Restricțiile de pe bulevardul Coșbuc, prelungite a doua oară

Şi parcă nu-mi vine să cred cât de mulţi prieteni şi cunoscuţi şi vrăjmaşi văd pe pereţii acestui lăcaş al sentimentelor regăsite ori pierdute, al sufletelor vii, dar şi moarte, al amăgiţilor şi dezamăgiţilor sorţii, al (ne)norociţilor (ne)căsătoriţi, al haihuilor şi al serioşilor, al aventurierilor şi al curioşilor, al căutătorilor de alean şi de alint, de dulceaţă şi de amărăciune! Iată, chiar în mijlocul peretelui dinspre apus, cu faţa spre răsărit, ...

Mie tocmai mi se pare/ c-am trecut printr-un Infern şi-acum stau la judecata/ unui Centru sempitern, unui Jur dat după Chipul/ şi Asemănarea mea, după cum se-nvârte Cheia/-ntr-o Sămânţă bună, rea... după cum se povesteşte/ c-ar fi fost primul bigbang, prima ziuă, prima noapte:/ brusc, fulgerător, la ţanc... tocmai când era (ne)voie/ de-un Eon pentru Nimic şi pentru ce-avea să-nsemne/ Tot: surpriză, loz în plic! Mie tocmai mi se pare/ că sunt într-un Paradis, achitat pentr ...

Frumos! Formidabil!... Care va să zică, stimabila Maria, contabila mea misterioasă, cu asta se ocupă! Ce muzeu e-n stare să întreţină şi să contabilizeze! Un muzeu al celor care nu prea au avut şi nu au unde să-şi lase sufletul, să-şi descrie şi să-şi dăruiască/vândă veşniciei imediate, dacă nu totale, aceste formidabile păreri/epitafuri, explicaţii/madrigale, amăgiri/dezamăgiri! O nemaipomenită sumă de vieţi des/compuse în câteva rânduri, sub tăcerea adâncă ...

acuma ştiu că este totul!.../ atunci credeam că (nu)-i nimica!... [între aceste două puncte/ (mi)-am numărat cât mai am până ajung sau nu ajung acolo,/ adică-n celălalt aicea, să văd ce mare mi-i curajul/ ori cât mi-i de măruntă frica, să văd ce spune egoismul/ şi dacă vrea să mai rămână în cârdăşie cu minciuna/ ori spadă-n spadă cu matricea! printre aceste două puncte/ (ca printre scylla şi charibda, ca printre alfa şi omega)/ am vrut să scap de păcăleală ş ...

Şi, din vorbă-n vorbă, din cafea în cafea, din aducere-aminte în aducere aminte, aflu de la Maria că taman aici, la subsolul acestei clădiri, pe vremuri mai vechi şi mai noi, a fost cel mai sigur şi cel mai discret loc de întâlnire (şi de flirt şi de aventură şi de înamorare) a mai marilor şi a mai micilor cestei urbe! Şi-mi arată, pe colţul sud-estic al peretelui dinspre răsărit, portretul celui mai renumit fante al anilor ’70, tovarăşul N. Tândală, fost director de ...

Mai mult de-atâta nu se poate!/... chiar şi atâta e destul!... şi chiar şi-aşa se poate spune/ c-am fost hulpav, viclean, fudul, că am pândit (la drumul mare)/ caleşti cu zâne fără rost, să le dau timp, să le dau farmec,/ pâine şi sare şi-adăpost... şi să le fac şi jucărele.../ o mie şi-una!... e-hei! hei!... ce strâmbă-i lumea fără zâne/ şi feţi-frumoşi şi cai şi zmei! Chiar şi aşa se poate spune/ c-am fost şi straşnic, şi naiv, şi dat exemplu de tândal� ...

Şi tare lung mi se pare holul prin care Maria mă duce-n biroul ei de contabilă la "Evaziunea Sentimentală" - SRN (Societate cu Răspundere Nelimitată!)... Aici, în acest punct al călătoriei mele prin acest labirint încărcat cu portrete de bărbaţi şi femei, numai şi numai cu portrete foarte bine realizate, simt că trebuie să-mi explic admirarea, dar şi mirarea, mai ales că nu am mai văzut şi nu am mai auzit de vro Societate care să Răspundă la modul Nelimitat pentru acţiun ...

Şi poate chiar am să ajung/ tocmai la marginile tale, măcar o clipă să-nţeleg/ de ce, de unde, până unde se-ntâmplă tot ce (n)-am văzut,/ (n)-am auzit pe-această cale, tot ce mai ştiu, tot ce mai cred/ că e frumos şi (nu) s-ascunde... şi (nu) mă-ndeamnă la păcat,/ şi mă condamnă la candoare, se naşte-n orişice moment/ şi-n orişicare clipă moare! Şi poate chiar am să te rog/ să-mi dai alăturea de tine un loc de veci, mărunt, egal/ cu (ne)putinţa firii mele de-a r ...

Din şoaptă-n şoaptă, din ocheadă-n ocheadă şi din emoţie-n emoţie, eu şi Maria din ziarul de ieri ajungem pe stradela Muzicii, numărul 313, la poarta clădirii în care se adăposteşte „Evaziunea Sentimentală”, adică o Societate cu Răspundere Nelimitată, despre care v-am dat şi aţi citit deja câteva informaţii! Aici - foarte multă lume bună, ca să zic aşa, stă la rând, cuminte şi serioasă, cum se poate citi pe tăbliţa scrisă cu litere negre pe fond galben, să ...

Stă şi aşteaptă-n „la” minor,/ e gata pentru panahidă... câţiva gropari se plictisesc,/ fumează, râgâie şi-njură pentru că n-au timp de pierdut,/ vor să termine şi să-nchidă, să plece-n crucea mamei lor,/ la un pahar cu băutură, că sunt, şi ei, oameni, ca noi,/ bătuţi de timpuri şi de vremuri... n-ai cum să nu-(i) observi, n-ai cum/ să nu începi să te cutremuri! Nu-mi vine nici măcar să cred/ că stă culcată-n patru scânduri, că e chiar ea-ntr-un trist bal ...