Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Sigur că da! Sigur că da! Mare bucurie pentru Costică Prăpăd şi pentru Vasile Cherpedin la propunerea mea de-oleacă de relaş! La urma urmei, suntem la o Aniversare, da? Iar moş Mutelcă, sărbătoritul, azvârle în aer devastatorul NU EXISTĂ FERICIRE! O fi având el dreptate, dar ce facem cu CARPE…

Cum scriam în gazeta de ieri, moş Mutelcă toarnă câte-o cinzeacă la fiecare...şi cată-n Registru! În registrul pe care vedem taman „Însemnări şi Resemnări”...şi credem că para/simpaticul nostru conviv vrea să ne facă o surpriză plăcută! Eu, cel puţin, aşa bănuiesc! Meticulos până hăt departe de răbdarea lui Cherpedin şi…

Sigur că da! Şi eu, şi Cherpedin, şi Prăpăd... aprobăm pozitiv, cum ar zice geniul Caragiale, textul lui Mutelcă despre Moarte! Şi-i cântăm "Mulţi Ani Trăiască", gândindu-ne că "altădată/ o s-o facem şi mai lată"! "Ia mărturiseşte-ne, moşule, ai fost fericit vreodată?" - îl sâcâie Costică Prăpăd. Gazda noastră formidabilă…

Enigmaticul şi para/simpaticul moş Ion Mutelcă face parte din categoria rară a bărbaţilor spontani în replici, domoli la vorbă, iertători de greşeli şi de păcate, auto/persiflanţi, ajutători şi gata să sară în foc ori în iaz pentru năcazul abătut pe capul şi pe sufletul prietenilor/duşmanilor săi! Nu plânge la înmormântări,…

Dragă şi importantă Marie de la Florărie, mult mai dragă şi mult mai importantă decât orice Marie de/scrisă până acum, îţi spun despre mine că sunt sănătos tun şi sunt liniştit ca un obuz, cum grăieşte Prietenul Ofiţer Moldav, Romică Bălan, artilerist profesionist... dar şi asiduu admirator/cetitor de Poezie, şi…

Primul Capitol În care Timpul, personajul principal al Elegiei, se află la ananghie, se contractă şi-şi deplânge Soarta, îşi blestemă zilele şi nopţile, aşteaptă să-şi dea Duhul şi să dispară definitiv, cu tot cu Spaţiul fără de care nu se poate! În care dependenţii de Timp - credeţi că-i cunoaşteţi,…

Ce copilărie fabuloasă! Cu şapte ani de Acasă şi cu opt ani de la Şcoală! De la Şcoala Generală, că nu-i zicea Gimnaziu! Şi ce oameni vrednici! Şi ce oameni de cuvânt! Unul şi Unul, nu unul şi altul, cum acum! Oameni de la care ieşeai cu fărmătura-n barbă! Oameni…

Cu câteva zile mai înainte... sunt pe strada Domnească! Mai precis, în staţia din faţa Teatrului Dramatic! Aştept autobuzul! Care trebuie să sosească din moment în moment, dar nu soseşte!... Între timp, citesc afişele şi-mi pare rău că mama nu m-a făcut actor! Cred că l-aş fi "jucat" foarte bine…

Demult, când pădurea de pe Zăpodie era îngrijită şi păzită de un vigilent angajat al Statului, adică de pădurarul/ vânătorul Ion Croitoru, zis Ion Dumbă, din satul Adam, parcă Moartea era mult mai rară decât acum!... Mai rară şi mai bună! Mai puţin tristă, parcă! Moartea li se părea mai…

Mă uit la hărmălaie şi mă crucesc. Dacă tot nu mă pricep să "dansez", mă hotărăsc să recit "Cântec şoptit", una dintre cele mai frumoase poezii ale literaturii universale, scrisă de Zaharia Stancu. "Cântec şoptit" tare. Urlat, adică. Să se audă. Să audă toţi "dansatorii" ce minuni se ascund în…

Toată săptămâna, până la "ceaiul cu strigături" de sâmbătă seară, stau ca pe ghimpi. Am pregătit foarte multe, pentru toate mofturile şi pentru toate categoriile de specialişti, pentru toate sexpertele în urlete şi bâţâieli. Mai ales că vreau să profit de această ocazie şi să-i cer mâna iubitei în public,…

Sigur că da! am o săptămână până la ceaiul următor, când Florica din colţ doreşte să asculte, cu discipolii săi, strigăturile pe care mi le comandă cu atâta fervoare, cu atâţia ochi daţi peste cap, cu atâta pisiceală, aplomb şi prefăcătorie! trebuie să onorez neapărat această comandă! altfel, risc să-mi…