Cum a fost a doua seară a Festivalului de Folclor: Exotism, ritm şi impetuozitate (FOTO)

(!) am spus de maria, odată,/ că-i cea mai frumoasă din toate femeile care mi-au dat o/ mulţime de singurătate (!) (!) acum, când maria-i departe,/ eu cred că-i la fel de frumoasă şi-i singură-ntruna şi tace/ în suflet, în lume şi-n casă (!) şi cred că şi-aduce aminte/ şi scrie istoria noastră de când o iubeam de aproape/ şi luna intra pe fereastră s-audă, să vadă ce-nseamnă/ foşnirea cuvintelor până se-ntâmplă cea mai strălucită/ metaforă-n limba română (!) ...

După cum ziceam în ziarul de ieri, mama merge în vizită la Marghioala, fata ei vitregă şi sora mea aşijderea, să vadă cum se comportă găina pe ouă, cloşca pe care i-o dăduse cu o săptămână în urmă. Nu bate la poartă, că poarta lipseşte de acasă. Strigă. Nu răspunde nimeni. E duminică. Ar trebui să nu fie plecată. Mai strigă o dată. Tot nu răspunde. Mama îndrăzneşte să înainteze spre chichineaţa de primăvară şi vară. Marghioala are câine, dar nu latră. ...

mi-a spus cineva că eşti cea mai frumoasă dintre toate substantivele pe care le-am întâlnit între depărtare şi acasă, şi le-am stat umilit la picioare (!!!) mi-a spus cineva că te-a văzut odinioară, cu capul pe genunchi, ca o aşteptare unde nu vine nimeni să-ţi spună: domnişoară, numai dumneavoastră puteţi să-mi răspundeţi la întrebare (!!!) mi-a spus cineva că stai la fereastră şi plângi pe muşcata furată tocmai atunci, când am bătut şi am zis: dumneavoastră ...

Sora mea vitregă are casă-n vârful dealului. După ce i-a murit bărbatul strivit de tractor în fundul râpii, a început s-o ducă şi mai rău. N-are aproape de nici unele şi nici nu dă semne că ar vrea să aibă, adică să se întrebuinţeze cum femeile din cest cătun binecuvântat cu trei fântâni, cu toate gospodăriile la marginea satului, cu schit, cu horă de Paşti, cu frică de hoţi şi de Dumnezeu. Sărăcia străluceşte-n bătătura bietei surioare. Se vede tocmai din vâ ...

te-am căutat cu carul mare,/ iar tu fugeai cu carul mic: erai frumoasă şi răbdare.../ şi te-am strigat...şi te mai strig! doamne...şi ce îndepărtare,/ ce cai pur-sânge şi ce roţi mai mari decât la carul mare/ te ajutau să fugi de toţi! ce mici erau roţile mele,/ mai mici decât la carul mic, nicicând să nu te pot ajunge,/ să fiu nimic supra nimic! şi dacă nu va fi să fie/ ce tot mă bântuie prin gând, în carul meu pun păpădie/ şi umblu singur pe pământ! acolo nu e l ...

Nu "panta rhei" mă ţine lămurit/ că sunt nemişcător în admirare pentru acest (ne)clar necunoscut/ din tot ce-(a)(m) fost şi din continuare! Nu "nec plus ultra"-mi ţine calu-n frâu,/ nu-mi pune interzis pe "nu se poate"! Se poate să greşesc(!?) să nu pricep(!?)/ "festina lente" în eternitate! Se poate întâmpla orice şi-oricum:/ se poate pune şi la vis lăcată, se poate pune doliu la mister,/ se poate (ne)norocul să mă bată, se poate pierde calea spre-nceput/ sau spre sfâr� ...

Mă aflu pe-un hol din Spitalul Judeţean. Pe-un hol lung şi descurajator. Şi plin ochi cu suferinţă. Aştept trei doctori în medicină. Care nu (mai) vin. Ori vin, dar n-am eu răbdare. N-am răbdare pentru că am trei afecţiuni/defecţiuni principale: una mecanică, una electrică şi una atomică. Şi încă nu mai ştiu câte secundare din fiecare categorie. Acest fel de aşteptare-i ca un fel de pedeapsă/condamnare la ghilotină, dar nenea gâde întârzie, parcă dinadins nu vine s� ...

EUGEN n-a existat. Au existat numai un IUG şi o Centrală Navală, acolo, tocmai la periferia gândirii normale... unde Partidul Comunist al Uniunii Sovietice se întâlneşte cu Partidul Comunist Român, să oţelească seceri şi ciocane... unde nişte ape manipulate de-alde Costică se opresc de mizerie şi de ruşine, chiar dacă Agenţia pentru Protecţia Mediului oferă SOS-uri şi amenzi îmbelşugate! Şi, mai ales, au existat carnivori simpli, pe care-i chema tovarăşul Dăscălescu, ...

SINGURĂTATE - geam de monastire - prin tine-şi trece timpul puritatea dinspre trecut sau din închipuire - plătesc (încet) cu naşterea şi moartea! plătesc fiindcă totul se plăteşte, fiindc-aşa s-a hotărât atuncea, când a-nceput să fie omeneşte a duce-n veşnic (fără milă!) crucea! atâtea chipuri: linişte pe targă, în flori de câmp, în piatră, în altare - cu ochii stinşi, dar, fără să se-ntoarcă, ajunge iar în punctul de plecare! şi iar îmi taie-n şapte caroti ...

M-aş sinucide (moartea zâmbeşte foarte frumos) dar mă înving ideile lui tata! Tata a mers (până la moarte şi înapoi) pe jos şi netezind cărarea luminii cu lopata! Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis) filozofia şarpelui de casă! Iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins, dar nu fac nici lumină... şi sunt şi umbră arsă! Dar vine (deodată) chiar timpul să alerg pentru ca să-l ajung mai repede pe tata, să mă înveţe (iarăşi) descântecul de melc, iar cântecul de ...