Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Rodian Drăgoi şi Poezia Universală (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 23 Noiembrie 2018
În tot de-a lungul/scurtul Timp al Creaţiei sale, despre poetul Rodian Drăgoi au de/scris cel puţin douăzeci de scriitori şi cronicari/critici literari! Printre aceştia, cu mare bucurie şi respect îmi/îi amintesc pe Cezar Ivănescu, Constanţa Buzea, Mircea Bârsilă, Alexandru Condeescu şi Emilian Marcu, dar şi pe Gabriel Rusu şi Marian…
Rodian Drăgoi şi Poezia Universală (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 22 Noiembrie 2018
Când ceteşti un poem scris de Rodian Drăgoi trebuie, invariabil, să te afli într-o dulce/sigură Perspectivă a Depărtării, taman cum Atunci, când vrei să Scrutezi Vârful unui Munte! Să te Detaşezi, adicătelea! Altfel, n-ai nici o Posibilitate să admiri Crestele Metaforei acestui Poet Născut pentru a deschide Ochii şi pentru…
Rodian Drăgoi şi Poezia Universală (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 21 Noiembrie 2018
Născut, crescut şi şlefuit în/la umbra lui Dimitrie Stelaru şi a lui Zaharia Stancu, poetul Rodian Drăgoi s-a desprins de congenerii săi dedaţi la citit şi la scris, de toţi împătimiţii Metaforei, de toţi bătătorii la Porţile Parnasului, de toţi cei care au fost sortiţi/trimişi/”zvârliţi” de Dumnezeu în Braţele Ademenitoare/Mortale…
Chiar nu vezi că mă uit la tine?
Scris de Ion Zimbru Marți, 20 Noiembrie 2018
Stau pe linia de tramvai şi mă uit la tine. Chiar nu vezi că mă uit la tine? Am, cumva, ochii urâţi? Te deranjează, cumva, tăcerea mea? Are vreun rost să-mi stric strunele vocale când Patria Voastră huruie de urlete şi de nesimţire, de lumpeni şi de ticăloşi? Dacă vrei…
Nec Plus Ultra (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 19 Noiembrie 2018
Da, aşa este. Aşa se vede şi aşa se aude. Numai oleacă mai avem şi, gata, ajungem Aici! Acest fel de Aici nu are Dincolo, ca în altă parte, ca în alte părţi! Acest inexorabil Aici nu are După! Este unicul Aici ferit de riscul şi pericolul destrămării! N-ai ce-i…
Nec Plus Ultra (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 17 Noiembrie 2018
N-am mulţi morţi în cimitirul/dormitorul Eternitatea. Am puţini. Că nici morţi nu-s în stare să am. Nu mă duc des la ei. Nu vreau să-i plictisesc. I-am plictisit destul, toată viaţa lor şi a mea, nu? Însă, din când în când, mă străduiesc să-mi pun caru-n piatră, cum zice mama,…
Mai cu Dumitriţa (VI)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 16 Noiembrie 2018
Uite, domnule, şarpele ăsta chiar acum şi-a găsit să-şi bată joc de mine! el e personajul cu mărul, dar măru-i abia înflorit, nu? oare nu cumva nu mai văd bine? nu cumva-i toamnă, ca-n visul cu Dumitriţa între dumitriţe, iar primăvara, cu noaptea-i de Mai, cu tot, este un vis?…
Mai cu Dumitriţa (V)
Scris de Ion Zimbru Joi, 15 Noiembrie 2018
Mai încerc o dată. Cu Ştefan Augustin Doinaş încerc: "Azi împlinesc o mie de lucruri trecătoare,/ privind amurgul sumbru cum scapără pe văi,/ abia acum mi-e ochiul în stare să măsoare/ sălbatica lui sferă cuprinsă de văpăi!"... (Dumitriţa-i în flăcări)... Mai departe, cu Ioanid Romanescu: "Iubirea am pierdut-o... azi câte…
Mai cu Dumitriţa (IV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 14 Noiembrie 2018
Aşa încep: "Arată-mi, doamnă, taina corsetului de unde/ au coborât fiorii lianelor de ger/ spre braţul meu de-o viaţă ce aştepta stingher/ virginitatea verde din frunzele fecunde!"// Şi dă-mi binecuvântu-n păianjen de a trece/ şi-a împleti capcana pe gerul din liane,/ cu fire de căldură, dantele diafane s-ademenesc spre foamea…
Mai cu Dumitriţa (III)
Scris de Ion Zimbru Marți, 13 Noiembrie 2018
Sunt de acord cu Dumitriţa. Putem începe oricând. Putem aştepta Luna. Putem şi fără Lună. Putem începe chiar aici, afară, pe prispa asta cu flori pe margini, crescute din seminţe aduse de vânt din grădina şi din ograda cu petunii, păpădie, troscot, holeră, brusturi şi hrean. Dacă se întunecă, nu-i…
Mai cu Dumitriţa (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 12 Noiembrie 2018
Pun palma streaşină la ochi şi mă uit pe coasta cu Adam. Dincoace de zarea cu monastire şi codru secular, pe o pantă dulceagă, văd un morman de paie peste pereţi albaştri şi un gard cotit, cu nuiele orizontale, strâmbe. Asta-i casa în care mă voi dezlănţui cu Dumitriţa, la…
Mai cu Dumitriţa (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 10 Noiembrie 2018
Mă trezesc năucit de visul cu Dumitriţa. Îmi vine să cred că n-am visat, ci a fost real. Cum, adică, dumitriţe în Mai? Dacă în satul cu monastire şi cu făcătoare de minuni pe pereţi a venit toamna, însă eu n-am habar? Dacă eu chiar am fost, în noaptea asta,…
Mai cu Marmeladă (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 09 Noiembrie 2018
Am să mă duc la Dumitriţa, la Adam, mâine seară. Mai ales că şi vecinul m-a îndemnat. Mă pregătesc în toată noaptea asta. Mă pregătesc şi mâine dimineaţă...şi trebuie să mă descurc. Trebuie să mă şi odihnesc. Doar n-am să mă duc făcut praf, ostenit de gânduri controversate şi de…
Mai cu Marmeladă (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 08 Noiembrie 2018
Marmeladă gâlgâie de sperie turtureaua din tei. Asta chiar zice ultimul tur!...şi-şi ia tălpăşiţa pe linia aeriană Zimbru-Adam. De parcă ar şti unde trebuie să mă duc. De parcă ar fi citit biletul de la Dumitriţa. Şi nu numai turtureaua dispare, ci şi vrăbiile din salcâmi, şi pupăza, şi rândunelele…
Mai cu Marmeladă (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 07 Noiembrie 2018
E Mai. Cam zece Mai. Cam vineri. Cam pe la ora de vecernie. Stau prin odaia de naştere. Naşterea mea. Stau şi citesc poezii de dragoste. Şi scriu poezii de dragoste. Aud clopotul chemării la slujba de seară. Aud vorbă deasă şi lungă pe drum. Mă uit pe geam, printre…
Sigur că da! Nu? (XI)
Scris de Ion Zimbru Marți, 06 Noiembrie 2018
În autobuz. Dimineaţă. Douăzeci de minute peste ora şase. În vehiculul friguros şi mirosind a ostil sunt vreo câţiva călători. Ca şi cum n-ar mai fi nici un loc liber, un domn bine, chiar foarte bine, urcă din Ţiglina şi se aşează exact lângă mine. Mă rog, e dreptul dumnealui…
Sigur că da! Nu? (X)
Scris de Ion Zimbru Luni, 05 Noiembrie 2018
Printre tomberoane cu gunoi şi printre gunoaie zvârlite la întâmplare, la douăzeci de metri spre vest de Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, un amărât al tranziţiei şi al grijii partidelor şi statului nostru face foc. Face foc să se încălzească. Are destul combustibil în jur. Indiferent la ce se mai…
Sigur că da! Nu? ((IX)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 03 Noiembrie 2018
Sunt în cimitir. În marele dormitor omenesc, cum zic optimiştii, cei care îşi aşteaptă (cu nerăbdare) viaţa de apoi. Sunt în cimitirul Eternitatea, cel aflat pe bulevardul George Coşbuc. Mai mare dragul să mergi ori să stai pe Coşbuc şi să reciţi până dai colţul spre viaţa de după moarte:…
Sigur că da! Nu? (VIII)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 02 Noiembrie 2018
Sigur că da! nu-i nimic!...şi ce dacă o secătură mă claxonează pe trotuar? şi ce dacă altă secătură se dă deşteaptă ne/conformistă în staţia de autobuz şi se bâţâie-n bocancii tip broscoi şi trânteşte flegme-n gardul aproape viu şi rânjeşte la mine cu o satisfacţie pe care numai americanii zblehuiaţi…
Sigur că da! Nu? (VII)
Scris de Ion Zimbru Joi, 01 Noiembrie 2018
A fost odată un sărac mare. Mare tare. Niciun sărac (dintre toţi săracii lumii) nu mai era ca el. Desigur, se înţelege bine, lumea acestui sărac era foarte mică. Mică tare. Nici o lume (dintre toate lumile lumii) nu mai era ca ea. Această lume, unde a fost odată un…
Sigur că da! Nu? (VI)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 31 Octombrie 2018
Sunt într-un automobil, pe şoseaua Galaţi-Bârlad, cea mai proastă şi rea şi necăjită şi strâmbă şosea din istoria modernă a cestui meleag minunat, însă uitat de căprarii contemporani. Şoferul este foarte atent la drum. În aceste condiţii precare este riscant să fii distrat la volan. Poţi să rămâi fără roţi,…
Sigur că da! Nu? (V)
Scris de Ion Zimbru Marți, 30 Octombrie 2018
Sâmbătă, exact la douăsprezece ore şi treisprezece minute, mă aflu pe un trotuar. Acest trotuar stă regulamentar în cartierul Ţiglina 17, pe partea dreaptă, cum te duci spre Nordul Moldovei de Sud. Stă cuminte şi trece prin faţa magazinului patronat de simpaticul Nicolae Cristea, şi prin apropiere de Biserica parohului…
Sigur că da! Nu? (IV)
Scris de Ion Zimbru Luni, 29 Octombrie 2018
Noaptea se îngână cu ziua. Întunericul ronţăie conturul luminii. E aproape frig. Nesimţit şi galben, un tramvai trece huruind pe paralelele silenţioase, chipurile. Probabil, constructorii n-au mai avut destul silenţios şi au pus zgomotos cu carul. Că tare se mai pricep nişte dumnealor la batjocorit şi la distrus liniştea lăsată…
Sigur că da! Nu? (III)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 27 Octombrie 2018
Iată, mă aflu în autobuzul acesta. În autobuzul acesta nu citeşte nimeni. Iată, un călător bea rachiu. Iată, alt călător bea vin. Iată, un alt călător vorbeşte tare. Iată, călătorul care bea rachiu îi dă şi celui care bea vin. Iată, călătorul care bea vin îi dă şi celui care…
