19,5 milioane de lei pentru modernizarea Colegiului „Costache Negri”

Deseori...(prin satelit sau prin autobuz, prin urlare sau prin şoptire, ori pe stradă, ori pe scară, oricum şi oriunde şi oricând vrea fiecare)...mi se pune cea mai stupidă întrebare de la facerea lumii spre-ncoace: Ce (mai) faci? Cum vedeţi, cel care moare de nerăbdare să afle că nu sunt în stare să (nu) fac nimic foloseşte şi adverbul "mai", ca şi cum este sigur că am întrerupt pământul din rotaţie şi din revoluţie cu munca mea până acum...şi ştie, la fel de sigur, ...

În ultimii douăzeci şi cinci de ani, de când s-a dat dezlegare la Panaramă, adică de când grecoaica răpănoasă, ţaţa Democraţia, a început să-şi zvârle urdorile şi alte produse ORL în spaţiul aerian, terestru şi naval românesc, a apărut un tip de "om nou", nemaivăzut, nemaiauzit şi nemaipomenit pe  abscisele şi ordonatele moldave, transilvane şi vlahe: teroristul cu ciocan, bormaşină şi fierăstrău. Acest tip de nesimţit se arată şi se demonstrează a fi cel mai ...

Pe linia vieţii din palmele voastre alunecă sarea, alunecă grâul...!... Toţi sunteţi eterni (cu globule albastre) şi pietre pe care mai curge pârâul!   Iar singurătatea vi-i cal de povară, vă umblă (prin poduri) stafii elegante...!... Nu vreţi să ajungă (pământul) de-ocară când sufletul vostru se mută în plante!   Şi trec peste voi, amăgindu-vă anii, cristale de brumă şi boabe de rouă...!... Prea/sfinţi, prea/contabili vă numără banii, în loc să vă spună de ...

Pădurarul şi Toamna îşi şterg ochii. O tăcere cutremurătoare stăpâneşte ne/cuprinsul din Sus şi din Jos. Deocamdată, nimic nu mai răzbate din viitor. Tac. Tace şi Toamna. Tace şi pădurarul. Şi, deodată, ca şi cum ar porni o rostogolire din deasupra pădurii, tustrei începem să ascultăm fără să auzim: "A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.// Mă tem că n-am să te mai văd uneori,/ că or să-mi crească aripi ascuţite ...

Vreau să profit de ocazia primei tale vieţi şi să-ţi aduc aminte câteva gânduri şi câteva icoane... în câteva cuvinte:   drumul până la gară şi până la trenul care nu mai a/duce nimic, drumul până la moara care nu mai umblă nici pe căldură, nici pe frig...!...   şi fuga înaintea mamei, la poartă, spre pestelca-i cu poame şi spre mâinile ei, drumeagul şi cărăruia până-n pădurea cu taine şi ghiocei...!...   şi alergarea pe sub salcâmi, pe sub oţetari, prin c ...

Când va să-nceapă floarea prin salcâmi şi-n grâuri ciocârlia va să-nceapă, am să mă-ntorc să-ţi spun că n-am uitat cum niciodată nu a fost degrabă,   cum nici târziu n-a fost...şi cum a fost frumos, mult mai frumos ca-n veşnicie, cu-atâtea mori de dor şi mori de vânt, pe care nimeni (azi) nu le mai ştie,   pe care nimeni (azi) nu le mai vrea, şi toţi le smulg din dare şi din fire, toţi le azvârle cum ar azvârli visul din lung, rotundul din subţire!   Am să mă-n ...

Şi uite-aşa, din dragoste şi respect pentru fratele geamăn, Mihai a ajuns Ion şi pădurar, ca şi cum aşa a fost de când i-a cocoţat mă-sa în copacul genealogic! Şi uite-aşa mi-a fost dat să ascult cea mai stranie, însă şi cea mai frumoasă/răscolitoare poveste dintre poveştile cu Marii şi Victorii, dintre poveştile cu sfârşituri ne/fericite! Şi uite-aşa mă uit de ne/dumirit la Ion din Mihai, încât parcă tare mi-i frică nu cumva să mă cred altul decât Ionică...tr ...

"Negreşit, vine dimineaţa. Victoria se trezeşte, ia apă de la cişmeaua care udă inima pădurii cu grijă şi răbdare matusalemică. Dă cu apă pe faţă şi se înviorează. Apoi, cu paşi siguri şi obişnuiţi de atâta amar de vreme prin bătătură, merge să dea grăunţe la păsări, să dea drumul la vaci şi la cai şi la porci prin codru. Că nu le fură nimeni. Abia peste vreo jumate de secol începe furatul profesionist. Mă uit la ea şi-i respect hărnicia matinală. De altf ...

Bună fie-ţi dimineaţa,/ Ziuă întomnată...!... cred că (nu) a fost odată/ (cam) ca niciodată, nu a fost să (nu) se-ntâmple/ ori să (nu) se ştie cum nu creşte grâul dacă/ n-are ciocârlie, cum îşi rugineşte raza/ cercul dacă n-are ţânc şi ţâncă, loc de joacă,/ roată şi cărare...!... Cum păcatul nu există/ dacă nu se-mparte, tot la fel şi viaţa-i goală/ dacă n-are moarte!   Tot aşa şi moartea-i goală/ dacă n-are viaţă, cum nălţare nu există/ dacă nu s ...

Nea Mihai nu mai grăieşte nimic din poveste. Parcă aşteaptă o reacţie din partea mea, mai ales că eu sunt primul care află mişcătoarea-i mărturisire. Sunt primul, cică. Şi mă întreb de ce s-o fi hotărât să-mi zică tocmai mie, un ţânc, un crud la minte, un suflet imaculat, un flăcăiaş care aşteaptă cu mare nerăbdare să meargă în prima zi de şcoală. I-o fi plăcut teribil, cred, cum gândesc despre toamnă!? Oare-i place cum gândesc despre Maria? Fiindcă păduraru ...