Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
O scrisoare Deschisă pentru Maria de la Prefectură
Scris de Ion Zimbru Joi, 28 Septembrie 2017
Dragă (şi scumpă) Marie de la Prefectură, fac o adâncă plecăciune către direcţia unde cred că stai şi munceşti şi gândeşti şi visezi şi nu ştiu ce mai faci...şi te rog să mă ierţi pentru că nu ţi-am mai dat nici un semnal de viaţă sau de moarte! Nu vreau…
Unde (nu) se ascund Fluturii când Plouă (VI)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 27 Septembrie 2017
Ce toamnă autentică ai început să dai, Dumnezeule!...O toamnă cum se găseşte numaidecât în Poezia lui Serghei Esenin, în Poezia lui Nicolae Labiş, în Poezia lui Nichita Stănescu şi în Poezia Marilenei Apostu! O toamnă printre rânduri de cocori gata de Plecare! Şi printre versuri gata de Eternizare! Şi printre…
Unde (nu) se ascund Fluturii când Plouă (V)
Scris de Ion Zimbru Marți, 26 Septembrie 2017
Rar, foarte rar se întâmplă să găseşti un Poet care să semene leit cu Poezia sa! Marilena Apostu seamănă leit cu Poezia pe care o descoperă! Sau, dacă-i mai bine şi mai frumos, Poezia îi seamănă leit! Seamănă cum Mântuitorul cu Mama lui, Maria! În fiecare Poezie se vede şi…
Unde (nu) se ascund Fluturii când Plouă (IV)
Scris de Ion Zimbru Luni, 25 Septembrie 2017
Literalmente, cum deja am de/scris în desfăşurarea/înfăşurarea rubricii noastre de provocare şi scormonire şi cercetare elegantă, gălăţeanca Marilena Apostu, profesoară documentaristă în Gimnaziul „Sfântul Grigore Teologul” din Galaţi, ştie ce face, ce este şi cum este Poezia...(adicătelea „singurul lucru nejefuit din Univers”, vorba poetului Nichita Stănescu)...şi, mai ales, ştie ce…
Unde (nu) se ascund Fluturii când Plouă (III)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 23 Septembrie 2017
La o privire atentă, în fiecare poezie a gălăţencei Marilena Apostu se vede şi se aude o Lacrimă! Se vede şi se aude fiindcă-i Mare şi Amară şi Adevărată! Aşa, cum şi ochii Mari şi Amari şi Adevăraţi ai Poeziei, adică ochii acestei Autoare, care mă situează în dificultatea in/acceptării…
Unde (nu) se ascund Fluturii când Plouă (II)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 22 Septembrie 2017
Sigur că da! Versurile/Cuvintele pe care Marilena Apostu le aşează într-această Ordine (vă) ating şi (vă) aduc Liniştire cum numai o floare rară/deosebită (mâna maicii domnului) o poate face, nu? Şi cum să nu crezi că Dumnezeul Poeziei i-a pus şi dumneaei mâna pe creştet? Şi cum să nu-ţi treacă…
Unde (nu) se ascund Fluturii când Plouă (I)
Scris de Ion Zimbru Joi, 21 Septembrie 2017
Am curaj să mărturisesc vehement că mă număr printre şi puţinii norocoşi ai galaxiei Lactee, dacă nu ai Universului ne/numărat! Şi jur cu mâna pe Albastru de Nu(Mă)Uitare că în fiecare Clipă le mulţumesc frumos Părinţilor mei pentru acest uriaş Noroc! Fiindcă ei, doi Dumnezei cu pestelcă şi opinci, au…
Nişte Salcâmi (XIII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 20 Septembrie 2017
Carevasăzică... Maria n-a mai avut răbdare! Ori eu am fost delăsător şi am făcut-o să aştepte atâta amar de vreme şi de timp?... Da, sigur că da! Eu sunt vinovatul într-această Ecuaţie Existenţială! Eu am fost neserios! Eu am fost acel nesimţit! Până la urmă, douăzeci de ani la rând,…
Nişte Salcâmi (XII)
Scris de Ion Zimbru Marți, 19 Septembrie 2017
Sigur că da! Aşa am cunoscut-o pe Maria! Maria Aceea, nu Alta! De atunci, au trecut douăzeci de ani! Şi, cum ziceam în primul episod din desfăşurarea acestei întâmplări cu Nişte Salcâmi, a venit timpul şi vremea să văd Locul Acela! Chiar mâine, când clopotele bat pentru chemarea la utrenie,…
Nişte Salcâmi (XI)
Scris de Ion Zimbru Luni, 18 Septembrie 2017
Ce asculţi, Marie? – îndrăznesc s-o întreb. Maria tace! De ce taci, Marie? – iară îndrăznesc s-o întreb. Maria mă priveşte, dar nu zice nimic! Tac şi eu...şi încerc să aud ce ascultă Maria! Eu nu aud nimic! Sau, mai corect aud Nimic! Chiar pe Marele Nimic îl aud!...Maria se…
Nişte Salcâmi (X)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 16 Septembrie 2017
Sigur că da! „Valurile Dunării” e gata! Maria se duce la maică-sa şi-i vorbeşte la ureche! Cred că-i cere voie să mă însoţească până la Pădurea cu Salcâmi din dealul dinspre sud al satului! Apoi, vine la mine şi glăsuieşte: „E-n ordine! Hai să mergem!”...Şi plecăm! Plecăm...cu toţi ochii tuturor…
Nişte Salcâmi (IX)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 15 Septembrie 2017
Cum ziceam, Horă ca-n romanul „Ion”, al lui Liviu Rebreanu! Horă autentică, nu fasoleală! Cu fanfară, adică! Fanfară adusă de la Trestiana, un sat de lângă Bârlad, renumit pentru muzicanţii săi cu alămuri! Doisprezece suflători şi un toboşar!...Iată, începe „Valurile Dunării”, celebrul Vals compus de clarinetistul timişorean Iosif Ivanovici, când…
Nişte Salcâmi (VIII)
Scris de Ion Zimbru Joi, 14 Septembrie 2017
Da, mai abitir decât nişte temerari, mai abitir decât nişte eroi care vor să treacă Oceanul cu înotul, cum zice poetul Macedonski, tuspatru pornim spre Lungeşti şi spre Zimbru! Horhăim şi tăcem! Ce mama zmeilor şi a feţilor-frumoşi să spui pe asemenea Viscol? Viscol autentic, serios, liber, răzbunător, dezlănţuit dintr-o…
Nişte Salcâmi (VII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 13 Septembrie 2017
Eu ştiu ce caut! Da’ oare ce caută fătuca asta, acum, aici, în Gara pustie şi-n cel mai pipăibil miez de Iarnă moldavă? Cum ziceam, trebuie s-o întreb! Că aşa ne-a zis Învăţătorul Ion Victor Răşcanu la Şcoală: „Întrebaţi...şi vi se va răspunde! Bateţi...şi vi se va deschide! Mergeţi...şi veţi…
Nişte Salcâmi (VI)
Scris de Ion Zimbru Marți, 12 Septembrie 2017
Da! Sigur că da! Nimic mai tulburător şi mai bun decât să am şi mănânc o Turtă frământată de mâna Mamei Moldave din Totdeauna şi coaptă pe Plita Memoriei şi rămasă în Memoria Plitei sfinţilor noştri Părinţi...adică a Dumnezeilor noştri cu Pestelcă şi Opinci! Şi să mai şi ascult una…
Nişte Salcâmi (V)
Scris de Ion Zimbru Luni, 11 Septembrie 2017
Sigur că da! Sigur că da! Merg! Cum să nu merg puţin până la Gheorghe Stafie, până la părinţii lui, adică, la doar câţiva paşi de Cimitir? Aici, în micro/cătunul Miroasa, ai senzaţia netă că Cimitiru-i în Sat! Ori că Satu-i în Cimitir! Doamne, ce ciudăţenie/minune: o aşezare din câteva…
Nişte Salcâmi (IV)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 09 Septembrie 2017
Pâine! Pâinea noastră cea de toate zilele! Pâine neagră, dublă! Aşa-i zice! Cică-i cea mai bună Pâine din partea de nord a Moldovei de sud! Şi cică Pâine din asta şi Turte din astea şi Colaci din ăştia ciuguleau oştenii lui Ştefan cel Mare când se pregăteau să-i ferchezuiască, să-i…
Nişte Salcâmi (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 08 Septembrie 2017
Sigur că da! Ninsoare! Ninsoare cu mirese! Cu mirese căzătoare din Cer! O mie şi una de mirese pe secundă! Şi le aud pe toate: "Trăieşte-ţi secunda! Trăieşte-ţi secunda!"... Şi eu... singur printre ele! Singur printre ele... şi pe drumul spre Gară! Să-l aştept pe tata, că vine de la…
Nişte Salcâmi (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 07 Septembrie 2017
Da, aşa mi se pare! Că sunt însoţit de o mie şi una de mirese în mersul meu spre Gară, în iarna aceea, să-l aştept pe tata cu trenul de Bârlad şi cu pâinea noastră cea de toate zilele! Un sac plin cu pâine! Pâine neagră şi mare! Dublă, cum…
Nişte Salcâmi (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 06 Septembrie 2017
E timpul şi e vremea să văd salcâmii! Chiar mâine, când clopotele bat pentru chemare la utrenie, mă duc să văd salcâmii! Salcâmii aceia de Acolo şi de Atunci! Salcâmii aceia care sunt singurii păstrători ai amintirilor cu cea mai Frumoasă din Pădurea cea mai Trează din Lumea aceasta! Cu…
Sfârşitul vânzătorului de Rochii
Scris de Ion Zimbru Marți, 05 Septembrie 2017
Pe strada Muzicii, la numărul 333, într-o casă veche, dar încă validă, doldora de muşcate roz, roşii şi albe, cu clopoţel de bună vestire la poartă şi cu "câine bun" scris sub clopoţel, încă mai locuieşte un confecţioner/ vânzător de rochii! Rochii de mireasă! Nu de amantă, nu de hoţomancă,…
Oleacă... despre Nimic în Mişcare
Scris de Ion Zimbru Luni, 04 Septembrie 2017
1. Pătrat înscris în cerc! cerc în pătrat!/ nimic în tot! sau invers! n-am aflat!/ ajung încet! merg pe ipotenuză!/ secanta la tangentă nu mă scuză!// Renunţ la eu!... nu mai sînt eu de mult!/ sînt surd la tu! nu vreau să (mai) ascult/ cum stai cu eu(l) liniştit la…
Uite!
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 02 Septembrie 2017
Uite: pe strada Domnească, alături de o bancă veche şi încărcată cu amintiri rele şi bune, văd un om/bărbat fără picioare, cum stă şi tace într-un cărucior! Lângă el, pe bancă, stă o femeie naltă, distinsă, tăcută, elegantă, rece, în rochie clasică, picior peste picior! Uite: bărbatul acesta nici nu…
Al doilea Glonţ
Scris de Ion Zimbru Vineri, 01 Septembrie 2017
Sigur auzi, Marie, cum bat şi cum răzbat clopotele Catedralei de alături! Nu se poate să nu auzi chiar tu! Sigur auzi, Marie, cum câinele acela drept/credincios latră şi urlă năprasnic la Eternitate! Nu se poate să nu auzi chiar tu! Uite-aşa se sfârşeşte ultima noapte de Dragoste, Marie! Şi…
