Muzică, dans, tradiții și mari vedete, în Grădina Botanică

El este! el este domnişorul mire! nu l-am mai văzut de la începuturi! este în carne şi în oase! sau carnea şi oasele sunt în el! nu se ştie exact! dar el este! mirele de atunci! nu mirele de acum!... Cel de acum e mire de nailon, de plastic, de celofan, de vinilin! cel de acum e-n scârţofag! e-n sintetice! cel de acum e mire digital! e ţeapăn! e-nţepenit de la cleiuri, de la uleiuri, de la gel şi antigel, de la "mândrie şi prejudecată", de la obsesie şi de la tremuriciul/frica ...

Scriu şi desenez (pe)-o doamnă gri, o recit, o-nvăţ...şi ea mi-arată zâmbetul/uitarea lui da Vinci, ca o notă [si(n)gură] de plată!   Vine domnul meu învăţător cu creionul roşu...şi se miră... N-am nici o greşeală...şi îmi dă nota zece veşnic...şi o liră!   Ce răsplată am...şi ce uşor (de la domnul meu învăţător) am de priceput până la moarte cât de-aproape s-a făcut departe!   Şi învăţ să cânt şi să regret că n-am ascultat nici o poruncă...!... ...

Iată-l...el este! el este punctul meu de vedere! el este orizontul! el este cel fără de care nu se poate! nimeni nu poate fi în locul lui! el se face că nu aude izvorul în care plânge zâna desperării şi din care am vrut să beau şi să intru în păcat! el se face că nu pricepe când îi spun cum visez o pădure de salcâmi cu flori negre, unde zâna aceea sigură şi albă începe să nu mai moară niciodată! Iată-l...el este! el este punctul tău de vedere! el este orizontul tă ...

Imaginea/eticheta preponderentă a străzii contemporane este alcătuită din nesimţitul profesionist şi gherţoiul amator. Împreună sau separat, aceste două rezultate ale "educaţiei frugale" (subliniez sintagma trist-depresivă a filozofului Andrei Pleşu, pe care am mai folosit-o şi care argumentează şi pune în vedere realitatea distrugătoare a sistemului educaţional românesc) oferă (zilnic) un spectacol grotesc, o halucinantă şi monotonă tele/viziune de ansamblu a ceea ce uni ...

Nimic mai fără seamăn nu ştiu a fi trăit la flacără de lună, la fulger de chibrit, la gândul şi la visul că vii să te sărut, că noaptea n-are capăt şi n-are început!   A fost ca niciodată, a fost foarte frumos, a fost până la sânge, a fost până la os, a fost până acolo, a fost până aici... ne-ntoarcem n-amintire şi zic încet, şi zici:   Hai să facem leagăn, doamna mea, clipa cestei nopţi de catifea...!... (mâine dimineaţă, coborâm sub tăcerea florii de sal ...

Sigur că da...aşa s-a întâmplat şi aşa zicem: "A vrut să pătrundă-n iubire, cu forţa!/ a vrut, samavolnic, să intre în moarte!/ Dumnezeu l-a certat cu tandreţe şi milă/ ş-apoi l-a rugat să citească o Carte!" Sigur că da...n-a avut încotro şi aşa i-a mai spus Dumnezeu: "Apropie-ţi cerul, priveşte la păsări!/ nu poţi să te superi pe viaţă, aiurea!/ visează-te singur, n-ai voie sărutul/ pe sânul iubitei să-l pui cu securea!" Şi aşa a continuat Dumnezeu...şi a� ...

O să apară trenul, odată şi odată... mă simt ca o traversă de vreme putrezind, păstrez ca pe un idol iluzia ferată şi-i cumpăr flori de toamnă, de colţ, de oare când!   Visez că dorm pe linii, tresar când trec marfare, mi-i teamă că macazul va rugini de plâns şi n-o să ştie unde frumoasa-mi să coboare, să-mi spună că va ninge şi voi fi primul nins!   Visez că trece trenul cu flăcări şi cu fluturi, cu ea şi  cu nuntirea...şi nu-s acolo, nu-s... Visez că niciod ...

N-am putut să nu dialoghez imaginar cu cea mai veche şi mai flămândă dintre pământeni. Chiar reciteam "Întâlnirea din pământuri" şi chiar mă încerca un soi ciudat de nostalgie moromeţiană, un fel de dor pentru sat: satul lui Marin Preda, satul lui Ioanid Romanescu, satul lui Ion Avram, satul multora dintre dumneavoastră. Desigur, şi satul Zimbru. Şi Rădeşti. Ceste din urmă două meleaguri mi-au dăruit o Copilărie fabuloasă. Ceste două locuri m-au zvârlit în lumea basm ...

Ce frumoasă şi deşteaptă/ e femeia verde!... (n)-o iubesc, şi (n)-am ce-i face,/ şi (nu) am ce pierde! Stau la pândă în gutuiul/ de la geamul care mi-o arată cum se-mbracă/ şi cum pleacă...Oare unde pleacă? de ce pleacă?/...Eu nu pot a crede că se duce să mă-nşele...Amintiri concrete despre ceastă femeiuşcă/ blândă (prea) suveică? N-astă noapte, printre crânguri,/ ne-ntâlnim la teică şi-nvăţăm: "(n)-a fost o dată/ (cam) ca nici o dată un zmeu verde, crud şi ap ...

Bună-bună dimineaţa/ fie-ţi, doamna mea... cum atunci, demult, acolo,/ blândă, la cişmea, când lăsai (n-oglinda teicii)/ ochii să te vadă foaie verde frunză verde/ şi nenumărată, când lăsai încet căpruiul/ cel frumos în apă şi se clătina-n clătire,/ gata să înceapă încă o înfăşurare/ şi-o desfăşurare de lumină şi de lacrimi/ tocmai viitoare!   Gata, mâine (dimineaţă)/ plec...şi sunt acolo, şi mă uit n-acelaşi singur/ şi adânc tremolo, şi ating şi ...