Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Scrisoare deschisă către amanta cu ochi mari şi amari
Scris de Ion Zimbru Marți, 09 Iunie 2015
Eşti obsedantă. Căpietoare. Hipnotică. Incredibilă. Eşti o amantă unică. Printre celelalte, numai tu ştii şi poţi răspunde la întrebările şi la mofturile unui pelerin printre ruine de stele, printre scheletele unor visuri întrerupte, printre rămăşiţele unor iubiri care, cum se mai spune, au reuşit fără loc. Şi numai tu poţi…
O aventură cu madam Florica şi cu majorul Marin (IV)
Scris de Ion Zimbru Luni, 08 Iunie 2015
Carevasăzică, madam Florica m-a turnat că nu i-am plătit chiria pe o lună şi că a umblat tot oraşul şi nu a găsit nimic din tot ce i-am scris pe listă!? Sunt somat, prin urmare, să mă comport cum huruie majorul, după plângerea madamei, nu? Aşadar, mă repliez şi-l rog…
O aventură cu madam Florica şi cu majorul Marin (III)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 06 Iunie 2015
Plutonierul major stă-n poarta Miliţiei. Parcă ştie că „pic” la ţanc. De fapt, este normal ca un constatator de infracţiuni şi executor de legi să ştie tot, nu? Că nu m-a chemat să jucăm table sau ţintar, nu? Trebuie să fie ceva necurat la mijloc! Nu zadarnic mă priveşte de…
Nişte pahare cu adevăr, amăgire şi moarte
Scris de Ion Zimbru Vineri, 05 Iunie 2015
A dracului de splendidă şi de zvârlugă mai umblă femeia aceasta prin spatele barului, printre nouri de fum şi printre chercheliţi gălăgioşi! A naibii de mândră şi de acidulată şi de sprintenă mai circulă femeia aceasta prin aorta şi prin carotida în/chipuirilor mele! Stană de cremene în faţa barului, uit…
O aventură cu madam Florica şi cu majorul Marin (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 04 Iunie 2015
Gazda la care stau cu chirie în Vadul Ungurului îmi şopteşte că-l ştie pe majorul Marin cam dur în cuvânt şi faptă. Şi cică trebuie să-i scriu ceva lacrimogen ca să mă ierte pentru ceea ce încă nu ştiu că am greşit. Iau o coală A4 şi mă grăbesc să…
O aventură cu madam Florica şi cu majorul Marin (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 03 Iunie 2015
În a doua Copilărie (de la cincisprezece la douăzeci de ani, între 1967 şi 1972, adică) mă aflu în Galaţi, locuitor vremelnic în blocul internat al unei şcoli, dar şi chiriaş la cel puţin o duzină de gazde mai mult ori mai puţin im/pertinente şi in/decente pentru modul meu de…
A zis Ileana că se mărită cu mine la sfânta Maria (VI)
Scris de Ion Zimbru Marți, 02 Iunie 2015
Da, îmi dă şi apă. Îmi place foarte mult apa. Mai ales când o beau cu dulceaţă de cireşe amare. Amare şi negre. Mănânc frumos şi tac. Adică nu tac. Mă uit la Ileana. Mi-i aşa dragă, încât se aude cum mă uit la ea! Ce Ileană splendidă mi-a pus…
A zis Ileana că se mărită cu mine la sfânta Maria (V)
Scris de Ion Zimbru Luni, 01 Iunie 2015
Mă rog, ţaţa Niculina nu are decât să creadă ce vrea despre intenţiile mele! N-are decât să stea toată ziulica la gard şi să-i spioneze pe cei care trec încolo şi încoace, după una, după alta, după cum este felul fiecăruia, şi învăţătura, şi apucătura, şi moftul, şi nu mai…
A zis Ileana că se mărită cu mine la sfânta Maria (IV)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 30 Mai 2015
Da, sunt aproape de casă! Casa mea cu Cer la uşă, despre care scriam în ziarul de ieri! Toţi ai mei încep să se hodinească! Mâine-i luni... începe săptămâna cu praşila dintâi la păpuşoi... fiecare şi-a pregătit sapa, ştie unde-i tarlaua... nimeni nu-şi permite să lipsească de pe dealurile cu…
A zis Ileana că se mărită cu mine la sfânta Maria (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 29 Mai 2015
Sigur că da! Ce bucurie cerebrală şi sufletească mi-a dat/dăruit alcătuirea asta şi halucinogena asta din cărniţă şi osişoare! Mă uit după ea cum se mişcă de parcă pluteşte spre Deal! Oare de ce nu întoarce măcar o dată, doar o dată, monastirile (ochii, adică) cele mai albastre din împărăţiile…
A zis Ileana că se mărită cu mine la sfânta Maria (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 28 Mai 2015
Da, de bucurie, cum am zis în ziarul de ieri, îmi vine să beau toată apa din teică, mai ceva ca plăvan. Dar n-o beau. Mi-i milă de picioruşele domnişoarei Ileana. Mi-i milă că rămân pe uscat. Ş-apoi, logic, nici n-am cum, fiindcă apa urmează veşnicul „totul curge”. Până când…
A zis Ileana că se mărită cu mine la sfânta Maria (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 27 Mai 2015
Da, aşa a zis. Ieri, duminică, a zis. La apă-n Vale eram, când a zis. La teică. Ea-şi bălăcea tălpile şi gleznele, iar eu îmi ostoiam setea nebună de apă. Că tare-mi place apa! De când mi-a spus mama că omul trăieşte cu apă şi cu aer curat, şi nu…
O întâmplare cu nenea Cineva şi cu Victor Cilincă
Scris de Ion Zimbru Marți, 26 Mai 2015
Uite-aşa: de parcă ar săvârşi o rugăciune, un Cineva mă împinge în prăpastie, să mă satur de cerut îndurare şi să nu mai pot uita (vreodată) că lacrima-i singurul cuvânt care (se) plânge!... Şi uite-aşa: dacă zborul este un motiv clar de infatuare pentru aer, dacă „alt/felul” de a vrea…
O bătrână pe asfalt şi o vânzătoare de ziare
Scris de Ion Zimbru Luni, 25 Mai 2015
Sunt într-o staţie de autobuz. Nu o staţie oarecare, ci una în care stă şi munceşte o vânzătoare de ziare într-o gheretă galbenă, plină cu ziare negre şi colorate. Mă aflu în staţia asta pentru ca să mă sui în autobuzul pe care-l aştept să vină dintr-o parte. Şi nu…
Luaţi loc şi staţi jos: au înflorit salcâmii!
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 23 Mai 2015
Doamnelor şi domnilor, vă rog să luaţi loc şi să staţi jos! fiindcă, din clipă în clipă, trebuie să apară! dacă nu aţi aflat până acum, vă spun eu: Acesta nu-şi permite să întârzie niciodată, chiar dacă vi se pare că nu mai vine, chiar dacă sunteţi îndreptăţiţi să-mi reproşaţi…
O întâmplare fericită în autobuzul nouă
Scris de Ion Zimbru Vineri, 22 Mai 2015
Merg spre centru. Spre epicentru, mai bine zis. Cu autobuzul nouă merg. Merg încet, că şoferu-i în grafic. Nu se grăbeşte. Chiar bate darabana pe covrig. Chiar opreşte în toate staţiile. De multe ori, când vede că-i întârziat (era să zic mintal) nu mai opreşte-n toate staţiile. Vrea să recupereze.…
Imposibil să nu uiţi chiar nimic la plecare
Scris de Ion Zimbru Joi, 21 Mai 2015
Ai luat cu tine tot ce-ţi trebuie? Nu ai uitat nimic la plecare? E bine să nu pleci înainte de o verificare amănunţită a celor trebuincioase la drum, pe drum! Uită-te foarte atent la tine, în tine! Nu te grăbi, iar apoi să te zgârii pe ochi că ai fost…
Plecare şi sosire la Marele Fix (V)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 20 Mai 2015
Da. Păşesc peste margine. Sunt Dincolo. O văd pe mama. Tare ostenită. Trebuie să se hodinească repede. Fiindcă, mai are oleacă şi începe să mă nască. Face mâncare pentru a doua zi, să fie când pleacă ai casei la muncă şi la şcoală. Gata, mâncarea-i gata. Mama se pregăteşte de…
Plecare şi sosire la Marele Fix (IV)
Scris de Ion Zimbru Marți, 19 Mai 2015
Gata. Nu mai este loc pentru amânare. Gata. Trebuie. Trebuie să trec Dincolo. Să calc peste margine. Că nici Marele Fix nu stă, nu se opreşte niciodată. Nici nu se gândeşte să şadă. Mi-a spus (într-un vis) că voi fi pus la stâlpul furiei şi al nemerniciei, dacă-l ratez. Mi-a…
Plecare şi sosire la Marele Fix (III)
Scris de Ion Zimbru Luni, 18 Mai 2015
Da, e minunat să vezi pe cineva cum alune/cade peste marginea satului, peste o margine, oricare ar fi ea! Să alune/cazi dincolo, fără scandal, fără alai, fără nici o rezervă, cu toată încrederea, cu toată bucuria! Şi să nu auzi decât clopotul! Şi să nu auzi decât clopotarul printre dangăte…
Plecare şi sosire la Marele Fix (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 16 Mai 2015
Da, gata, e fix. Trebuie să plec. Plec. La poartă, întorc privirea peste umăr şi nu văd nici o nepăsare. Numai păsare peste tot. Păsare de pasăre, nu de om. Păsare de Zmeu. Păsare de Ileană. Şi de Zgripţuroaică. Şi de Făt-frumos. Fiindcă ceştia şi cestea nu-s oameni. Ce bine…
Plecare şi sosire la Marele Fix (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 15 Mai 2015
Ştiu că am de mers cale lungă şi plină cu peripeţii până la Ea. Ştiu că trebuie să plec devreme, dacă vreau să nu ajung (prea) târziu. Şi mai ştiu şi că nu am voie să nu fiu spilcuit pentru marea întâlnire, pentru Marea Înfăţişare, exact cum zice magistrul Mihai…
Două surori gemene şi amante superbe
Scris de Ion Zimbru Joi, 14 Mai 2015
Doamnele despre care fac vorbire şi scriere în gazeta de azi, pe care le înghesui în colţul cesta ajuns de lectură şi de comentariu prin tăriile cârciumioarelor, dar şi prin tăriile digitalului devenit ilustrul „fără de care nu se poate”, sunt surioare gemene şi frumoase ca florile de mărăcine. Amândouă,…
Imprevizibilul de la ora zece fără un sfert (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 13 Mai 2015
Trec zilele, trec lunile, trec anii... şi se pare că alde Ion cei leiţi sunt împăcaţi cu soarta lor pecetluită de cele două boli incurabile: seismofobie şi agorafobie. Nu-i compătimeşte nimeni. Nimeni nu-i întreabă nici măcar cât e ceasul. Nici unul nu are familie. Cine are curaj să stea cu-n…
