Duminică este așteptată decizia CCR privind pensiile speciale ale magistraților

Se ia o coală de hârtie. O coală de hârtie albă, dacă cerneala-i neagră. O coală de hârtie neagră, dacă cerneala-i albă. Se aşează coala de hârtie pe o masă netă. Se aşează călimara în dreapta, dacă nu eşti stângaci...ori invers. Se ia tocul, se sfinţeşte peniţa. Se face semnul crucii spre răsărit, dacă-i seară…şi spre asfinţit, dacă-i dimineaţă. Nu se scuipă în palme. Nu se scuipă nicăieri. Se rosteşte rugăciunea de scrisoare. Se înmoaie peniţa-n ce ...

Şi-aşa i-am spus: nu este nimic precum se zice, nimic precum s-aude, nimic precum se vede…! Nişte deştepţi în spaţiu şi-n timp mă desenează, mă bat (frumos) în cuie, cu faţa la perete,   şi cheamă toată lumea…(din lumea asta lungă, din lumea asta scurtă, din lumea asta bună)… cu trâmbiţe, cu tobe, cu surle, cu fanfare, şi-ncepe vernisajul: aceasta-i o lacună,   acesta-i un hiatus, aceasta-i o greşeală, acesta-i terchea-berchea, aceasta-i puia-gaia, acesta-i trea ...

Sigur că da...unde se uită zmeul (rece, secat) cum ploile se frâng... (să nu-ţi mai pară lutul prea departe)... vin (mâine) să aduc nişte adânc!   Să fie-acolo...este bun adâncul de pus pe rană...(nu se ştie când şi cum se poate răsturna mişcarea)... e cel mai sigur loc de pe pământ!   Să stai lângă adânc şi să nu-ţi pese că ochi iscoditori (dinspre înalt) (s)clipesc până la moarte, să se afle... sunteţi ai lui, şi nu ai celuilalt!   Sigur că da...unde ajung ...

Din vârful dealului, se vede acoperişul casei lui Ion Mocanu, învelit cu tablă neagră. Dar şi învelitoarea căsuţei lui moş Gheorghe: un ţugui de paie aşezate cu atâta pricepere, că nici cel mai afurisit viscol, nici cea mai straşnică furtună nu le poate învrăjbi şi nu le poate zvârli de la rostul lor. Însoţit de imaginea acestui ţugui imposibil de uitat, dar şi de imaginea bătrânului de care mă despărţisem oleacă mai înainte, mă las la vale...şi nu-mi pot struni ...

Moto: „Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte!” (Nichita Stănescu)   Nu mă aşteptam să vină, dar a venit… şi chiar a fost frumos…a fost minunat…! Uite, acum sunt exact în toiul frumuseţii, sunt şi subiect, sunt şi predicat, am deschidere şi dezlegare la toate, am chiar şi infern personal, am totul la unghia mică, am aere de mare, lumea se uită şi-mi strigă bravo! şi halal!   Nu mă aşteptam să vină, dar a venit… şi chiar mâna-n cap mi-a pus ...

Veniţi de luaţi Lumină!…aud clar din partea Cealaltă a drumului care conduce undeva, care aduce de undeva. Veniţi de luaţi Marie!…aud limpede din aceeaşi parte. Oare-i bine să-(mi) las partea Asta de izbelişte şi să trec după Lumină? Oare-i bine să mă duc după Marie? Şi toată recuzita Sfintei Copilării se adună în mijlocul Luminii cu Marie, în mijlocul Mariei cu Lumină, în Epicentrul celei care Naşte Totdeauna! Aş vrea să trec şi eu, dar mi-i frică! Nu ştiu de c ...

Da, exact aşa: Maria începe să mă doară! Mă doare frumos, cu grijă să nu mi se pară că suferinţa nu însemnează purificare! Pentru că, nu-i aşa (?), numai ceastă durere duce la purificare! Altfel, nu se poate! Nimeni nu-(şi) şterge colbul de pe suflet dacă nu intervine suferinţa! Nimeni nu-(şi) suie mintea la cap dacă nu are nici o durere! Se înţelege că suferinţă nu însemnează numai durere în sine! Şi se înţelege că poţi suferi şi fără să te doară! Şi în ...

Din clipă-n clipă, trebuie să-nceapă ne/aşteptata Clipă a Tăcerii: cel mai frumos şi lung şi rar spectacol despre Sublim când Pacea Nicăieri-i şi când Iubirea celui de aproape ş-a celui de departe nu-nsemnează decât un fals în acte şi-n tandreţe, decât o Amăgire majestoasă… iar Timpul des şi mult îşi pierde rostul scrâşnind sub Veşnicia mincinoasă! Din clipă-n clipă, trebuie să-nceapă sfârşitul valmei cesteia barbare…!… E plină sala, dar mulţimea surd� ...

Iată, văd o vacă verde/ într-o iarbă foarte verde, şi-un viţel la fel de verde…/ şi-o femeie numai verde cum le-ndeamnă şi le paşte…/ (într-o margine de Paşte, ori de Paşti, dacă-i mai bine)…/ frunză verde mărăcine, că şi ăsta-i bun de lapte…/ iar viţelu-i bun de fapte: stă la pândă şi dă iamă/ chiar în ugerul de mamă… mamă verde, mamă verde,/ roagă-te să (n)-ai ce pierde, roagă-te de Suflet mare/ chiar în Săptămâna Mare! Iată, văd în zarea ve ...

Ce să-i spun despre Mama? Cred că nu ştiu (aproape) nimic despre Mama. Şi nu ştiu dacă am să aflu vreodată. Dacă Mamă egal Naştere, şi dacă habar n-am ce-i Naşterea, cum să ştiu despre Mamă mai mult decât se vede, decât se aude? Şi cum să nu divinizez această Alcătuire din două silabe identice, delicate, pure, frumoase, misterioase, aşa, cât să poată fi rostite mereu şi uşor, cât să nu poată fi uitate niciodată?… Îi zic Mariei că trebuie să fac (din nou) un ...