Între realism și speranțe. Termen incert de finalizare pentru Drumul Expres Galați - Brăila

Bună dimineaţa, bună ziua, bună seara!... Mă numesc Divina Tragedia şi număr 2022 de ani... după H, bineînţeles! Sunt mulţi? Sunt puţini? Nu contează! Contează numai ce am aflat şi ce am făcut în toată această perioadă convenţională! Numai câtă viaţă şi câtă moarte am „mâncat” din mila Domnului contează! Numai cât de mult m-am sfădit/hârjonit cu Deşertăciunea contează! Fiindcă despre Iubire nu poate fi vorba! Aceasta, pur şi simplu, nu există! Cei care ...

(!) INIMA TA/ SUFLETUL MEU ROMÂNEȘTE cum păsări lungi/ cântă păsări fără plată - n-am să n-ascult/ ce mi se-ntâmplă cereşte, n-am să nu tac/ până-mi va fi niciodată (!) (!) n-am să nu tac/ până-mi va fi totdeauna fără să ştiu/ că tu mi-aduci descântare celei dureri/ despre ce poate fi-ntruna cest dor odor/ rodnic şi semn de mirare (!) (!) eu chiar acum/ cerului cer îndurare pentr-un cuvânt/ (s)pus cu năduf la ţărână când am călcat/ lacrima ta pe cărare, pl ...

Şi tot aşa, în fiecare zi, bătrâna din ziarul de ieri se duce în păduricea din sus, se întoarce acasă, vorbeşte singură... ori poate numai mi se pare că vorbeşte singură şi „de pe dealuri”, cum bârfesc sătenii. Îndrăznesc să-i spun bună ziua, să-i sărut mâinile scheletice şi s-o întreb cu cine vorbeşte. Mă pironeşte-n mijlocul cărării, cu albastrul năucitor al ochilor, şi-mi zice năucitor: „Cu cel de Sus vorbesc! Cu Dumnezeu, adică! Ce, nu crezi că-i pos ...

Îmi pare rău că am să plec/ sub Orizontul fără capăt şi-am să cotrobăiesc întruna,/ prin cel sfârşit şi început, dar ştiu că o să am de-ales,/ că niciodată n-o să scapăt nici înapoi, nici înainte.../ şi n-am să văd şi n-am s-aud !!! Îmi pare rău că am să las/ Singurătatea fără mine cum am lăsat atâtea clipe/ praf şi cu inima la gât - s-au bucurat când au văzut/ cum se înalţă din stamine şi din pistiluri aşteptare/ de timp frumos, de timp urât !!! Ea ...

Bătrână, scundă, costelivă, cu bocanci mari... trece dinspre casă înspre pădurice, în fiecare dimineaţă, să adune vreascuri. Trece aplecată aproape în unghi drept. Trece pe drumul colbuit, care-o cunoaşte de atâta amar de ani. Trece şi vorbeşte singură. Sau, cel puţin, aşa mi se pare. Păduricea nu-i departe. Stă-ntr-o costişă mioritică, plină cu păsări mărunte, cântătoare, ouătoare, crescătoare de pui. Stă-ntr-o părere de rău. Ori într-o părere de bine. St� ...

(!) mai stai oleacă, nene moromete -parcă nu-ţi pasă, parcă te grăbeşti,parcă nu vrei să mai auzi copiiicum te aşteaptă să le spui poveşti (!)(!) parcă nu vrei să mai aştepţi la poartă,din când în când, poştaşul cu scrisoride la copiii rătăciţi prin lume,strigaţi la geam, încet, de multe ori (!)(!) parcă te doare viaţa, şi pădurea,şi drumul trecător pe lângă schit,şi timpul, şi fântâna, toată lumeadin cărţile pe care le-ai citit (!)(!) parcă nu vrei s� ...

În fiecare noapte, fără nici o excepţie, de la începuturi până în prezent, vine în dreptul geamului meu şi se uită. Nu se uită urât. Nu se uită frumos. Nu ştiu cum se uită, fiindcă eu nu ştiu ce însemnează „urât”, ce însemnează „frumos”. Şi nici nu m-am străduit să aflu, să caut, să învăţ. Întotdeauna am considerat că-i mai bine să nu ştiu. Dacă mă apuc să caut, şi caut în zadar? Dacă mă apuc să aflu, şi râde jurul şi jurul jurului de hotăr� ...

Chiar dacă totdeauna am plâns cu lacrimi false ori cu lacrimi adevărate, eu atât pot striga până la Infinit: mi-i dor de MAMA și TATA - singura Lege din Cetate! Chiar dacă totdeauna m-am ţinut de cuvânt ori nu m-am ţinut de cuvânt, eu atât mărturisesc şi în Rai şi în Iad: mi-i dor de MAMA și TATA - singura Lege de pe Pământ! Chiar dacă Amintirile din Copilărie ar fi rămas ori s-ar fi şters, eu atât pot răspunde la orice întrebare: mi-i dor de MAMA și TATA - singura ...

Ce frumos vii târziu, superbă femeie a mea! - cică numai femeile care vin târziu vin frumos. Odinioară, a venit la mine o femeie devreme, foarte devreme, şi a murit repede, foarte repede, călcată de-un tren majestuos, plin cu haine de mire şi rochii de mireasă, cu flăcări şi fluturi - iar acum se spune că doarme sub lespedea pe care eu trebuie să scriu: aici odihneşte roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea! Vino târziu, vino din ce în ce mai târziu, superbă femeie a mea! ...

O ştiu dinainte de a o cunoaşte. N-am fost în stare să nu intuiesc existenţa cestei frumuseţi sublime. Această superbă Alcătuire este senină şi serioasă şi iubită şi apreciată ca o zi de Paşte. Nu cred că poate fi ajunsă ori întrecută de nimeni din întreaga Omenime. Nu cred că nu este invidiată de toate femeile lumii şi nu pot crede că nu este râvnită şi pândită şi dorită de toţi bărbaţii istui Pământ. Sigur că da! Se poate înţelege că o divinizez, că o ...