Cine va moderniza „Drumul Morţii”. Costel Fotea nu mai are temeri legate de constructori

Unii nu ştiu şi nici nu vor să afle. Alţii ştiu şi vor să spună şi celorlalţi. Unii vor să uite. Alţii nu vor să uite, pentru că este necesar să se cunoască unde stă chichirezul de care trebuie să ne ferim. Spre exemplu, nea Costică vrea să ştie toată lumea cu ce se ocupau unii ingineri în acest colos blestemat şi aproape inutil. Inginerii, când soseau în fabricile Combinatului, proaspăt repartizaţi să servească progresul patriei lor, aveau grijă să-şi afişeze t ...

Nea Costică are nevastă. Are şi un morman de copii. Garsoniera în care locuieşte această familie constituie un spaţiu de trai şi de manifestare prea mic pentru această "celulă de bază a societăţii", cum zice bătrâna filozofie marxist-leninistă. Aşadar, stând la rând la fasole, cu cartela (de raţie) în dinţi, omul siderurgist îşi pune în gând să meargă la directorul Uzinei de Laminate Plate, arogantul Aurel Moldovan, şi să-i ceară o locuinţă cu două camere, dacă ...

Ieri, domnul Costică C. Costică (poreclit Gavrilă) îmi aduce o hârtie foarte veche, aproape ferfeniţă. O hârtie cu pătrăţele pe care citesc un titlu şi un text migălit cu creionul chimic, mărunt: "Siderurgistul" (parodie după "Sergentul" lui Alecsandri). Uite ce minune de text!..."Pe drumul de centură, ce duce-n combinat,/ venea siderurgistul gândind anticipat:/ până ajung acasă, o să-mi îngheţe maiul;/ nevasta n-o să creadă că s-a blocat tramvaiul,/ şi-o să mă ia la ...

Demult, domnul Costică C. Costică (poreclit Gavrilă G. Gavrilă) lucrează în Fabrica Morţii (în Combinatul Siderurgic "Gheorghe Gheorghiu-Dej", adică). Lucrează mult şi bine, scrâşneşte din dantură, dar nu face gât, fiindcă secretarul de partid (un semianalfabet îngâmfat şi puturos) taie şi spânzură, numai el are dreptate, doar el (bibicul declarat deştept, cu unanimitate de voturi, bineînţeles!) dispune ce, cum şi cât la fiecare. Nu-l interesează că se lucrează la ...

Nea Emil Batog bate toaca pentru utrenie la biserica Sfântul Gheorghe. Mulţi ştiu să bată toaca, dar epitropul ştie s-o bată mai frumos, mai răscolitor, mai elegant, mai persuasiv. Cum spuneam în rubrica de ieri, stau la etajul unu fără un sfert. Aud toaca şi mă grăbesc să plec la slujbă. Când să cobor, romantica de la zero aproape că se împiedică de mine. Mă opreşte şi mă roagă să-i duc romanticului de la unu răspuns la scrisoarea de ieri. Iau hârtia cu verbe muiate ...

Sub vecinul de la etajul unu stă vecina de la etajul zero. Eu stau la etajul unu fără un sfert. El este un deştept foarte bine pregătit. Dar şi ea este o deşteaptă foarte bine instruită. Amândoi sunt nişte romantici incorigibili. Fiindcă stau între etajele lor (aproximativ) ei comunică prin mine. Sunt poştaşul lor, adică. Le car bileţelele de dragoste şi chiar administrative. El iese, îmi dă hârtia împăturită exact, dată cu parfum de levănţică, şi mă roagă s-o duc ...

Şi niciodată nu sunt mai singur ca acum, în pădurea asta supărată şi nebună! ciocârliile se înalţă şi cad ca nişte echere de lemn! macii aleargă cu grâul în spinare, spre încă necunoscuta gură de rai! luna îmi pare craniul unei bestii!...(o, Faust, ce sublimă rătăcire de-o clipă!)...Iată, ideile umblă cu mâinile goale, iar idioţii umblă înarmaţi până dincolo de dinţi!...(ce viclenie o mai fi şi asta, după ce au asfinţit toate Sfintele noastre Treimi în art� ...

Prima dată, îmi este dor până la şapte şi-un sfert! după care, alerg la mormântul lui Rimbaud să-i cer un cuvânt (pentru tine) împuşcat în genunchi! altfel, nu mi se supune! altfel, nu-mi răspunde la comenzi! apoi, adorm la umbra smochinului...şi visez o femeie născând vertical o piatră/ de/ colţ lovitoare în moalele capului meu plin cu iluzii!... Brusc, mă trezeşte un cioclu cu lopata pentru onor înainte de şapte şi-un sfert...şi-mi citeşte (după amiază) o cerere de ...

Întorc privirea şi văd o voce de floare de toamnă, crizantemătoare, diafană şi alergând: ea nu mai locuieşte cu mine! ea şi-a luat umbra pe care ai mângâiat-o cu lăcomie şi a plecat să şi-o piardă! ea m-a lăsat singură şi să te caut cu brutalitate, fiindcă îi mărturiseai (într-un poem antum) că inima de acum n-o să-ţi ajungă până atunci!... Stau încet pe diametrul fântânii şi aud un trup de floare de toamnă, un trup de vioară tremurând: ea nu mai locuieşte ...

Poşta română se osteneşte să-mi care (aproape zilnic) o sumedenie de plicuri cu tot felul de scrisori, care mai de care mai bizare, formidabile, agramate, delirante, stupide, pure şi simple, neverosimile, mincinoase, erotice, minunate, parfumate, hâţânate, dezacordate, persuasive, lungi, scurte, hilare, democratice, politice, cosmice, ditirambice, mizerabile, ademenitoare...Printre acestea, iată şi teza de doctorat a domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna 13, lucrare intitulat� ...