Scaune „primenite” în mijloacele de transport Transurb, pentru că erau rupte, murdare şi urât mirositoare (FOTO)

La prima mea-ncercare, am dat de un cer care tăia necunoscutul în două părţi bizare: o parte...(cea înaltă, umplută cu frumos)... şi-o parte...(cea urâtă, de dincoace, de jos...!   Aşa...[ştergându-mi ochii, precum de-o năzărire, şi cercuindu-mi eu(l) naiv, rebel, subţire]... am zis în sine-mi, jalnic, umil, năuc, supus: ce parte minunată...dar stă degeaba-(n) sus!   Eu...ce să-i cer acestui cer(c) (s)pus în două care şi-(a)dus la (re)citire, la scris, la dezlegare... ...

Cel de Sus asistă neputincios la ticăloşenia şi ticăloşirea celor de Jos, fie ei atei calificaţi ori bigoţi, fie ei mieluşei ori fanatici ai nu ştiu cărui cult. Mitocănia a umplut toate paharele, mai ales în aşa-zisul Nou Galaţi, dacă nu cumva în toată România. Doar pe ici, pe colo, prin amărâtele noastre sate, mai vezi câte un strop de respect, mai vezi câte un om chinuindu-se să ţină dispreţul la distanţă de comunitate. Apetitul balcanismului pentru rău şi urât, ...

De când îl ştiu, zice că-i cel fără folos şi fără haz... şi nu mai vrea să treacă printre ce se numeşte relativ şi absolut, nici să rămână, nici să iasă, nici să intre!... Cum să rămână-ntr-un aicea ordinar? de ce să plece din acest infern... [pe care (l)-a călărit spre-un paradis plictisitor]... pe care (încă) tot mai stă (frumos) călare? Unde să intre... când e-o poartă-n faţa lui, pe care vede "stai", "pericol", "interzisă"... şi când aude-un glas de d ...

După marea revoluţie capitalistă din Decembrie 1989, adică după marele asasinat politic de la Târgovişte, părinţii mei şi ai unor dumneavoastră, foarte mulţi, au intrat, au fost nevoiţi să intre în cea mai neagră şi săracă perioadă din ultimii lor ani de viaţă. Cică li s-au retrocedat pământurile şi cică li s-au acordat foarte multe drepturi. Li s-a promis marea cu sarea. Li s-a promis compresorul şi vioara, scara fără trepte, traiul pe vătrai, venitul minim garant ...

Ai grijă, fii atentă: să fii atunci şi-acolo...!... Mă hodinesc... vin mâine... sunt gata de plecare, mai am doar două vorbe de spus/lăsat în urmă... şi-ncep întâia filă din cartea următoare! E cartea ta, frumoaso... pe care-o scrii întruna şi-o dai celor cu sete şi foame de lectură, chiar şi neputincioşii n-au încotro şi-ascultă citiri şi recitaluri din opera ta pură! Citiri şi recitaluri sub sfinte candelabre, sub lună, sub scânteie, sub ochi, sub lumânare... di ...

Asta au făcut părinţii mei şi ai unor dumneavoastră: n-au stat cu mâinile-n sân şi-n buzunare, dar nici nu s-au apucat de tâlhărie. Au rămas, ca să zic aşa, "extremişti de centru". Şi, odată cu înaintarea în vârstă, odată cu cea coborâre a bătrâneţii în firea lor ne/răbdătoare, s-au suit în taina cărţilor şi în unghiurile/ungherele cu amintiri din podul caselor, dar şi pe liniile din ce în ce mai clare ale amintirilor din podul palmei. În ultima parte a vieţi ...

Moto: Dacă vrei să vezi ultima şi cea mai mare tristeţe               de pe pământ, uită-te la o pădure fără animale!"                                                                          (anonim) Vin lupii toţi, acuma!... i-auzi?... (nu mai rezistă flămânzi, fără lupoaice, cu lăcomia tristă, cu ochii du-şi aproape de stins, fiindcă n-au văzut măcar o umbră de căprioară!... hau!...) ...

Sigur că da!... Se bănuia, se ştia "cam" cine-s incendiatorii grajdului plin cu animale. Dar, din motive "ne/cunoscute" şi din "binecuvântate" pricini, anchetarea n-a "luat-o" pe cărarea hoţilor/ucigaşilor, ci pe drumul cel mai scurt, mai uşor, mai "curat". Cineva/ceva să-l apere pe bietul moş Vasile? Nimeni şi nimic! Probe? Urme? Corpuri delicte? Suspiciuni? Cercetarea "palmaresului" celor doi terorişti? Canci!... Şi, atunci, cum "stăm" şi cum "ne înţelegem" cu "libertatea de ...

Motto: "Nu e păcat/ ca să se lepede/clipa cea repede/ ce ni s-a dat?"                                                             (Mihai Eminescu - Stelele-n cer) Aceasta-i clipa cea ne/fastă a plecării spre-ncoace: clipa coborârii în lumină de alt/ceva ne/cunoscut, de alt/ceva ne/aşteptat, ne/răbdător... să nu mai vină într-un prezent care se naşte, stă şi moare cât ai clipi, fără-napoi, fără-nainte, exact cât � ...

Sigur că da!... Inventatorii, artizanii, executanţii şi adepţii colhozului şi ai sovhozului şi ai tovhozului şi-au folosit toate rezervele "mintale" pentru a şterge intelectualitatea de pe suprafaţa pământului. A pământului celuia şi cestuia, căruia icoanele noastre numite părinţi îi îndreptau, îi netezeau şi-i mângâiau obrazul... să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu. Ştiţi bine câtă inteligenţă românească a fost făcăluită în lagărele şi-n beci ...