrea s-o piardă în lumea asta pustie! Şi nu se opreşte nici o clipă! Aleargă în toate părţile de tăcere şi de vorbire! Aleargă în scri ...

Doi singuri frumoşi... un salcâm şi-o salcâmă se duc să se umple cu păsări şi floare... aici nu mai sunt nici miresme, nici triluri, nici milă, nici ploaie, nici dor, nici răbdare! Se duc mai încolo, cu mult mai încolo decât ce înseamnă departe, departe... n-au timp să mai vadă, n-au timp să mai ştie cum piere pădurea, cum cântecul arde! Doi singuri şi trişti înspre unde nu-i urmă de om-ferăstrău, om-cuţit, om-secure... n-au vreme să freamăte-n crengi fără cuib ...

Da... nimeni nu ştie ce a fost, ce s-a întâmplat, ce s-a petrecut ieri în oraşul cu  negustori cumpliţi! În acest sens, am iscodit o sumă pertinentă de umanoizi, că aşa li se spune istor bipezi controlaţi de domnul Lucifer în goana după Nicăieri! Am îndrăznit să întreb un număr cât mai mare de bărbaţi şi femei, însă nimeni nu are habar să răspundă, nimeni nu ştie, toţi dau din umeri, toţi se miră şi toţi se comportă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi ...

Doamna aiasta din barul aista mă priveşte frumos! şi foarte frumoasă! dar mult mai mult decât a naibii de frumoasă-i aiastă doamnă! bineînţeles, sunt mai mult decât lulea îndrăgostit de ea! vreau să-i dau o floare, dar ea-mi spune marţial: lasă, prostule, aşteaptă să se facă toamnă!... Parol, numai şi numai de dragul ei beau bere aici! eu nu am bani, însă beau toţi banii prietenului meu! beau şi mă holbez (elegant) la minunea de după tejghea! şi ochii doamnei parcă- ...

!mergem în timp şi-n spaţiu? înapoi şi înainte? suntem mulţi şi multe?... dare de samă: suntem şi trăim proiecţia gândirii absolute! !sigur că da, umblăm şi noi prin cest inexorabil vis al nu ştiu cărui necunoscut?... strigăm: sigur că nu!... şi, negreşit, mă nărui şi te nărui! !aşa i-am spus... şi credem că aşa-i, chiar dacă ne fălim c-avem vro ştire despre acest ascuns hohotitor, stăpân pe astă silnică gândire! !şi ne-amăgim că poate fi frumos, dar ...

Înainte de mult aşteptata noastră întâlnire, te anunţ şi te avertizez că nu iubesc nici o Patrie! şi că nici o frică nu mă încearcă din cauza ei, pentru ea, deoarece exact în Curbură de Carpaţi o doare de inima mea şi de inima ta! că astă limbă (morfologia şi sintaxa) în care gândesc, şi în care citesc, şi în care scriu, şi în care dorm, şi în care mor fără oprire... mi-a dăruit-o Dumnezeu şi Mama, iar nu Patria! desigur, şi eu am fost născut într-un loc, � ...

Nimic (nu)-i de aşteptat să se întâmple în această oprire, căreia i se spune viaţă pe pământ: nici rele, nici bune, nici pătrate, nici rotunde... chiar dacă tu eşti o sântă... chiar dacă eu sunt un sânt! Nimic (nu)-i de aşteptat să se piardă printre alte cuvinte mai mult ori mai puţin uitate: nici aproapele, nici departele, nici vrăjmaşul, nici prietenul cel mai bun/scump dintre ne/vertebrate! Nimic (nu)-i de aşteptat... însă pe toate le primim fără nici o crâcnea ...

Îmi plac reproşurile argumentate. Sunt cum nişte învăţături. Cum nişte pilde. Şi nu dezavuez niciodată şi nici într-un fel spusele celui care mă face măgar când sunt măgar şi zimbru când sunt zimbru, nu invers. Însă, dacă-s vultur şi cineva mă face sticlete, ori invers, n-am decât să mă consider calomniat şi să procedez ca atare, arareori, sau să mă amuz copios, adeseori. Nu-i bine aşa?... Sigur că da! Şi, ca să nu mai conjug mult timpul pierdut, rezum: printr-o ...

Stau acum, stau aici, în Moldova de nord, unde sunt numai ape impare... n-am uitat să mă-ntorc, n-am uitat să mă mir: jur pe sfeşnicul meu de onoare! Şi mă duc la fântâni... şi mă văd alt ceva în oglinzile lor tăcătoare... văd şi stele-n mulţimi, tremurând... fără soţ: jur pe candela mea de onoare! Nu întreb... nu răspund... este limpede-n tot şi în pricina mea-ntâmplătoare pe ist bulgăr de lut, supra cerul adânc: jur pe strigătul meu de onoare! Cum e apa în c ...