Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

El este...şi nu-i lipseşte Nimic!

Scris de Sâmbătă, 06 Aprilie 2019
Ţi-am promis de mult că ţi-l arăt. Şi cred că a venit timpul să-ţi arăt ce ţi-am promis. Cred că-i foarte important să te dumireşti (şi tu) că există. Şi cred că te-ai întâlnit şi te întâlneşti cu El în fiecare clipă, însă îţi trebuiesc alt fel de ochi pentru…

Adevărul...de la Pescărie (VI)

Scris de Vineri, 05 Aprilie 2019
Sigur că da!...Medicul doctor şi măgădăul păzitor se preling pe lângă cele două babe eterne şi se pierd în iureşul şi-n hărmălaia Bietului Galaţi – vai de mama lui, vai de cucurigu său de Galaţi contemporan cu cele mai crunte şi proaste zile de când stă pe harta Republicii Nervoase!…

Adevărul...de la Pescărie (V)

Scris de Joi, 04 Aprilie 2019
Cum ziceam miercuri, mă pregătesc pentru ce-i mai rău din partea cocoanei de dincolo de tejghele şi vitrine, şi comand ferm, scurt, clar, cu precizie-n vorbă, dar şi cu-n tremur uşor al ălora din gât: "Vă rog...daţi-mi trei icre negre!"...Femeia se clatină puţin, ca pălită de-un şoc nuclear, se negreşte…

Adevărul ...de la Pescărie (IV)

Scris de Miercuri, 03 Aprilie 2019
Faţă în faţă cu vânzătoarea care "desface" peşte, mă pregătesc să comand trei icre negre. Mă uit la cocoană şi-i surprind privirea perpendiculară şi hoţoaică pe privirea mea perpendiculară şi naivă. Chiar şi năsucurile ni-s perpendiculare. Ne adulmecăm şi ne iscodim avantajos, mutual, hulpav şi aproape dăunător. De multă vreme…

Adevărul...de la Pescărie (III)

Scris de Marți, 02 Aprilie 2019
Spun că au pus trotuarul "pe margine"...deoarece puteau să-l pună şi pe mijlocul carosabilului, şi de-a latul, şi pe vertical, şi oblic! Oricum, nu se mai respectă nici o lege, nici o normă, nici o regulă care reglementează circulaţia pietonilor şi tablelor în Republica Noastră Nervoasă. Uite, chiar aici, în…

Adevărul...de la Pescărie (II)

Scris de Luni, 01 Aprilie 2019
Cum ziceam în ziarul de ieri, intru în magazinul care "desface" peşte în partea de nord-est a Pieţei din Ţiglina IV. Dau/intenţionez să intru, adică. Fiindcă, exact în uşa Pescăriei, stau la cleveteală două babe zglobii. Şi le rog: doamnelor, vă rog foarte frumos, eliberaţi calea de acces şi daţi-mi…

Adevărul...de la Pescărie (I)

Scris de Sâmbătă, 30 Martie 2019
Peste drum de piaţă (aia din Ţiglina IV) îmi stă-n cărare un magazin care vinde peşte. Sau, cum se pronunţă negustorii moderni, desface peşte. Mai limpede, cumpără peşte mai ieftin decât mi-l vinde mie, de la unul care l-a cumpărat mai scump de la altul care i-l vinde lui. Sau,…

Văduva Albă

Scris de Vineri, 29 Martie 2019
Da...nu a fost nici o eroare de diagnoză, nici o păcăleală medicală, nici o glumă a vrunui mărunt la suflet şi gând: femeia din ultimele ziare, Clementina Bizara, avea inimă de piatră! din marmoră neagră, adică! Desigur, s-au crucit medicii şi criminaliştii, s-au crucit toţi locuitorii de pe stradela Plantelor,…

Strada Frunzei Ucise

Scris de Joi, 28 Martie 2019
Strada Frunzei...destul de aranjată, comparativ cu alte străzi din oraşul cu Dunăre, însă cu cea mai scumpă apă (la chiuvetă) din Europa. Stradă cu nume frumos, comparativ cu numele celorlalte, din jur şi mai departe de jur. Da...e frumos numele străzii. Aşa de frumos şi aşa de liniştitor, încât ar…

Lucrare de Control la Niciodată

Scris de Miercuri, 27 Martie 2019
Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 (cum zice Nichita, antrenorul de îngeri) că n-am ce căuta pe planeta asta (vai de cucurigu ei!) dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în…

Viitorul Timpului...Trecut (IX)

Scris de Marți, 26 Martie 2019
Da, se vede satul. Satul doamnei Doi. Satul unde am fost de atâtea ori şi unde am scris şi am citit pe Aria Trupului Doi. Abia aştept să ajung şi s-o văd. Poate mă roagă s-o scriu din nou, s-o citesc din nou. Ar fi frumos, ar fi mai frumos…

Viitorul Timpului...Trecut (VIII)

Scris de Luni, 25 Martie 2019
Unu spre Doi!?...Sigur că da! Mă uit în ochii păsării care mă însoţeşte pe drumul spre draga mea doamnă Doi! Mă uit exact în ochii păsării care mă însoţeşte prin aer, zburând cu spatele, să-i pot vedea ferestrele negre şi să-mi poată vedea ferestrele verzi! Mă uit şi mă văd…

Viitorul Timpului...Trecut (VII)

Scris de Sâmbătă, 23 Martie 2019
Nu-mi răspunzi? Nici măcar din milă? Nici măcar din curiozitate? Nu-mi dai nici o satisfacţie? Treaba ta! Te avertizez: vin să te sfărâm! Şi pe tine, şi pe tanti Lui, hututuia lui Zero! Din cauza lor am ajuns să fiu luat drept caraghios în cleveteala celor proşti şi mulţi, cum…

Viitorul Timpului...Trecut (VI)

Scris de Vineri, 22 Martie 2019
Şi încep să cred că motivul tăcerii tale este cu totul şi cu totul altul, iar nu prostia nevestei lui bădia Zero, ţaţa Lui. Dacă nici după misiva asta nu-mi dai nici un semn de viaţă, înseamnă că trebuie să vin pân-acolo, trebuie să văd la faţa locului dacă presupunerile…

Viitorul Timpului...Trecut (V)

Scris de Joi, 21 Martie 2019
N-ai auzit atunci, în prima noapte de poezie, ce ţi-am adus aminte despre Tăcere? Nu despre tăcerea ta de acum, ci despre Tăcere, în general? Oare ai uitat aşa de repede că nu trebuie să urli, însă nici nu trebuie să nu scoţi şi să nu scrii nici un cuvânt?…

Viitorul Timpului...Trecut (IV)

Scris de Miercuri, 20 Martie 2019
Nu care cumva să crezi că insist, că-s prost şi o fac pe deşteptul. N-am să te mai sâcâi multă vreme. Dacă nici după "publicitatea" pe care ţi-am dat-o ieri nu ai curaj să "rupi" tăcerea, rezultă că te doare-n cot...(că tot trei litere are, câte două consoane şi o…

Viitorul Timpului...Trecut (III)

Scris de Marți, 19 Martie 2019
Văd că nu-mi scrii. N-ai decât. Nu te ştiam aşa de încăpăţânată. Ori ţi-ai pus în gând să vii, la modul surpriză, cu tanti Lui şi cu nenea Zero, aici, la mine, pe Aria Zimbrului? M-aş bucura tare mult să vă demonstrez cu lux de amănunte că poetul Nichita Stănescu-i…

Viitorul Timpului...Trecut (II)

Scris de Luni, 18 Martie 2019
Da...exact aşa încep: "Dragă doamnă Doi, te anunţ că tăcerea nu mai e de aur. De multă vreme, e o tinichea coclită, un hârb, o bagatelă. Dacă tu taci din cauza prietenei tale, doamna Lui, faci o greşeală catastrofală. Mai ales că ţi-am spus de când hăul să nu pui…

Viitorul Timpului... Trecut (I)

Scris de Sâmbătă, 16 Martie 2019
Acum, la fără un sfert, se împlinesc şase luni, cinci săptămâni, patru zile, trei ore, două minute şi-o clipă de când aştept un cuvânt drept răspuns de la tine. Măcar un cuvânt, dacă mai multe nu vrei, nu poţi ori nu ştii. Şi ştii foarte bine ce au însemnat şi…

Cu Neculai...la Una Mică (VII)

Scris de Vineri, 15 Martie 2019
În timp ce Neculai Petrache îşi soarbe ultimul elixir mititel şi mă întreabă cum să facem şi cum să dregem pentru a scăpa de bombardierele cu pene "închise", care-şi lasă decibelii şi resturile anatomice peste tot, unde vrei şi unde nu vrei, eu îmi amintesc... (şi chiar mă condamn pentru…

Cu Neculai... la Una Mică (VI)

Scris de Joi, 14 Martie 2019
Axiologic vorbind, pasărea din "Cioara" lui Topârceanu este una completă. Chiar dacă-i banală, nu-şi poate stăpâni infatuarea. Şi, deşi orgoliu-i frizează paroxismul, n-are nici o importanţă în regimul democrat falit. Însă, odată făcute aceste constatări, cioroii nu trebuie scăpaţi de sub control. Morga lor poate da bătaie de cap întregii…

Cu Neculai...la Una Mică (V)

Scris de Miercuri, 13 Martie 2019
Câţiva cioroi (şefii escadrilelor, că-s mai răi şi mai urâţi) se apropie periculos de vitrinele locaţiei unde mica mea şi mica bibicului Neculai se înmulţesc, se ciocnesc, se scad, se adună, se înţeleg!... Amicul NP îmi face semn şi-şi aduce aminte de filmul "Păsările"! Cică trebuie să luăm măsuri urgente!…

Cu Neculai... la Una Mică (IV)

Scris de Marți, 12 Martie 2019
Cu micile din ce în ce mai puţine, eu şi Neculai (Petrache) ne dăm cu părerea despre ciorile care tocmai zgârie seninul şi vântură văzduhul pe axa Moscova - Toflea şi Paris - Cotul Pisicii. Cra/cra(ul) miilor de puncte negre cu aripi sfredeleşte atmosfera şi bietele timpane omeneşti într-un ritm…

Cu Neculai... la Una Mică (III)

Scris de Luni, 11 Martie 2019
Mai cerem câte una mică "pe ierbar", mai ciocnim o dată... şi Neculai îşi aminteşte salcâmul de peste drum, salcâmul acela uscat, uriaş, în crengile căruia veneau şi se aşezau şi discutau şi dormeau şi se trezeau milioane şi milioane de ciori. Îşi aminteşte episodul acela tragicomic, din iarna când…
Pagina 62 din 130