Ministrul Agriculturii promite investiții record pentru fermierii gălățeni (GALERIE FOTO & VIDEO)

Toată viaţa, poetul a mers cu ochii numai în pământ, îmbrăcat subţire şi desculţ printre pistiluri şi stamine... a mers de acasă până acasă, de nicăieri până nicăieri, nu cumva să-i crape obrazul şi sufletul de ruşine!   Din când în când, să-şi mai potolească singurătatea, făcea ca mierla, ca paiul de pâine, ca făt-frumos... şi ducea buzunarele pline cu grăunţe la moara dracilor, şi vorbea despre pace şi iubire cu sarsailă cel majestos!   În fieca ...

După ce citesc fragmentul publicat în ziarul de ieri, domnul Măzăriche mă îmbie la dulceaţă. Sigur, nu pot refuza. Aşa mi-a poruncit mama: să nu iau de unde nu merit, dar să nu refuz, dacă mi se dă. E bună dulceaţa. Cireşele sunt mici cum inimile copiilor la naştere. Ori, mai bine şi mai frumos zis, inimile copiilor la naştere sunt cum cireşele amare. Cheseaua nu are nici mult, nici puţin. Ăsta-i semn că domnul Prepeleac "le are" cu manierele, nu-i din ăla găman, fără ...

Dacă nu vreau, nu-nseamnă că nu ştiu să-mi cadă floarea când va fi târziu...! Dacă nu ştiu, nu-nseamnă că nu pot să pun Nimic şi Zero supra tot...!   Dacă nu ştiu, nu-nseamnă că nu vreau să scriu pe geam "i love you" şi "bau-bau"...! Dacă nu scriu, nu-nseamnă că nu am ajuns cuvânt de dragoste la geam...!   Dacă nu sânt, nu-nseamnă că n-am fost bizar şi zbor de flutur fără rost...! Dacă n-am fost, nu-nseamnă că nu voi fi sclavul Unu împărţit la Doi.. ...

Uite, chiar acum sunt la poarta domnului Prepeleac, pe strada Zimbrului, o stradă mititică şi tăcută, cu numai câteva case destul de arătoase, dar cu mult miau-miau şi ham-ham, doldora de cucurigu şi cotcodac! Uite, chiar acum bat în scândura simplă a porţii, şi chiar în clipa asta nea Măzăriche îmi răspunde şi se grăbeşte să-mi vină în cale! Uite, chiar acum porneşte salutul din ambele părţi, deodată, asta însemnând mare grijă pentru întâietatea respectului, pe ...

Vii acolo, acum, în de/mult(uri) adânci, să mâncăm licurici şi să mergem pe brânci până-n dealul cu greieri, cu lună pe jos, ca o soră mai mare cătând făt-frumos?   Vii acolo, acum, până-n valea de-atunci, cu cel zmeu erbivor şi oleacă tălâmb, dar şi singur pe cal, şi stăpân pe porunci, şi pe inima nopţii pitite-n carâmb?   Vii acolo, acum, tocmai unde-am jucat primul vis, primul plâns de şotron desenat cu nuiaua pe colburi, pe hăt şi pe hat... cu atât ...

Sigur că da, trebuie să-l caut pe nea Măzăriche şi să-l felicit pentru minunăţiile sale şi pentru perseverarea sa diabolică...Iată, îmi zic, un om care ştie rostul cernelii şi al peniţei între cer şi pământ!...Iată, îmi zic, un om care, în sfârşit, ştie să aştearnă acest lichid pe hârtie, cum numai la Începuturile lumii a ştiut să-l aştearnă cel de Sus pe faţa văzută şi pe faţa ascunsă a cerului din tot şi din toate, pe amăgirile şi pe dezamăgirile din ...

A fost odată...(ca niciodată, bineînţeles)... o fată de împărat foarte mare... dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit această întâmplare!   Împăratul avea grădină (şi un măr în fund, cum spun elevii de liceu)... fetei îi făcea toată noaptea curte pe drum şi pe coastă un zmeu!   Un zmeu rău...(fără scrupule)...pot să zic, fiindcă urâtul poftea la fruct şi nu ştia cum să-(l) vadă mai repede (pe) împărat(ul) defunct!   Spontan, împăratul cel foarte mare a mu ...

Multe, foarte multe pagini are scrisoarea domnului Prepeleac. Şi nici una nu-i plictisitoare. Am spus, deşi este excesivă în naivităţi, rugămintea de a o publica mi se pare firească. Astăzi, este imposibil sau greu de aflat un asemenea om. Astăzi, instalaţiile "iubirii" fiind automatizate/automate, principiile/dimensiunile "apropierii" fiind studiate în laboratoarele în care se prăsesc alde "metal" şi "turbo", alde "franchenstein" şi "tralala", un om cum cred că-i domnul Măzăr ...

Aştept să vină trenul cu rochii de mireasă... mă uit la şefa gării şi cred că e frumoasă, râde încet la mine, clipeşte, parcă vrea să-mi spună hai încoace ori du-te-n calea mea!   Mă uit direct în zare: nimica nu se vede, nimica nu s-aude...cu faţa la perete, o văd pe tanti şefa cum, lăcrămând amară, spune că trenul ăsta nu va opri în gară,   spunând că o mireasă a fost mai înainte şi-a întrebat de mine, eternă şi cuminte, şi a plecat departe, înaltă ş ...

Domnul Măzăriche Prepeleac, un gălăţean şi un stimabil cititor împătimit al ziarului nostru, îmi trimite o misivă clasică, în caligrafie deosebită, cu cerneală...dar şi cu sufletul răvăşit, după cum veţi vedea în cuprins. Cred că distinsul corespondent se află într-o ananghie sentimentală unică, într-o suferinţă care-l controlează psihic, fiindcă altfel nu-mi pot explica de unde izvorăşte straniul, naivitatea, angoasa...dar şi frumuseţea gândurilor şi propozi ...