Gălăţeni care ne-au făcut mândri în 2025

un câmp de luptă (cu garoafe negre) opreşte şi pietrifică soldaţii... războiul ăsta nu e pentru ei... acest război e pace pentru alţii!   ei duc în buzunarul de la piept garoafe roşii, care or că vină cu-n glonte mai deştept şi nimerit exact în locul care dă lumină!   ei au fotografii în buzunare, lângă adresa mamei de acasă... vine un glonte... perforează blând (şi rătăcit) iubita lor frumoasă!   sunt un soldat cu arme până-n dinţi, cu poze şi sta ...

Când moare o mamă, orice mamă din această lume cu ne/muritori de vază şi de rând, nu putem vorbi ca despre o moarte oarecare. Aşadar, dincolo de semnificaţia, importanţa şi necesitatea acestui eveniment, se cuvine să-i vedem o cauză (mai) înaltă şi un efect aidoma, se cuvine să căutăm şi să găsim măcar acum frumuseţea cestor două silabe identice şi foarte simple în alăturarea, alcătuirea, rostul şi rostirea lor. Desigur, de la apariţia vieţii şi a morţii pe Rotu ...

Doamnelor şi domnilor, ia uitaţi-vă peste drum, la blocul ăsta din dreapta, ori la blocul ăsta din stânga, ori la blocul ăsta din mijloc, ori la care bloc vreţi dumneavoastră... şi vedeţi şi vă minunaţi cât de frumos îşi scutură covoarele, şi carpetele, şi cearşafurile, şi feţele de masă doamna aceea, sau doamna cealaltă, sau doamna...! Îşi scutură chiar şi şosetele. Şi mai şi cântă cu vorbe de dragoste ori de jale. Ori numai fluieră, că n-are cuvinte (prin de ...

Moto: "foaie verde zic de mine             apele că-s apa lor             dar mi-s vorbele peline             şi tot mor şi mor şi mor"                                 &nb ...

Nu pot să nu-mi amintesc un spectacol absurd, caraghios şi jucat în fiecare zi pe străzile "noului Galaţi" cu un morman de inteligenţi pasteurizaţi în frunte. Nu pot să nu scriu ceea ce şi dumneavoastră sunteţi obligaţi să "admiraţi" în fiecare zi prin cartierele noastre nenorocite, huruind de manele şi îmbâcsite de grătarele purtătorilor de şlapi şi tatuaje "seducătoare". Văd că şi dumneavoastră vedeţi, dar nu ziceţi nimic. Tăceţi chitic, mergeţi pe burtă, vă ...

Cu picioarele în prăpastie şi cu sufletul pe mal, citeşti "Crimă şi pedeapsă"... (şi crezi că se poate)... domnul Raskolnikov admiră salcâmii a ultima oară şi zice patru cuvinte: zarurile au fost aruncate! Cu sufletul în prăpastie şi cu picioarele pe mal, citeşti "Idiotul"... (pe-nziuate şi pe-nserate)... prinţul Mîşkin rupe şi mănâncă flori de salcâm şi spune cinci cuvinte: zarurile nu au fost aruncate! Mă apropii de tine cu sufletul plin de bucurie... (criminalul ...

Stau clipele la pândă să fugă din pendule, să fugă din clepsidre, să fugă din Olimp, din cercuri, din pătrate, din cuburi şi din sfere, din tot ce-nseamnă silă şi pierdere de timp! Sub semnul şi teroarea măruntelor tic/tac/(uri) au înghiţit atâtea Sahare de nisip şi au răbdat de sete şi au răbdat de foame şi au primit (devreme) târziuri fără chip! În timp ce zeii acri şi zeele fudule zvârle la cerberi lire, ambrozii şi nectar, secundele stau goale şi sclave la cher ...

Dacă am dreptul la linişte? Îl am, sigur că-l am. Cu vârf şi îndesat, vorba celui care dă un ciur de făină cu titlu de împrumut. Am dreptul la linişte exact din secunda zero la puterea minus patruzeci, după cum a calculat nenea Max Plank. Şi nu mi l-a luat nimeni, niciodată. Chiar am şi ţidulă de proprietate, şi certificate, şi scrisori de acreditare. Dar ce nu am eu ca să dovedesc dreptul la linişte?! Numai că, ăsta-i chichirezul, toate aceste înscrisuri sunt inutile, s ...

Maria mea frumoasă de spatie, cea mai nebună splendidă Marie... ai zis că vii (la vară) să-mi arăţi cum stau alături două jumătăţi, cum să alunec mâna mea flămândă pe un picior de plai înalt şi sfânt până-n clipirea unde sunt la pândă ochi mari şi rari, amari... din când în când! Aşa sunt ochii tăi, frumoasa mea... la vară, dacă vii, îţi spun ceva, ceva ce n-are moarte niciodată în poezia mea ne/vertebrată, ceva ce n-a mai fost până acum şi nici (de-ac ...

Trebuie neapărat să aduc mulţumire Cuiva, chiar osanale, pentru că mi-a dat posibilitatea să trăiesc, să traversez şi să las în urmă o copilărie curată, fabuloasă. Indescriptibilă, pot spune. Chiar şi acum, cărările şi drumurile spre casa părintească îmi tulbură Alcătuirea aproape de sfârşit. Şi acum, când mă duc sau când mă întorc, mă ia de mână o pădure de salcâmi şi mă roagă să mai stau măcar preţ de o suflare prin frunze, prin păsări, prin râpi � ...