Plata salariilor la Liberty Galați, amânată din nou

acum şi-aici, de parc-atunci şi-acolo mă însoţesc pe drumul mic şi mare, o văd mereu-mereu făcându-şi cruce şi legănându-mi viaţa pe picioare, cântându-mi frumuseţi de adormire, de vis liniştitor, de-nvăţătură că poartă-n suflet, pentru toţi, iertare, şi grâu şi maci şi dor sub arătură şi o aud însufleţind o doină pe deal, pe vale, zilnic, fără grabă, mereu sfinţind şi netezind pământul cel dătător de lapte şi de apă mai pot să zic... dar nu mai zic ...

(!) prietenul meu este gata/ să intre-n lumina cea mare, cu toată încrederea-n sine,/ cu-atâta şi-atâta candoare (!) (!) îl văd cum trimite spre zare/ privirea-i senină şi lungă de-aici pân-acolo... şi parcă/ surâde şi-aşteaptă poruncă (!) (!) şi dă dezlegare la câine,/ la cai şi la visuri să plece oricum şi oricând şi oriunde/ e vreme şi caldă şi rece (!) (!) citeşte ce-au scris muritorii/ în cărţi şi caiete la şcoală, cu dor, cu păsare, cu grijă,/ cu lacr ...

Printr-o epistolie manuscrisă (amirosind a floare trecută de salcâm şi a fluture fără viitor) o domniţă rămasă de strajă la fereastra Cetăţii Neamţului, exact pe marginea sudică a Istoriei de nord, mă roagă să-i scriu despre noroc şi răbdare, despre resemnare şi aducere-aminte. Şi nu pot s-o refuz. Nu pot... deoarece mi-a  trimis şi o invitaţie în graţiile şi-n odăile sale cu parfum de levănţică şi gutui. Şi uite ce se spune-n acest pastel paranormal printre pot ...

N-am ce să-ţi reproşez. Atunci, când te-am văzut la hora de Paşti, nici o femeie nu era mai frumoasă ca tine. Sigur m-ai văzut consternat şi aproape rezemându-mă de gard, nu cumva să pic prin colburi, nu cumva să-mi stea inima de atâta şi atâta năuceală. Sigur ai râs în sineţi, fiindcă pe dinafară n-ai desfăşurat măcar o miliardime de surâs ademenitor. Sigur mi-ai văzut lacrămile de naiv, de pur şi simplu. Lacrămi torenţiale. Lacrămi imposibil de controlat. Din c ...

(!) să-ţi fie drag, să-ţi fie dor când e plecat după răspunsuri, pe tărâmul celălalt, să te ferească dumnezeu/ până se-ntoarce iar orfeu, până începe dezlegarea la păcat (!) (!) să te ferească de uitare şi urât, de cei ce-ntreabă (zi de zi) numai de cât le dai din suflet şi din trup/ până când crengile se rup şi până când ţi-ajunge inima la gât (!) (!) să-ţi dea uimire şi răbdare până când o să pricepi cât de aproape-i în curând - mult mai aproape ...

a zis că trebuie să treacă/ a zis că trece negreşit a zis că trece pe la toacă/ spre răsărit spre răsărit a zis că trece îmbrăcată/ în rochie fără sfârşit a zis că trece doar o dată/ şi tot aştept ne/stingherit a zis că trece fără milă/ frumos definitiv egal înaltă lungă şi subtilă/ înspre mister extemporal a zis să stau aici la poartă/ cu/minte şi să nu închid fiindcă altfel nu mă iartă/ mă lasă-n pururi definit am înţeles că nu se poate/ alt fel - ...

Pe vremea doctorului Vesa, celebru depanator de creiere omeneşti (fie-i ţărâna corespunzătoare şi uşoară!), moş Ion Mutelcă a făcut supărare mare la inimă şi asta a-nceput să i se fâlfâie rău de tot. Pe holurile şi pe pereţii sectorului de la internare erau aşa de mulţi şi diferiţi gândaci, încât bolnavul a sărit de pe fix, a făcut dambla în consecinţă şi, astfel, n-a mai ajuns la cardiolog, ci la neurolog. În urma tratamentului, iată ce simptome i-au trecut pr ...

Să nu te mai prind la poarta mea, că-ţi rup picioarele! Ce tot mă deranjezi atâta? Ce tot îmi tulburi bagajul în fiecare zi? Ţi-am spus că nu-s pregătit pentru tine, pentru o relaţie strânsă cu persoana şi personalitatea ta? Nu numai o dată ţi-am atras atenţia că nu-s de nasul tău, dar tu, plină de morgă şi încăpăţânată, vii fără oprire la uşa mea, la geamul meu, în odaia mea...şi chiar vrei să-mi intri până-n suflet, chiar vrei să mă locuieşti, chiar vrei ...

MOTTO: „tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – [IOLANDA CREMENE]   aud şi văd pe zare: mulţi şi trişti şi osteniţi s-apropie încoace – ei sunt, cei aşteptaţi de-atâta timp ucis în glumă şi-n război şi-n pace (!)   ei sunt – pot a le zice „dumnealor”, pot ...

Din cauza aceasta, şi numai din cauza aceasta, trebuie să înţelegi că aşa-zisul "măr interzis" a fost îngăduit totdeauna. Dacă nu era permis, nu eram nici eu, să umblu cu prolegomene, dar nici tu, să bagi la cap despre necesitatea ispitei şi despre imposibilitatea fiinţei în lipsa unui banal şi dulce şi acru şi fără de moarte măr. Un singur exemplu-i suficient pentru a realiza importanţa vitală a cestui pom ademenitor, mai ales când locuieşte-n grădina altuia. Dacă ai ...